Emek Ha'Ela (Valea Terebinţilor) : David şi Goliat, flori, arheologie ~ Xcursii prin Țara Sfântă

Citeşte aici despre:

Aşezările antice de la Bish, Itri şi Socho
Legătura dintre P. atlantica, fistic, cashew, mango şi... terebentina?
De ce imită Ophrys flavomarginata matca albinei atât de perfect?
Flori, flori şi iarăşi flori: ciocul berzei (Erodium ciconium), cocoşei de câmp (Adonis), ceapa ciorii (Gagea), etc :)
Descrierea biblică a luptei lui David şi Goliat dată chiar în Valea Terebinţilor (Emek Ha'Ela)

Valea Ha-Ela (altitudinea de 330 m) prin care curge râuşorul cu acelaşi nume, se află la sud vest de Ierusalim, în apropierea oraşului Beit Shemesh, în zona de dealuri care face trecerea dela munţii Iudeei spre litoral (harta).

Aici se zice că David s-a luptat cu Goliat (detalii mai jos).

Numele (Ela) vine de la bătrânii copaci cu frunze căzătoare Pistacia atlantica din această vale (fisticul fiind şi el o specie a genului Pistacia). Prezenţa acestor copaci împreună cu arbori din specia Faidherbia albida, ar fi o dovadă botanică a unei clime mai răcoroase în trecut.

(fă clic pe orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)

În timpul călătoriei cu autobuzul (februarie 2012) ne prinde ploaia, dar odată ajunşi la destinaţie timpul se îmbunătăţeşte, aerul este curat şi răcoros cu vizibilitatea foarte bună.

Înflorirea este în toi. Fotografiez: o floricică galbenă din familia crucifere; Asphodelus din fam. crinului; floricica violetă a ciocului cocostârcului; frunzele cărnoase de urginea care va înflori toamna; florile roşcate de fumaria; o omidă păroasă; florile cochete roz ale garofiţelor; laptele câinelui.

Ne oprim la resturile unui zdrobitor de struguri antic, săpat în stâncă. Mustul provenit din zdrobirea strugurilor cu picioarele, se colecta într-un bazinaş.

Continui să mă entuziasmez de flori: nonea albăstruie; o altă specie de ciocul cocostârcului; o specie de rapiţă galbenă. Dealurile înverzite domoale sunt împestriţate cu flori (roşul anemonelor, violaceul ciclamenului, galbenul altor flori).

Fiind o încrucişare importantă de drumuri, zona este locuită din timpuri străvechi. Valea este cultivată (inclusiv podgorii) de peste 3000 de ani până în zilele noastre.

Începând din sec. 10 i.e.n. se întemeiază numeroase aşezări evreieşti. După cucerirea romana, devine unul din focarele revoltelor evreilor împotriva Romei, luptătorii ascunzându-se în peşteri. Romanii distrug aşezările, iar populaţia rămasă în viaţă este strămutata (sec. 2 e.n.).

Există numeroase urme ale acestor aşezări, până acum făcându-se puţine săpături arheologice. Urcăm pe o movila unde se fac săpături ale aşezării antice Bish.

Fotografiez apoi: un grup de cactuşi din genul Opuntia (limba soacrei), lângă dărâmăturile unui sat arab părăsit în urma Războiului de Independenţă (1948); o floricică galbenă de calendula; o tufă robustă de Ballota philistaea cu floricele albe mici; florile albe ale unei specii de limba boului; o margaretă; Matthiola lividă, ce îşi ridică inflorescenţa violacee printre calendule; o plantă cu flori albastre din familia labiatelor (posibil salvia).

Groapa tencuită servea la colectarea apei de ploaie.

Apoi iarăşi flori: petalele galbene inegale şi cu o formă neobişnuită aparţin plantei Hypecoum dimidiatum din familia macului; frumoasa floare de măzăriche; mândra orhidee (Orchis caspia); inflorescenţele albe cu petalele periferice mai mari ale plantei Scandix verna; o specie de păpădie; frumoasă floare albastra-violacee al unei alte specii de ciocul berzei (Erodium ciconium); anemona incomplet deschisă cu un colorit puţin obişnuit alb roz; un grup de ciclamene cochete; corolele de un roşu aprins al cocoşeilor de câmp (Adonis); galbenul-verzui pal al cepei ciorii (Gagea).

Urcăm pe o movilă unde s-a descoperit aşezarea evreiască Itri din a doua jumatate a mileniul 1 i.e.n. cu resturi de ceramică scrise cu caractere ebraice străvechi, monede, rezervoare de apă etc.

Ne oprim la zdrobitorul de struguri al cărui bazin era tapetat cu mozaic pentru prevenirea infiltrării mustului în rocă.

Mergem mai departe şi fotografiez: un pâlc de Sedum roşiatic (fam. Crassulaceae); o anemonă pitorească şi o plantă cu flori galbene şi frunze cărnoase - Leontice dimidiatum(fam. Berberidaceae) care creşte mai mult în zona deşertică.

Ajungem la graniţa cu Autoritatea Palestiniană, unde vedem gardul despărţitor cu drumul patrulelor; o piatră kilometrică care demarca linia de încetare a focului din 1948; o viguroasă planta de Salvia dominica (Labiatae).

