Namibia III: Deșertul Namib cu Parcul Naukluft, Sossusvlei, mlaștina moartă (Deadvlei) și cheile Sesriem pe "râul" Tsauchab

Pornim de dimineaţă spre zona dunelor din Parcul Naţional Naukluft, care cuprinde o parte din deşertul Namib. Este cel mai mare parc natural din Namibia, având o suprafaţă de 49.000 kmp. (mai mare decât Elveţia).

Deşertul se întinde de-a lungul coastei de sud vest al Africii, pe o distanţă de 2000 km, din Africa de Sud până în Angola. Dunele de nisip, sunt printre cele mai mari din lume, unele ajungand la aproape 400 m înălţime si peste 30 km lungime. Cu o vârstă de 55-80 milioane de ani, este posibil sa fie cel mai vechi deşert din lume.

Namibia IIB - Sanctuarul gheparzilor, antilope Gemsbok, Springbok, Kudu, Gnu şi... misterioasele cercuri ale spiritelor

Călătorim cu autobuzul la mica aşezare Solitaire.  Aici se găseşte singura staţie de benzină, poştă şi prăvălie între dunele de la Sossuslvei, Walvis bay şi Windhoek.
Admir frumoasele acoperişuri de paie, cum am văzut în copilărie şi în România.

Namibia IIA - Zebre Hartmann prin munţii Naukluft, lumânarea şi ceaiul boşimanului şi... triburile de boşimani (bushmen)

Dis de dimineaţă pornim pe o vreme minunată, să facem traseul zebrei de munte Hartmann. Vizibilitatea este excelentă, cu peisajele colorate în nuanţe portocalii.

Namibia I - Sumar istoric-geografic, oraşele Windhoek şi Rehoboth, păsări ţesătoare şi... cine-s basterii?

În prima parte reuşesc să cuprind niște generalităţi despre Namibia şi relatarea primei zile a excursiei; vor urma alte fragmente.

Introducere

Namibia este o ţară situată în sud-vestul Africii, având o suprafaţă de 825,615 km² (cam cât: România, Bulgaria, Grecia, fosta Iugoslavie, şi Ungaria la un loc!)

Având aproximativ 2,2 milioane de locuitori, este a doua în clasamentul ţărilor cu densitatea cea mai mică a populaţiei (2,66 locuitori/km²).

Pământurile uscate ale Namibiei au fost locuite din timpuri străvechi de către triburi locale. Primii europeni care au debarcat şi explorat zona au fost navigatorii portughezi Diogo Cão în 1485 şi Bartolomeu Dias în 1486. Coastele neospitaliere şi pământul arid nu au îndemnat coroana portugheză să revendice regiunea.

În sec. 19 se stabilesc aici câţiva misionari şi comercianţi germani, care cer protecţia germană. În anul 1884, pentru a preveni ocuparea regiunii da către britanicii în expansiune, Bismarck o proclama colonie germană sub denumirea Africa Germană de Sud-Vest. Excepţie a făcut doar golful Walvis, singurul port cu apă adâncă, ocupat în prealabil de către englezi. Germanii au început exploatarea depozitelor bogate de aur, cupru, platină şi alte minerale, investiţia majoră devenind apoi exploatarea diamantelor.

După ocuparea unei părţi a terenurilor triburilor şi a altor acţiuni, nemulţumirea crescândă a populaţiei indigene (pe care germanii i-au denumit hotentoţi), au dus la răscoala tribului Nama (numit şi Namaqua) din 1893-1894. Au urmat alte răscoale, germanii având victime. Triburile considerau pământul drept proprietate comună, în timp ce germanii declarau pământurile ocupate drept proprietate particulară, ducând la conflicte.

