Povestea "aerului rău", cea mai cruntă boală din Țara Sfântă și a omului de știința care a biruit-o

Povestea surprinzătoare a eradicării malariei în Israel
Astăzi descoperim "aerul rău" care a bântuit Țara Sfântă timp de secole, decimând populația și împiedicând dezvoltarea regiunii. Terenurile mlăștinoase cele mai infestate de malarie, patria bivolilor de apă, au fost vândute de otomani evreilor din Diaspora care au început să se întoarcă în mod organizat în țara strămoșilor pe la mijlocul secolului XIX. Interesant de observat și paralela dintre harta distribuției malariei și planul de partiție propus în 1947.

După o scurtă discuție despre malaria în mlaștinile Haderei, localitatea în care locuiesc de peste trei decenii, descoperim personajul principal, un microbiolog educat în America care în premieră mondială a biruit malaria printr-un plan bazat pe știință, cercetare, educația populației și multă perseverență administrativă. Unii susțin că fără contribuția decisivă a acestuia, însuși existența statului Israel în ziua de azi ar putea fi pusă la îndoială.

În încheiere câteva cuvinte despre malaria în România...

Țara Sfântă - bântuită de "aer rău" timp de secole

În secolele trecute și la începutul secolului XX, Israelul era printre zonele cele mai infestate de malarie din lume, mii de locuitori murind anual. Malaria (mala aria, aer rău în italiană medievală) era cauza principală care împiedica dezvoltarea Țării Sfinte, populaָția redusă și ravagiile bolii fiind documentate în mod repetat în secolele XIX și XX:

• Dr. Thomas Chaplin scria în 1864 în revista medicala Lancet că Ierusalimul este unul dintre cele mai nesănătoase orașe, aproape un sfert din populație (orientali, europeni, imigranți și autohtoni) îmbolnăvindu-se de febră (respectiv, malarie). 

Mark Twain

• Mark Twain a relatat pe larg în 1876 despre vizita sa aici și deplângea țara înapoiată, părăsită, fără așezări și lipsită de populație.

• Ghidul de călătorie al lui Thomas Cook din 1876 prevenea turiștii de "o dezamăgire totală la vederea Ierusalimului, care era mult mai mic decât și-ar fi putut închipui oricine, zidurile orașului putând fi străbătute pe jos într-o oră".
  "După 18 secole de războaie și paragină, acesta este un tărâm al ruinelor. Pentru mile și mile, nu sunt semne de viață sau de așezări locuite în Iudeea".

• "Pentru fiecare așezare locuită există 10 sate părăsite și nelocuite" (The Present Condition of Palestine - by Lieutenant CR Conder în Palestine Exploration Fund Quarterly Statement - 1879).

Poarta Damasc - Zidurile Ierusalimului 1857

Poarta Irod în zidurile Ierusalimului, anii 1870

Drumul spre Ierusalim, sf. sec. XIX

Rugăciuni la "Zidul Evreilor", sau "Zidul Plângerii", anii 1870

Zona de litoral a Mării Mediterane și cea de interior de-a lungul faliei Sirio-Africane, unde curge și râul Iordan, erau mlăștinoase și infestate cel mai masiv de malarie. Aceste zone sunt colorate în albastru închis pe harta atașată (vezi și geografia regiunii).

Deoarece între 50-100% din locuitorii acestor zone contractau malarie, acestea erau ocolite, puțin populate și practic lăsate în paragină. Multe din aceste terenuri din zonele mlăștinoase considerate nelocuibile au fost vândute, uneori pe bani grei, evreilor sioniști care căutau să revină în țara strămoșilor de-a lungul deceniilor începând de prin anii '1840.

Din raportul Department of Health britanic:
"A Review of the Control of Malaria in Palestine 1918-1941"

Interesant de observat că și planurile de partiție propuse de ONU în 1947 (mai jos) se suprapuneau pe harta distribuției malariei de mai sus. Astfel, cele mai infestate zone cu malarie erau propuse pentru statul evreiesc, tocmai din cauză că aceste terenuri mlăștinoase fuseseră deja vândute in mare parte acestora de-a lungul celor 6 decenii anterioare.  Ca o coincidență (!), în ambele hărți este vorba de zonele colorate albastru închis, care, în mare parte, sunt aceleași (mai ales în jumătatea nordică a țării, jumătatea sudică fiind majoritar deșertică).

