Namibia VI: Coasta Scheletelor, Cape Cross, coloniile focilor, picturile boşimanilor din Brandberg şi... delicioasele omizi Mopane :) ~ Xcursii prin Țara Sfântă

După Coasta Scheletelor admirăm cea mai mare colonie de foci din Namibia apoi trecem pe la Capul Crucii (Cape Cross), unde portughezii au debarcat în anul 1484. Continuăm prin deșertul Damaraland, pe lângă piscul cel mai înalt din Namibia (2606 m) din munții Brandberg îndreptându-ne spre parcul picturilor de pe stâncile văii Tsisab, un loc spiritual de importantă pentru triburile boșiman. După ce vedem vestita "White Lady" vom decoperi și arborii cu larvele de Mopane consumate de populația locală.

Pornim din Swakopmund de-a-lungul coastei, spre nord. Ne oprim la epava unui vas, unul din circa 1.000 de vase, care au naufragiat pe coasta de nord a Namibiei. Combinaţia ceţii cu curenţii marini puternici şi vânt reprezenta mai ales în trecut un mare risc pentru navigatori. De aici vine denumirea de Coasta Scheletelor, mai ales că este plină şi de oasele balenelor şi focilor vânate intensiv în trecut.

"Monument" din oase de balena

Ne oprim la Capul Crucii (Cape Cross), unde au debarcat portughezii în anul 1484.

Călătorim la cea mai mare colonie a focilor din Namibia, care ne întâmpină cu gălăgie mare şi miros pătrunzător. Foca africană cu blana brună este cea mai mare focă, masculul putând ajunge la 200-300 kg iar femela are în medie 120 kg.

Hrana constă din 70% peste, 20% caracatiţe, 2% crabi, dar poate mânca şi alte crustacee şi uneori păsări. În cazuri rare s-au văzut ucigând rechini de 1,5 m. lungime. Poate să se scufunde până la 204 m. adâncime şi să rămână sub apă 7,5 minute. Duşmanii lor în apă sunt rechinul mare alb şi orca, iar pe uscat şacalii şi hienele.

Sunt animale sociale scoţând sunete variate, importante şi pentru regăsirea puilor de către femele, care pot fi plecate câteva zile să vâneze pe mare.
Namibia este criticata pentru permiterea uciderii unui număr de foci, inclusiv puii cu blană valoroasă.

Colonia

La plajă

Socializare

Somnul dulce

Relaxat şi mulţumit

Zâmbiţi vă rog!

Alăptarea

Un pescăruş se înfruptă dintr-un pui mort

Un pescăruş ciuguleşte placenta unui nou născut

Călătorim spre nord-est, în deşertul populat de tribul Damara (Damaraland). Ne apropiem de munţii Brandberg în formă de dom, cu piscul cel mai înalt din Namibia (2606 m). Format din magmă granitică, care s-a ridicat în cretacic odată cu apariţia faliei care a dus la crearea oceanului Atlantic de sud, este bogat în minerale conţinând elemente rare.

Deşi situat într-o zonă aridă, fără surse de apă şi cu temperaturi de peste 40°C, găzduieşte o floră deşertică interesantă cu multe specii endemice, precum şi o mare diversitate de sălbăticiuni incluzând elefantul de deşert şi rinocerul negru.

Aici s-a descoperit în 2002 o nou subordin de insecte carnivore fără aripi – Mantophasmatodea (engleză). Pentru aceste insecte s-a ales numele comun de "gladiator" pentru asemănarea cu personajele în armură din filmul Gladiator.

Fosila insectei s-a identificat într-un chihlimbar de 45 milioane ani.

Ajungem la intrarea patrimoniului naţional al picturilor de pe stâncile văii Tsisab.

Este un loc spiritual de importanţă pentru triburile boşimane. Până acum s-au descoperit mai mult de 10.000 de adăposturi în stânci şi peste 45.000 de picturi sau sculpturi in rocă cu o vechime de 1000-2000 de ani executate de boşimani. Începem urcuşul de 40 de minute pe valea străjuită de roci vulcanice colorate în nuanţe diferite.

O pereche de hyrax ne privesc cu suspiciune. Hyraxul de stânca este un animal ierbivor care cântăreşte între 2-5 kg. Nu este un rozător, fiind înrudit cu elefantul.

Pozez o specie de acacia cu scoarţa roşietică.

Pe alocuri creşte endemica Scyrpus aciformis Cyperaceae.

Mai văd plante din familiile:

Solanaceae:

Papilionaceae:

Asteraceae:

Alte plante nu am reuşit să le identific...

Ne urcăm printre bolovani să vedem picturile, cu rol probabil ritual, reprezentând imagini de oameni şi animale.

Cea mai vestită este pictura intitulată "White lady" (doamna albă), dar care se pare că reprezintă un luptător care nu este alb.

După o călătorie destul de lungă ajungem spre seară la Damara Mopane Lodge, construit ca un sat African, cu vreo 70 de căsuţe, împrăştiate pe un labirint de alei, sub umbra arborilor mopane.

Arborele Mopane din familia Fabaceae cu lemnul roşietic de esenţă tare rezistent la termite, este apreciat în construcţie şi industria mobiliera. Cu frunzele lui se hrăneşte larva de Mopane, bogată în proteine şi consumată de populaţia locală.

Lodge-ul este prevăzut şi cu piscină, ceea ce nu există în satele africane. Seara, unul din colegi vrând să scurteze drumul spre restaurant, a căzut în piscină, alegându-se pe lângă spaimă şi cu telefonul mobil defect.