Mac sau anemonă?

Anemona (Anemone coronaria) seamănă cu macul cu care este frecvent confundată de necunoscători. Este o specie mediteraneană din genul Anemone, famila Ranunculaceae. (Referinţe: 1, 2)

Înflorirea magică a anemonelor în deşertul Negev, primăvara după ploi (video):

(click orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)

Floarea poate avea culori diverse: roşu, albastru, roz, violet, alb, etc, variind câteodată în funcţie de regiune, culoarea roşie fiind însă cea mai frecventă...

Iniţial, floarea tânăra se află în perioada feminină. Ulterior trece la perioada masculină cu staminele dezvoltate şi apariţia unui inel alb în interiorul cupei florale, care anunţă gândacii şi albinele că "masa de polen este servită". 

Anemona nu produce nectar, folosind numai polenul pentru a atrage polenizatorii (A. nemorosa fiind singura excepţie descrisă in 2012).

Cuvântul anemone provine din cuvântul grecesc anemos = vânt, ce spulberă petalele anemonelor trecute...

În mitologia grecească, frumosul Adonis a fost ucis de un mistreţ, murind în braţele iubitei, zeiţa Afrodita. Această a transformat picăturile lui de sânge în anemone. Într-o altă versiune, lacrimile zeiţei pentru Adonis s-au transformat în anemone. 

"Anemone" - 2 tablouri ale lui Ştefan Luchian (1868-1916):

Anemona se închide noaptea şi pe vreme ploioasă. 

În urma interdicţiei de a fi culese, anemonele s-au răspândit în Israel, ocupând covoare întinse, spre bucuria turiştilor iubitori de natură. 

Anemona a fost aleasă ca floarea naţională a Israelului într-un sondaj de opinie organizat de "Societatea pentru Apărarea Naturii" în 2013.

Anemona vs. mac

Spre deosebire de anemonă, macul (genul Papaver, familia  Papaveraceae) are de obicei numai 4 petale foarte late, diametric opuse.

Macul local israelian (sunt mai multe specii incluzând Papaver Umbonatum):

Nordul Negevului (II): "râul" ha'Bsor, dunele Haluța, sinagoga antică Maon, kibuțul Beeri și mormântul lui Ariel Sharon

Citeşte aici despre:

• Rezervația naturală de-a lungul celui mai lung "râu" din deșertul Negev, ha'Bbsor și rezervația dunelor mișcătoare Haluța
• Transformarea nordului deşertului Negev în cea mai importantă zonă agricolă din Israel după introducerea irigațiilor
• Sinagoga antică Maon 
• Kibuţul Beeri 
• Proaspătul mormânt al lui Ariel Sharon din ferma ha'Shikmim (pomi de sycamore), proprietatea sa

După ce în partea I am discutat despre filistenii antici, beduini, evenimente mai recente (1936-1948) și am vizitat kibuțul Revivim, ajungem acum la podul suspendat peste râul ha'Bbsor (harta traseului). Cu o lungime de 80 km este cel mai lung "râu" din Negev (pronunțat Neghev), vărsându-se în marea Mediterană după ce traversează fâşia Gaza. 44 km de-a-lungul râului sunt declarați rezervaţie naturală.

(click orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)

Pe malul opus se întind nisipurile Haluţa, o continuare a zonei de deşert din Africa. Nisipul este adus din Africa de către vânturi şi pe calea apei. Nisipul rezultat din eroziunea munţilor din Etiopia, este adus de apele Nilului, iar curenţii marini îl depozitează pe plajele Gazei şi Israelului.

Dunele mişcătoare care se deplasează spre apus, au o pantă estică mai lină şi una vestică mai abruptă ceea ce ajută orientarea soldaţilor în timpul nopţii.

Cea mai mare parte a nisipurilor este declarată rezervaţie naturală.

Trecem podul suspendat şi fotografiez planta Retama raetam Papilionaceae, care în condiţiile uscate ale deşertului a renunţat la frunze, fotosinteza făcându-se prin rămurelele verzi.

Planta Thymelaea hirsuta Thymelaeaceae înmagazinează apa în frunzele cărnoase mici lipite de ramuri.

