10 iulie 2014


Ploua cu... rachete



Citeşte aici despre:
  • Barajul de rachete lansate de Hamas si alte grupuri islamiste din Gaza
  • Viata sub amenintarea permanenta a rachetelor
  • Metodele de aparare: Iron Dome, sistemele de alerta si adaposturile
  • Riposta israeliana in Gaza, inclusiv sistemul "ciocanirea acoperisului"
  • Entuziasmul musulmanilor la lansarea rachetelor din Gaza  spre Ierusalim
  • Cum profita arabii de regulile umanitare foarte stricte ale armatei israeliene si diferenta morala
  • Stream-uri cu stiri in direct (TV / radio / internet) din Israel

Organizatia extremista Hamas care controleaza fasia Gaza, precum si celelate organizatii islamiste de acolo au pornit un baraj de sute de rachete asupra Israelului in ultimele 2 zile care pune in pericol (si nesiguranta) 2/3 din suprafata sa si 5 milioane de locuitori (harta mai jos).

Aceste organizatii savarsesc de fapt o dubla crima: ataca in mod indiscriminat populatia civila israeliana si se ascund (inclusiv producerea, depozitarea si lansarea rachetelor) in mijlocul populatiei civile arabe, folosindu-i pe ultimii drept scuturi umane.

Rachetele din Gaza sunt transferate la contrabanda (prin sute de tuneluri subterane la granita Gaza- Egipt) din Iran si Siria, altele au fost fabricate local, toate fiind indreptate asupra populatiei civile din orasele israeliene.
(articol cu actualizari in romana).

Arabii din Autonomia Palestiniana in Iudeea si Samaria (cunoscuta ca Cisiordania sau West Bank) nu participa la acest "razboi", acestia neavand in posesie rachete, fiind dealtfel sub controlul Autonomiei care este ceva mai moderata si fiind deasemenea sub control partial israelian.

Rachetele au de fapt un singur scop: efectul psihologic, deoarece nu au absolut nici un efect din punct de vedere militar. Rachetele reusesc insa sa terorizeze populatia civila (fiind folosite in acest scop de nemti impotriva Londrei, in razboiul dintre Iran-Irak si apoi in razboiul din Golf in timpul caruia Saddam a lansat rachete spre Arabia Saudita si Israel), si pot avea si un efect secundar indirect, de incetinire temporara a activitatii economice.



In ultimele zile, au fost lansate unele rachete cu raza mai mare de actiune (120 km), care pun deja in pericol 5 milioane de israelieni inclusiv orasele cele mai mari, Tel Aviv si Ierusalim:


In cadrul apararii civile au fost dezvoltate trei brate de aparare care sunt folosite simultan impotriva acestei terori al rachetelor:

  • 1) Iron Dome sau "Cupola de fier", un scut combinat de radar-racheta unic in lume care detecteaza rachetele trase de teroristi, le calculeaza traiectoria iar daca acestea se indreapta spre zone locuite, sunt lansate rachete contra rachetelor pentru a le distruge. Software-ul acestor sisteme este imbunatatit in mod continuu, astfel incat recent s-a ajuns la o eficacitate de peste 90%.

    Acest sistem, inaugurat pentru prima data in mod operational in 2012, a avut un efect extraordinar de linistire a populatiei care se simte mai aparata si desigur a crescut nu numai moralul civililor dar a scazut avantajul psihologic conferit celor care lanseaza aceste rachete.

    In plus, datorita scaderii victimelor israeliene, sistemul da posibilititatea liderilor Israelului sa ia hotarari intr-o atmosfera mai putin tensionata, ceea ce in mod paradoxal poate sa scada si victimile de partea araba, deoarece replica poate sa fie mai tarzie sau mai putin dura.