Geografia mlaștinilor

Explicația formării mlaștinilor de-a lungul litoralului este formarea de-a lungul erelor geologice a câtorva șiruri de dune pietrificate paralele cu marea, care împiedicau drenarea apei ploilor. În plus, romanii au construit un dig de 200 de metri lungime pe Nahal Ha'Taninim (Râul Crocodililor), la numai 20 km nord de Hadera, formând astfel un lac de acumulare de 6 km², care s-a transformat de-a lungul mileniilor in mlaștina Kabara, a doua ca mărime după Hula din nord. 

Mlaștina Kabara (6 km pătrați), a doua ca mărime după Hula

Celalată zonă mlăștinoasă era pe Valea Iordanului, pe fundul unei depresiuni formate de-a lungul faliei tectonice Sirio-Africane (sau Marele Rift). În partea de sud aceasta este cea mai joasă vale din lume, mult sub nivelul oceanului planetar (între -212 m și -430 m altitudine).

În partea de nord a Văii Iordanului, la 65 m. altitudine, se afla Lacul Hula (14 km²) care avea o adâncime de ~1.5 m vara și ~3 metri iarna și cu mlaștini înconjurătoare de peste 30 km² (care se extindeau mai ales după ploile iernii). Citește despre vizita mea acolo (2014).

Ceea mai mare mlaștină, împrejmuind lacul Hula, în falia Sirio-Africană, pe valea Iordanului, la nord de Marea Galileei/lacul Tiberiada

Malaria în Hadera

Hadera, orașul în care locuiesc de aproape 35 de ani, a fost întemeiat în 1891 pe un astfel de teren mlăștinos în apropierea litoralului cumpărat de la efendi-ul otoman Salim Khuri care făcea parte dintr-o familie bogată arabă creștin-maronită. În timp ce delegaţii viitorilor imigranţi vizitau terenul  înainte de cumpărare în prezenţa lui Joshua Hankin (intermediarul imobiliar), un însoţitor arab l-a întrebat pe acesta:

"Ce caută oamenii aceştia pe pământul acesta al morţii?" Întrebarea pusă în limba arabă se referea la malaria care bântuia în preajma mlaştinilor infestate cu ţânţari. 

Un delegat l-a întrebat pe Hankin ce a spus arabul, iar acesta a "tradus":

"A spus că sunt cele mai bune pământuri din Palestina!"

Achiziții similare în apropiere fuseseră făcute mai devreme în Zichron Yaakov și Binyamina, iar mai târziu în ceea va deveni așezarea Pardes Hana-Karkur (despre care am povestit aici) și multe altele. Ulterior, aproape toate aceste terenuri au fost vândute organizațiilor evreiești, deoarece familia Khuri a intrat în dificultăți financiare.

Strada principală din Hadera (str. Herzl), în primul deceniu după întemeierea localității

Malaria a făcut ravagii în rândurile pionierilor din Hadera, 210 de persoane dintr-o populație de 540 murind în primii 20 de ani de existență a localității (până în 1910). Bolnavii erau atât de mulți încât nu puteau fi tratați cu toții aici, o part fiind trimiși în alte localități apropiate precum Zichron Yaakov. În cimitirul de acolo sunt îngropați ~100 dintre cei transferați care au decedat de malarie. Tot acolo  există o zonă întreagă cu mici morminte, majoritatea fără nume, care se numește parcela copiilor malariei, aceștia fiind îngropați fără a le mai fie gravate numele.

Mai mult, dintre cei 75.000 de evrei care au imigrat în Țara Sfântă din estul Europei între 1881 și 1914, jumătate a murit de malarie sau a fugit din acest ținut blestemat, nemaiputând înfrunta bolile și vicisitudinile.

Mlaștini frecventate de bivoli de apă (water buffalo) și, desigur, de țânțari

Lupta contra malariei în perioada otomană și britanică

Lupta evreilor împotriva malariei a fost inițiată încă din perioada otomană, înainte de sfârșitul secolului XIX, prin asanarea mlaștinilor și plantarea de eucalipți care se credea că ajuta prin consumul mare de apă (presupunere dovedită ulterior eronată). Aceste lucrări nu au atins însă rezultatele scontate (motivele vor deveni mai clare în continuare).