Pe malul opus se întinde un şir de Tamarix Tamaricaceae, care îşi întinde rădăcinile pe o mare suprafaţă. Planta elimina prin rădăcini sare şi astfel neutralizează "concurenţa", solul îmbogăţit în sare nepermiţând creşterea altor specii. Mai pozez o plantă de Asphodelus Liliaceae la care începe să crească lăstarul inflorescenţei.

Nordul deșertului Negev (I): puțină istorie- filistenii antici, beduinii și arabii; Kibuțul Revivim

Citeşte aici despre:

• Filistenii proveniţi probabil din zona mării Egee, inamic al Israelului antic
• Beduinii din deşertul Negev - de unde provine numele de "beduin"?
• Kibuţul Revivim inclusiv muzeul 
• Istorie: marea revoltă arabă, "cartea albă", dezvoltarea agriculturii şi asezărilor in deşert, războiul din 1948.

Călătorim spre sud (harta) şi trecem pe lângă oraşele Ashdod, Kiriat Malahi, Kiriat Gat, aşezate într-o câmpie fertilă, cu livezi şi ogoare verzi.  Această zonă mănoasă a fost colonizată  în antichitate de către filisteni, popor nesemitic, venit probabil din bazinul mării Egee, descris în biblie ca cel mai periculos inamic al regatului Israel.

Trecem pe lângă oraşul Beer Sheva, care cu o medie multianuală a precipitaţiilor de 205 mm/an este la granița deşertului oficial (media precipitaţiilor anuale sub 200 mm).

Încep să fotografiez prin geamul maşinii copacii plantaţi în nisip. Arborii fixează nisipul, previn eroziunea solului, captează bioxidul de carbon şi scad temperatura. Israelul are un program susţinut de plantări şi împăduriri, fiind singura ţară din lume în care există o creştere continuă a numărului de arbori şi a suprafeţelor împădurite.

Continuăm drumul spre sud şi vedem în zare clădirile oraşului, apoi trecem pe lângă o aşezare neoficială de beduini care printre alte preocupări mai rătăcesc cu turmele prin deşert. 

Aceştia desconsideră pe beduinii din Galileea, care lucrează pământul şi au locuinţă stabilă, renunţând la cele 3 interdicţii ale tradiţiei beduine: "nu pune sămânţă în pământ, nu bate ţăruş în pământ (să însemnezi marginea proprietăţii), nu părăsi cămila".

Numele de beduin vine de la cuvântul bidaia, ce înseamnă deşert.

Anul Nou al Copacilor- plantările de Tu Bi'Şvat; scrierile rabinice (Mishna, Talmud) și sistemul numeral ebraic (Gematria)- 2019 update

De Tu Bi'Șvat / "Anul Nou al Copacilor" am mers cu nepoata să plantăm puieți. Sărbătoarea nu este amintită în Biblie și este considerată o sărbătoare minoră, dar face parte din cei patru "Ani Noi" (!) ai fiecărui an calendaristic (vezi mai jos).
Tradiția plantării pomilor cu ocazia sărbătoririi Tu Bi'Shvat a fost inițiată acum 130 de ani de un rabin, director al școlii din Zichron Ia'akov - localitate întemeiată de evrei din România, cu doar câțiva ani mai devreme. Această tradiție s-a răspândit și a fost adoptată cu entuziasm în următorii ani în tot Israelul.

Plantările masive din ultimii peste 100 de ani au adus la reîmpădurirea Israelului, astfel că deșertificarea produsă de tăierile masive de-a lungul secolelor nu numai că a fost oprită, ci și parțial reversată.

La updatarea postării în 2019, am atins tangențial încă câteva subiecte care ar putea fi aprofundate și în postări separate:

• un rezumat al civilizațiilor care s-au succedat în Țara Sfântă (pictogramă),
• sistemul numeric evreiesc care folosește literele și pe post de numere (Gimatria) și sistemul indo-arab mai nou care s-a impus în lumea modernă fiind mult mai eficient dpdv matematic,
• după distrugerea celui de-al Doilea Templu (anul 70 e.n.), tradițiile orale care s-au păstrat timp de secole (printre care și Tu Bi'Shvat) au fost adunate în diferite înscrisuri (Mishna, Talmud etc), de teamă ca acestea să nu se piardă în urma masacrării și dispersării poporului evreu. Numai o parte din aceste scrieri au supraviețuit până în zilele noastre.