    Acest sistem reprezinta un avans tehnologic care parea inimaginabil acum cativa ani, adica eliminarea rachetelor in timpul zborului, inainte de a ajunge la tinta lor, un fel de "razboiul stelelor".(vezi mai multe: wikipediacnn, interceptare, video promotional a sistemului).
    De fapt nu este un secret ca sisteme si mai avansate, bazate pe raze laser o sa devina operationale in curand (wikipedia si video).

Interceptari:




Video cu interceptari:


  • 2) Sistemul de alarma numit "Culoare Rosie": exista sirene in fiecare asezare israeliana care avertizeaza numai zonele specifice unde se asteapta caderea rachetelor (rachetele fiind depistate prin radar, traseul fiind apoi estimat aproape instantaneu de calculatoare).

    Dupa pornirea semnalului de alarma, populatia are 15-60 sec (depinzand de departare fata de Gaza) sa fuga la adapost, ceea ce face viata foarte dificila (aceste lansari se pot intimpla la orice ora din zi sau noapte si de acolo nesiguranta si efectul psihologic) dar avertizarea populatiei scade numarul victimelor. Sistemul de avertizare "Culoare Rosie" functioneza si prin intermediul radio, TV, telefon, SMS si internet, fiind testat si imbunatatit din nefericire in conflicte anterioare.


    Video-uri - haosul si nesiguranta cauzate de sirenele de avertizare, oamenii fug spre adaposturi: pe strazi, nunta, copii, restaurant, la piscina.

    Anumite zone din sudul Israelului sunt sub atac foarte frecvent cu rachete din Gaza de aproape 10 ani (mai multe in articolul viitor).


  • 3) Codul de constructii israelian impune construirea adaposturilor anti-explozie in toate cladirile noi. Exista si adaposturi publice.
    Desigur si institutiile publice inclusiv spitale, scoli etc au astfel de adaposturi. Unele spitale au de exemplu etaje subterane unde se evacueaza preventiv unele sectii (fotografii mai jos)

Pe plaja, in fuga spre adapost:



Este foarte greu de imaginat cum familii cu copii reusesc sa traiasca intr-o astfel de teroare... Videouri multiple: a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l.

Un exemplu fascinant despre modul in care israelienii totusi se adapteaza la situatie prin gandire si actiune pozitiva: o invatatoare a compus versurile unui cantec pentru copii pe tema alertei "Culoare Rosie", care ajuta copiii sa faca fata stresului mai usor (cantecul incepe la minutul 9:30 dar merita dat inapoi si vizionat tot fimuletul in care invatatoarea explica fondul situatiei si psihologia cantecului):



Mai multe despre aceasta poveste unica in postarea viitoare.

Un adapost privat:

Adaposturi publice (dormind peste noapte):




Adaposturi "temporare" improvizate:





Spitale cu sectii subterane:





Datorita combinatiei acestor sisteme de aparare, din sute de rachete lansate, numai 6 au cazut deocamdata in zone locuite in Israel, producand pagube dar fara victime.

Pe de cealalta parte, desigur, armata (IDF) si mai ales fortele aeriene au pornit o ofensiva de bombardare a stocurilor de rachete din Gaza, a teroristilor care le lanseaza, a liderilor militari si a fabricilor de armament, cu acuratete si grija pentru minimalizarea victimelor civile.

"In ultimele 36 de ore IAF (Israel Air Force) a distrus mai multe obiective decât în toata operatiunea din 2012", a declarat o sursa a armatei. Hamasul a fost surprins de răspunsul intensiv al Israelului. "Nici un comandant de brigadă a Hamasului nu mai are o casă intreaga" acestia ascunzandu-se imediat dupa izbucnirea conflictului intr-un sistem de tunele si intarituri subterane care se extind sub moschei, spitale, scoli si case obisnuite. (sursa

Casele utilizate de teroristi sunt distruse folosind sistemul "ciocanirea acoperisului" prin care locuitorii casei primesc apeluri telefonice individuale de la armata care-i avertizeaza să se evacueze, sau o mica explozie sonora pe acoperis înainte de demolarea casei cu o racheta adevarata" a adaugat sursa.

