De această dată, urcăm pe muntele Tabor în căutarea frumoasei flori galbene Sternbergia clusiana Amaryllidaceae după o scurtă introducere istorică a ceea ce este cunoscut și ca "Muntele Schimbării la Față" de către credincioșii creștini.
Apoi coborâm în Valea Hula, un paradis al celor 500 milioane de păsări migratoare care traversează Israelul de două ori pe an în zborul lor dintre Europa/Asia și Africa.
Apoi coborâm în Valea Hula, un paradis al celor 500 milioane de păsări migratoare care traversează Israelul de două ori pe an în zborul lor dintre Europa/Asia și Africa.
Muntele Tabor este situat în Galileea Inferioară, la 18 km vest de Marea Galileei (harta). Deşi are forma unei cupole ce se ridică abrupt din suprafeţele cu pante domoale, nu este o formaţiune vulcanică.
La poalele lui trece drumul spre Damasc, de-a-lungul istoriei muntele având o importanţă strategică. Aici a avut loc bătălia muntelui Tabor dintre israeliţi şi canaaniţi din secolul 12 î.e.n., iar în anul 1899 la poalele lui s-a luptat Napoleon cu mamelucii.
Conform credinţei creştine, aici a avut loc transfigurarea Domnului, muntele fiind cunoscut de credincioși drept Muntele Schimbării la Față. Inițial câțiva munți diferiți în zonă erau identificați drept locul Transfigurării, până ce patriarhul Chiril al Ierusalimului a scris în anul 348 că muntele Tabor ar fi de fapt muntele cel mai potrivit, fiind mai apropiat de locurile unde a trăit Isus.
Pe acest munte au fost clădite de-a lungul secolelor câteva biserici bizantine fortificate, distruse până la urmă în urma invaziei musulmane din secolul VII. Cruciații au reușit să recucerească zona în secolul XI întemeind Regatul Cruciat al Ierusalimului, și au reconstruit o noua biserică aici, dar după retragerea lor din țară două secole mai târziu, aceasta a fost din nou distrusă.
Între anii 1919 şi 1924, după retragerea otomanilor din țară și intrarea englezilor pe urma primului război mondial, s-a construit impunătoarea biserică franciscană (romano-catolică) a Schimbării la Față sau a Transfigurării pe vârful muntelui.
Tot aici se afla mânăstirea și biserica ortodoxă, mai modestă în exterior, dar cu picturi frumoase în interior, construite începând cu anul 1862 de doi călugări români: Irinarh Roseti de la mânăstirea Neamț și ucenicul său Nectarie Banul, cu fonduri din România. Aceasta este considerată prima construcție bisericească română în Țara Sfântă, care a trecut apoi în custodia Patriarhiei Ierusalimului ortodoxe grecești.
Ţinta inițială a plimbării de azi este frumoasa floare galbenă de Sternbergia clusiana Amaryllidaceae, care înfloreşte în perioada aceasta, pe unul din versanţii muntelui.
Urcăm cu maşina pe serpentine ceva mai mult de jumătatea distanţei până la vârf, parcam, apoi ne angajăm pe o potecă de vreo 6 km care înconjoară muntele. Primele flori prinse în obiectiv sunt cochetele ciclamene (Cyclamen persicum Myrsinaceae).