Dar să începem....

Deja am povestit despre plantările masive de păduri în Israel de-a lungul ultimului secol, numărul copacilor crescând la trecerea dintr-un mileniu în celalalt, o performanță unică în lume. Dacă vă întrebați cum s-a ajuns la așa ceva, urmăriți acțiunea la fața locului :)

De "Anul Nou al Pomilor" sau "Tu Bi'Shvat" se obișnuiește să se planteze puieți (pomi tineri), conform tradiției începute în 1890 de un rabin, director de școală (detalii mai jos).

În prezent, peste un milion de israelieni de toate vârstele participă anual la acțiunile de plantare organizate cu ocazia Tu Bi'svat.

Cum adică "Anul Nou al Copacilor"?

Oricât de ciudat ar suna, există o astfel de sărbătoare cu ocazia Tu Bi'Shvat adică în a cincisprezecea zi (T''U) a lunii ebraice Shvat (ianuarie-februarie).** 

Pentru a înțelege numerele ebraice trebuie reținut că fiecare literă în ordinea alfabetică corespunde unui număr, acesta sistem fiind folosit și în alte alfabete (de ex. cel asirian, grecesc vechi, roman, armenian, chirilic etc).

Alfabetul are 22 de litere plus 5 litere care se repeta dar care sunt scrise diferit la sfărșit de cuvânt (litere finale) pentru a ajunge la un total de 27 de caractere

În sistemul numeric original nu sunt folosite literele finale, numerele dintre 500-900 putând fi obținute prin combinarea literelor precedente, astfel că 500 = Tav (400) + Kuf (100) șamd:

Numerele ebraice sunt reprezentate deci prin suma literelor. Astfel, de ex. 53 este format din Nun (50) și Ghimel (3) ș.a.m.d..:

Numerele 15 și 16 sunt însă un caz special pentru care nu se folosește combinația normală adică Yod (10)+Hei (5) și Yod (10) +Vav (6) deoarece aceste combinații înseamnă D-zeu în textul ebraic; pentru a evita folosirea numelui în van, se folosesc combinațiile Tet (9)+Vav (6) pentru 15 și Tet (9)+Zain (7) pentru 16.
Astfel se explică numele sărbătorii care se numește simplu: 15 ale lunii Șvat sau T''V (se pronuntă T''U) Bi'Șvat.

Pentru numerele mari (1000, 2000, 5000, 10,0000, milion etc) sunt alte convenții (vezi wikipedia).

S-a dezvoltat o întreagă preocupare de nișă (Gematria) care calculează numerele corespunzătoare cuvintelor, folosind mai multe metode. Cei care se ocupă cu gematria caută și cred că există legături între cuvinte sau fraze care rezultă în aceleași numere. Un simplu exemplu este cuvântul a trăi sau חי  (Hai) = 18, un număr considerat din această cauză purtător de noroc. Astfel, de exemplu donațiile sau cadourile bănești sunt făcute în multiplu de 18. Gematria este câteodată folosită pentru analiza, răstălmăcirea și interpretarea textelor biblice în literatura rabinică, dar este folosită mult și capătă conotații mistice mai ales în Kabbalah.

Aproape toate sistemele numerice de pe glob (inclusiv cel ebraic) sunt zecimale (baza 10), probabil dezvoltându-se pe baza celor 10 degete ale mâinilor. Sistemele numerice bazate pe suma cifrelor s-au dovedit însă problematice la efectuarea operațiunilor matematice. Această problemă  a fost rezolvată de sistemul indian pozițional, în care locul unei cifre în număr devine de importanță majoră, aceeași cifră putând reprezenta astfel zeci, sute, mii etc. Acesta s-a dezvoltat între sec. I - V, fiind însă precedat de sistemul babilonian care era tot pozițional și folosea baza 60. O altă dezvoltare majoră a fost adăugarea cifrei ZERO în sistemul indian, prin sec. al VII-lea.