Continuând drumul, vedem contrastul dintre micile tarlalele agricole lucrate manual de partea palestiniană (pământul se împarte la tot mai mulţi urmaşi) şi tarlalele mari lucrate mecanizat de partea israeliană.

Fotografiez floarea de pe lujerul înalt de Scrophularia rubricaulis, apoi orhidea Ophrys flavomarginata. Această floare nu numai că imită forma mătcii albinei, dar emite un miros asemănător feromonului mătcii, atrăgând trântorii. Încercările de împerechere ale acestora polenizează florile, iar unii cercetători afirmă că "antrenamentul" trântorilor cu această floare le-ar mări şansele pentru împerecherea adevărată cu matca.

Poposim sub un copac bătrân de Pistacia atlantica, care îmbrăţişează un bolovan cu rădăcinile. De la acest arbore deci provine denumirea intregii văi: ela in ebraică, tradus ca terebint în româna şi engleză.

Genul Pistachia se caracterizează prin flori mici şi o sevă sau răşină puternic mirositoare sau chiar otrăvitoare.

Pistacia atlantica, denumit terebint, creşte în estul Mediteranei si este diferit de Pistacia terebinthus care se găseste în vestul, nordul şi sudul Mării Mediterane, acesta din urmă fiind un arbust cu un trunchi foarte aromat din a cărui răsină se extrag terebentina şi taninul.

Deşi în trecut Pistacia era catalogat în familia Pistaciacae şi mai devreme chiar Terebintaceae, mai recent este inclus ca un gen separat în familia tropicală Anacardiaceae din aceasta făcând parte şi cashew, mango, poison ivy (sumac otrăvitor), etc.

Apoi alte flori: urzică moartă; încă o orhidee; "covoare" galbene de rapiţă; o specie de măzăriche cu flori violete; floarea albăstruie de echium (Boraginaceae); corola galbenă de Chrysanthemum coronarium.

Urcăm pe movila Socho, sub care se afla aşezarea biblică cu acelas nume. Se pare că în viitor se vor începe săpăturile arheologice.

Încă de la începutul urcuşului ne întâmpină renumitele floril albastre de lupin (Lupinus pilosus – Papilionaceae) ale movilei, care atrag un mare număr de vizitatori în perioada de înflorire (ianuarie – martie).

Fotografiez valea de lângă aşezările actuale, unde se pare că a avut loc lupta biblica dintre David şi Goliat*.

* Războiul cu Filistenii (Samuel 1 Capitolul 17)

¹ Filistenii şi-au strâns oştile ca să facă război şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
² Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în valea Terebinţilor şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. (Terebint = Ela in textul ebraic, n.a.)
³ Filistenii se aşezaseră pe un munte de o parte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.
⁴ Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.
⁵ Pe cap avea un coif de aramă şi purta nişte zale de solzi, în greutate de cinci mii de sicli de aramă.
⁶ Avea nişte turetci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri.
⁷ Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.
⁸ Filisteanul s-a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean şi nu sunteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se coboare împotriva
mea!
⁹ Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji.”
¹⁰ Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.”
¹¹ Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică.
David şi Goliat.
¹² Şi David era fiul efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrân, înaintat în vârstă.
¹³ Cei trei fiii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea Eliab, al doilea, Abinadab, şi al treilea, Şama.
¹⁴ David era cel mai tânăr. Şi când cei trei mai mari au urmat pe Saul,
¹⁵ David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
¹⁶ Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.
¹⁷ Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără la fraţii tăi;
¹⁸ du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi să-mi aduci veşti temeinice.
¹⁹ Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea Terebinţilor în război cu filistenii.”
²⁰ David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.
²¹ Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.
²² David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
²³ Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.
²⁴ La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică.
²⁵ Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiica sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.”
²⁶ David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui Viu?”
²⁷ Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.”
²⁸ Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustiu? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.”
²⁹ David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?”
³⁰ Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul, şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâia dată.
³¹ Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.
³² David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul tău va merge să se bată cu el.”
³³ Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”
³⁴ David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,
³⁵ alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.
³⁶ Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu.”
³⁷ David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!”
³⁸ Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.
³⁹ David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea.
⁴⁰ Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.
⁴¹ Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.
⁴² Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.
⁴³ Filisteanul a zis lui David: „Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,
⁴⁴ a adăugat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.”
⁴⁵ David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.
⁴⁶ Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.
⁴⁷ Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.”
⁴⁸ Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului.
⁴⁹ Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.
⁵⁰ Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.
⁵¹ A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.
⁵² Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim, până la Gat şi până la Ecron.
⁵³ Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra.
⁵⁴ David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său.
⁵⁵ Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.”
⁵⁶ „Întreabă, dar, al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul.
⁵⁷ Şi când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.
⁵⁸ Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului tău Isai, betleemitul.”

Antenele parabolice din vale aparţin unei staţii de comunicaţii prin satelit.

Pe movila găsim: inflorescenţe albe de usturoi sălbatic; floricele galbene (cele trecute roz-roşietice) de Ajuga iva – Labiatae; un mic iris ce înfloreşte numai după amiază (Moraea mediterranea); apoi pâlcuri de lupin şi Chrysanthemum.