Arabii militanti din cartier insa profita frecvent de regulile umanitare stricte ale armatei israeliene si se imbulzesc in astfel de case imediat dupa avertizare, stiind ca armata nu o s-o distruga cu pretul uciderii civililor: Video ciocanirea acoperisului; militantii se imbulzesc inapoi pe acoperis dupa ce initial cei din casa au fugit.

Alte video-uri: 
Musulmanii in curtea moscheei de pe muntele templului se entuziasmeaza de rachetele lansate din Gaza spre Ierusalim:


5 teroristi inarmati din Gaza au incercat sa patrunda in Israel dar au fost detectati cu sisteme hi-tech si pulverizati:


Diferenta morala:



Updatari in direct (live) aici:

TV
Engleza: http://www.i24news.tv/en/tv/live http://bcove.me/ec93weqn
Franceza: http://www.i24news.tv/fr/tv/live
Araba: http://www.i24news.tv/ar/tv/live
Ivrit: http://bcove.me/20fh2tkc sau  http://streema.com/tv/play/Channel_2_Arutz sau
http://streema.com/tv/play/Mako_Channel_2_News

Radio (ivrit):
reshet bet: http://www.iba.org.il/bet/player.aspx#!/style/popAudio/ar/N_Reshet_Bet/audio/yes 
galatz/galgalatz: http://www.glgltz.co.il/

IDFblog. IDFnadesk(youtube). IDF(FB). IDF(poze fickr)


2 comentarii:

  1. Gânduri între două alarme (partea I-a)

    Pe nesimţite Israelul a fost atras într-un război. Deşi s-ar putea spune că războiul început în 1948 încă nu s-a terminat. Cu unele pauze mai mici sau mai prelungite, noi suntem de fapt într-o continuă luptă pentru existenţă.

    Între un război şi următorul însă, am reuşit să construim o bijuterie de ţară, să obţinem realizări uimitoare în ştiinţă, în artă, în tehnică, să ridicăm universităţi renumite, centre de cercetăţi care au obţinut premii de mare prestigiu şi câte şi mai câte succese care au uimit o lume întreagă. Toate acestea, doar în decurs de 65 de ani !

    Desigur, s-ar fi putut tripla aceste realizări dacă nu ar fi existat în permanenţă umbra sumbră a războaielor şi ameninţărilor venite de la vecinii noştri invidioşi şi ancoraţi adânc în ideea fixă, absurdă de a ne distruge, desfiinţând tot ceea ce am reuşit noi să obţinem prin muncă asiduă, voinţă şi dragoste pentru acest pământ.

    Ar fi putut şi ei să-şi creeze o viaţă frumoasă dacă nu ar fi hrăniţi de ura permanentă împotriva noastră înfiltrată de către aşa zişii “prieteni“ cum sunt organizaţiile teroriste ca Hamas, Hizbala, Gihadul islamic, sau ţările cu regim islamic fundamentalist, ca Iranul . În locul unui sprijin prietenesc oferit populaţiei pentru a-şi construi o viaţă normală, vecinii noştri sunt aprovizionaţi în permanenţă cu arme distrugătoare şi propagandă antiisraeliană pentru a fi folosiţi ca mâna care scoate castanele din foc în locul “fraţilor“ lor.

    Şi aşa, între două alarme urmate de zece minute de reculegere pe casa scărilor, mă întorc la mine însămi şi la amintirle readuse de către acest sunet prelung şi sinistru, alarma aeriană. Eu una m-am obişnuit cu ea, deoarece în 32 de ani situaţia se repetă la noi cu o periodicitate de ceasornic. Se deosebeşte numai direcţia din care vine zgomotul ieşit din fundul infernului numit fie Gaza hamasnică, fie Sudul Libanului stăpânit de Hizbalaua condusă de Nasrala.