Asanarea mlaștinilor, așezarea Petah Tikvah, 1906

Armata britanică ce a sosit în zonă în primul război mondial a suferit masiv, raportând de exemplu peste 30.000 de cazuri de malarie în rândul soldaților, numai în anul 1918. De fapt unul din factorii importanți ale victoriei militare împotriva turcilor a fost și malaria.

Căteva expertize britanice au declarat malaria ca fiind boala cea mai importantă a țării, subliniind  între 1902 și 1922 că:

• Otomanii nu aveau niciun sistem medical care să ofere suport împotriva bolii
• Câteodată întregi așezări sau unități militare turcești cădeau pradă acestor epidemii (1902 - J Cropper- ‘ The Geographical Distribution of Anopheles and malarial fever in upper Palestine’)
• Viitorul țării (Palestina) poate fi considerat aproape fără speranță din cauza malariei (1918)
• "Malaria este de departe cea mai importanta boală din Palestina. Timp de secole a decimat populația și este principala piedică în dezvoltarea și popularea unor zone de pământ fertil. Puține regiuni din țară nu sunt infestate de malarie". (1921, First annual report, British Mandate DOH)
• În unele sate nici măcar 1 din 10 copii nu ajungea la maturitate, fiind cu toți uciși de malarie (1922, – Report of ‘Malaria in Samaria Village’)

Dr. Israel Kligler - omul care a biruit malaria

Abia după implicarea unui om de știință de excepție, care a acționat metodic și inovator atât dpdv științific cât și administrativ, cu multă stăruință și determinare, lupta împotriva malariei a fost într-un final cu greu câștigată. Acest Dr. Israel Kligler, specializat în microbiologie, a atacat cu înverșunare molima de-a lungul deceniilor, atât prin metode științifice inovatoare, cât și prin educarea populației, ceea ce a determinat scăderea radicală a cazurilor de malarie în anii '20, scădere care a continuat în anii '30 și '40. În 1968 boala a fost eradicată complet în Israel, aceasta fiind prima țară din Asia care a reușit un asemena lucru.

Dr. Israel Kligler (al doilea din dreapta) împreună cu câțiva comandanți britanici, în biroul său de la Universitatea Ebraică din Ierusalim

Dr. Israel Jacob Kligler

Cine este Dr. Kligler și cum a câștigat acest om de știință lupta împotriva malariei? S-a născut în Galiția (Imperiul Austro-Ungar) în 1888 și a imigrat cu familia în Statele Unite la 13 ani, obținând ulterior doctoratul la Universitatea Columbia, apoi începând o carieră promițătoare la Rockefeller Institute for Medical Research.

Având experiență cu febra galbenă din America de Sud, în 1919 Dr. Kligler a compus un set de instrucțiuni pentru combaterea malariei în Palestina. A obținut astfel finanțare de la avocatul Louis Brandeis, șeful Organizației Sioniste Americane și membru al Curții Supreme, reușind astfel să conducă un experiment în așezările evreiești din Valea Hula, la nord de Marea Galileei / lacul Tiberiada. Experimentul a fost un succes, de la 95% din populatie suferind de malarie ajungându-se doar la cazuri izolate, iar în unele comunități, la dispariția completă a bolii.

Find un sionist convins, în 1920 a renunțat la postul din America și s-a mutat în Palestina britanică pentru a continua cercetările și a lupta împotriva malariei. Campania pe care a inițiat-o și condus-o începând cu 1921, anul sosirii sale aici, a fost continuată în mod sistematic de-a lungul mai multor decenii.

Câteva din principiile implementate metodic de Dr. Kligler la scară națională, ceva nemaiîntâlnit până atunci în lume:

• Dr. Kligler a considerat că trebuie schimbat prin educație fatalismul locuitorilor care nu-și închipuiau viața fără malarie. 
• Medicii tratau boala, dar cauza nu fusese atacată în mod eficient și sistematic.  
• Drenarea mlaștinilor era importantă dar nu suficientă deoarece țânțarii pot crește în orice mic rezervor de apă stătătoare; până la 50% din malarie putând fi atribuită neglijenței și neatenției oamenilor.
• Locuitorii au fost îndrumați să dreneze orice mică acumulare de apă stătătoare în care s-ar fi putut înmulți țânțarii. Dacă acest lucru nu era posibil, li s-a spus să verse o peliculă de ulei pe suprafața apei, pentru a împiedica respirația larvelor țânțarilor. 
• Kligler a început să importe în 1923 pești Gambusia (peștele țânțar) care se hrănesc cu larve de țânțar, o metodă foarte eficientă de reducere a malariei în nordul țării (Valea Hula), aceasta folosindu-se în Israel până în prezent.
• Au fost înființate cu acordul britanicilor, dar mai ales cu banii organizațiilor sioniste, echipe întregi (care la apogeu au ajuns la sute de oameni) care se plimbau prin țară, instruiau localnicii (inclusiv pe arabi) și verificau progresul lucrărilor împotriva malariei.
• Lupta trebuia continuată în mod sistematic și fără oprire de-a lungul multor ani, decenii... 