Sistemul a fost preluat în sec. al IX-lea de matematicienii (arabi, perși, evrei) sultanilor și kalifilor, care au dezvoltat și sistemul fracțional și zecimalele, răspândindu-l  în lumea islamică. Cifrele arabe vestice dezvoltate în regiunea Magreb (Africa de Nord) și Andaluzia sunt diferite de cele estice, primele ajungând în Europa începând cu secolul X. După popularizarea acestuia de către Fibonacci în anul 1200, acesta introducând și cifra zero și zecimalele în cartea publicată, matematicieni europeni au început să-l folosească, dar cifrele romane au fost înlocuite numai treptat în viața de zi cu zi, abia după apariția tiparului în sec. al XV-lea. Deși cunoscut în cultura vestică populară drept sistemul numeral arab, arabii îl denumesc sistemul hindu (indian) și, de fapt, denumirea corectă este sistemul numeral indo-arab.

Revenind la sărbătoare, potrivit legendei, copacii, văzând că Dumnezeu le-a dăruit oamenilor Anul Nou (Rosh Ha'Shana), s-au umplut de invidie și i-au cerut și ei Domnului o sărbătoare similară.

Conform Torei (prima parte a Bibliei), fiecare persoană trebuie să doneze anual a zecea parte din rodul pământului, preoților și săracilor. Din acest motiv a apărut necesitatea stabilirii începutului Noului An agricol, delimitând astfel clar recolta fiecărui an. Legea Torei interzice, de asemenea, utilizarea fructelor pomului în primii săi trei ani, iar pentru a le cunoaște vârsta, Anul Nou al Copacilor/Tu B'Shvat a fost stabilită și este considerată drept ziua de naștere universală a pomilor.

Tu Bi'Shvat este unul din cei patru Ani Noi, fiind o tradiție evreiască nemenționată în Biblie și care inițial era transmisă numai pe cale orală. După distrugerea celui de-al Doilea Templu și pericolul dispariției tradițiilor orale odată cu masacrarea și dispersarea poporului evreu, acestea au fost transcrise și canonizate în mai multe rânduri și forme începând cu Mishna finalizată în sec. al III-lea e.n. și texte Talmudice finalizate până prin sec. al V-lea. Mai multe despre mulțimea de cărți religioase de dezbateri, reguli, legende, întrebări și răspunsuri; cărți de mistică, de educație și înțelepciune rabinică care au o istorie interesantă și care au continuat să se dezvolte de-a lungul secolelor, unele pierzându-se, altele supraviețuind timpurilor și distrugerilor, poate cu altă ocazie.

Revenind la subiect, ceilalți trei "Ani Noi" sunt: Anul Nou al Oamenilor (și al Grânelor)- binecunoscutul Roş Ha'Şana, Anul Nou legat de înscăunarea regilor și festivalurile din perioada Paștelui Evreiesc (deși în ultimele două milenii nu au mai existat regi israeliți) și ultimul An Nou, cel al Animalelor.

După distrugerea Templului din Ierusalim în anul 70 e.n, mulți din evreii care au supraviețuit masacrelor au fost forțați să-și părăsească pământurile ancestrale iar Tu Bi'Shvat și-a pierdut sensul deoarece regulile agricole erau legate de Țara Sfântă și nu se foloseau și în diaspora.

Apoi, de-a lungul secolelor de devastare și de războaie care au urmat în Iudeea și Israel, majoritatea pădurilor au fost defrișate (spre sfârșit mai ales de otomani), pământul înfloritor transformându-se treptat în deșert. Vă puteți face o idee despre diferitele civilizații care au trecut prin această zonă din acest rezumat:

Mulți ani mai târziu, copiii lui Israel care au revenit în Țara Făgăduinței și-au dat seama că trebuie să înfrunte deșertul și să dreneze mlaștinile pline de țânțari și malarie, pentru a transforma din nou țara părinților într-o grădină înfloritoare.