    Îl cunoaştem desigur, este acela pe care nu l-am văzut niciodată în “ toată măreţiea sa “ deoarece el îşi arată doar capul, barba şi căciula rotundă, ori de câte ori rage o cuvântare adresată supuşilor săi, dar numai una televizată, motiv pentru care nu i se poate zări şi restul corpului . Acesta este pus la păstrare în locuri sigure şi răcoroase situate într-un bunker bine păzit, pentru a nu fi depistat de Aviaţia israeliană. Cu 6 ani în urmă acest “domn“ merita din plin o pedeapsă capitală pentru zecile de victime din rândul civililor localităţilor din Nordul ţării, întinzându-şi ghiarele lungi până şi spre oraşul Haifa. Dacă adăugăm şi victimile –morţi şi mutilaţi- ostaşi Tzahal, care au intreprins o campanie de apărare a populaţiei, înţelegem cu atât mai bine adevărata înfăţişare a “vecinilor“ din partea nordică a ţării. Ori dacă astăzi domnul Hizbala stă oarecum cuminte şi liniştit în “cavoul” său, rărind cuvântările, nu ne facem nici o iluzie în privinţa sa, deoarece cunoaştem motivul “cuminţirii“ sale temporare : şubrezirea prietenilor săi din Siria care sunt ocupaţi cu necazuri proprii, ca şi pierderii încrederii din partea poporului libanez, pentru care terorismul a devenit o piedică în calea progresului şi apropierii de Occident.

    Evident că sunetul lugubru al sirenei îmi reânvie în memorie nopţile lungi de la începutul anilor 90, când în loc de-a ne odihni, ne plimbam prin casă cu măştile de gaze gata de folosinţă împotriva celor 3-4-5 rachete “Skud“ cu care ne bombardau irakienii lui Sadam Husein.

    (continuat mai jos)

    RăspundețiȘtergere
  2. Gânduri între două alarme (continuare)

    Dar asta este de domeniul trecutului : Sadam Husein a dispărut într-o zi frumoasă de Purim din anul 1991, iar cu Irakul noi nu mai avem nimic comun. Îşi vede singur de problemele sale, împresurat de o hoardă de terorişti adunaţi să adulmece şi să înghită prada .

    Acuma însă inamicul este mult mai aproape, chiar la o aruncătură de bâţ. Arabii din Gaza care îşi zic “palistinieni“ (şi acesta este un subiect despre care se poate discuta cu o ocazie) “ne înţeapă “ în permanenţă de foarte mulţi ani, (să-i zicem “ Războiul de 100 de ani ? “), dar exagerează peste măsură de când au devenit supuşii organizaţiei teroriste Hamas .

    Pur şi simplu ne şicanează cu rachete, acte teroriste, răpiri de persoane civile în special în oraşele din Sud, ca Jderot, Aşkelon, localităţile mici din zona respectivă, ajungând uneori şi până la Ber-Şeva. Sau acuma, continuând să-şi arate “muşchii“ au ajuns cu bombardările până şi Centrul ţării .

    Oamenii trăiesc în tensiune permanentă, de aceea guvernul israelian a hotărât să oprească această piraterie care depăşeşte orice limită, folosind toate mijloacele legale de apărare a populaţiei, ceea ce este de fapt şi datoria conducerii faţă de alegătorii săi. Astfel ne continuăm viaţa încercând s-o trăim cât mai aproape de cea normală .

    Iar eu continui conversaţia cu mine însămi visând că vom trăi o dată şi o dată în linişte, că nu va muri nimeni, nici tinerii luptători, nici copiii sau bătrânii înspâimântaţi din ambele locuri, că vom ajunge într-un fel oarecare la o înţelegere cu vecinii-dacă nu este posibilă o pace adevărată, dar fără răpiri, fără crime inutile, fără alarme aeriene care nu pot şi nu vor înlocui niciodată o muzică bună destinată vindecării sufletelor.

    RăspundețiȘtergere