Metodele inovatoare complementare, introduse de Kligler, s-au dovedit a fi foarte eficiente, în câțiva ani de la inițierea acestora cazurile noi de malarie scăzând semnificativ. Lupta a continuat și în anii '30 și '40 și chiar și după decesul acestuia în 1944, boala fiind eradicată complet în 1968.

Lucrări de asanare, Kabara, 1925.
Asanarea a durat peste un deceniu, aceasta fiind a doua mlaștină ca mărime dupa Hula (6 km²) 

Asanare sub protecție armată 1929-1930

Asanare, mlaștina Hula

Scoaterea papirusului din mlaștina Hula

Rezultatele neașteptat de eficiente împotriva malariei au adus o recunoaștere internațională rapidă. O comisie a Organizației Sănătății a Ligii Națiunilor (precursorul WHO, respectiv ONU) raporta în 1925 că:

"Palestina este o țară mică și puțin populată și malaria a fost întotdeauna prevalentă în Ierusalim, Jaffa, Acra și Valea Iordanului". 

Aflând rezultatele aproape miraculoase ale lui Kligler, comisia a vizitat țara, membrii săi fiind foarte impresionați de progresul în lupta contra malariei, relatând că ceea ce au văzut aici "poate distruge pesimismul și să dea speranțe pentru viitor". Aceștia au revenind în țară și în anii următori.

Organizația Sănătății a Ligii Națiunilor în vizita din 1925.
Dr. Kligler este în rândul doi extrema stăngă

Prof. Kligler a fost unul din cei patru profesori care a predat începând din 1926 la nou înființata Universitate Ebraică din Ierusalim. A "crescut" generații de studenți și a publicat peste 200 de articole științifice, cu o frecvență de un articol pe lună. Cercetările sale au fost în domenii diverse precum bacteriologie, parazitologie, virologie, nutriție, epidimiologie și sănătate publică inclusiv tuberculoza, tifos (pentru care a fost decorat de guvernul polonez) și multe altele.

Din păcate contribuția sa a fost aproape uitată de generațiile următoare dar unii sunt convinși că fără contribuția decisivă a Prof. Dr. Kligler împotriva malariei, însuși existența statului Israel ar putea fi pusă la îndoială.

Referințe (1, 2, 3, 4) și un pdf.

Mlaștinile "reconstituite" în Hadera

Astăzi, aceste mlaștini purtătoare de malarie au fost "reconstituite" în miniatură în cadrul Parcului Întemeietorilor din centrul orașului Hadera. Tot acolo a fost ridicat și un monument în cinstea pionierilor (detalii aici).

În România:

Malaria era prezentă în urmă cu 50–60 de ani în zonele din sudul ţării şi în zonele mlăştinoase (de exemplu, în 1948 au fost raportate 333.198 de cazuri). Începând cu 1961, transmiterea naturală a malariei a fost întreruptă, iar din 1963 ne aflăm în faza de întreţinere a eradicării malariei.


Vezi și:

Muntele Tabor şi lacul Hula - vizita mea de acum 4 ani pe Valea Hula, unde după asanarea totală în anii '50,  mlaștina a fost reconstituită pe o suprafață mică sș controlată în anii '60, devenind prima rezervație naturală din Israel, apoi în anii '90 adăugându-se și reconstituirea parțială a lacului pe 100 ha.

Incursiune in istoria locală: Pardes Hanna-Karkur și portocalele Jaffa (partea I) - povestea unei asezari agricole din apropiere care de-asemenea a luptat cu malaria (si bandele de arabi).

Hadera (I) - Parcul Întemeietorilor

Publicat pe Xcursii prin Țara Sfântă