Cea mai mare răscoală a izbucnit în anul 1904, la care au participat triburile Herero şi apoi Nama. Germanii avand mai puţin de 800 oameni, au primit întărituri de încă 14.000 soldaţi din Germania. Germanii au cerut ca tribul Herero să părăsească ţara, apoi i-au împins în deşertul Kalahari, ocupând sistematic sursele de apă şi având ordin să tragă în toți bărbații Herero. Mulţi au murit de sete şi puţini au scăpat trecând în coloniile britanice învecinate. Răscoala a fost înăbuşită definitiv în anii 1907-1908 fiind ucişi cam 80% din populaţia Herero şi 50% din cea Nama.

La terminarea oficială a conflictului, populaţia nativă a fost eliberată din lagărele de detenţie, unde a fost supusă unei politici de deposedare, deportare, muncă forţată, segregaţie şi discriminare, care în multe privinţe a precedat apartheidul. Genocidul Herero şi Nama a fost recunoscut de către Naţiunile Unite şi de către Germania, care şi-a prezentat scuzele la aniversarea a 100 de ani de la fondarea lagărelor. Unii istorici sunt de părere că genocidul din Africa a folosit ca model pentru holocaust.

În timpul primului război mondial, Africa de Sud ocupă colonia germană în 1915. Deşi nu o anexează oficial, guvernează ţara ca pe o provincie sud-africană, introduce apartheidul şi creeaza bantustane (zone din care populaţia indigenă n-avea voie sa plece). Ulterior refuză să transmită mandatul Naţiunilor Unite. În 1966 se creează organizaţia SWAPO cu aripa ei militară, care începe lupta pentru eliberarea Namibiei.

Abia în 1988 Africa de Sud acceptă independenţa Namibiei, care va fi proclamată în 1990. Spre deosebire de multe ţări africane, trecerea la democraţie parlamentară s-a făcut fără vărsare de sânge. Preşedintele republicii este şeful statului a guvernului şi comandantul forţelor de apărare. În parlament sunt reprezentate 9 partide, Partidul SWAPO având o majoritate absolută. 50% din locuri sunt ocupate de femei!

Astăzi Namibia este printre puţinele tari africane stabile şi sigure. Venitul naţional pe cap de locuitor (2014) s-a apreciat la 8200$, dar este împărţit foarte inegal, 40% având un venit de sub 1$ pe zi. Ramurile principale ale economiei sunt: industria minieră, manufacturile, agricultura, pescuitul, turismul. Creşterea economică (2014) 4,4%. Inflaţia 7,1%. Şomajul 27,4%.

În ultimii ani există o penetrare chineză în Africa, inclusiv in Namibia. Chinezii sunt interesaţi în asigurarea resurselor de materii prime şi lucru pentru muncitorii chinezi. Unii susţin că este vorba de un colonialism economic modern. Un muzeu din Windhoek a fost construit de către muncitori chinezi, declanşând protestul populaţiei, care cerea să se dea de lucru şomerilor autohtoni. Probabil ca şi în Namibia există corupţie.

În ciuda populaţiei restrânse există o mare varietate de limbi din familiile indo-europene, bantu şi familiile khoisan. Multe din limbile khoisan sunt pe cale de dispariţie, fiind vorbite de un număr redus de persoane. Numite de către englezi "click languages", folosesc şi un sunet produs între obraz şi baza limbii, care seamănă cu onomatopeia scoasă de birjarii care îşi îndeamnă caii. Am avut ocazia să auzim vorbind una din aceste limbi curioase.

Se apreciază că în Africa se vorbesc cam 1500 de limbi, şi după spusele unui lingvist: "În fiecare zi dispare câte o limbă în lume". 48% din populaţie vorbesc dialecte Oshiwambo. Singura limbă oficială consfinţită de către constituţie este engleza, dar pentru mai puţin de 1% constituie limba maternă. Începând din cursul secundar, limba de predare în şcoli este engleza. Din populaţia alba, 60% vorbesc afrikaans, 32% germana, 7% engleza.

Excursia

La excursie (1-13 septembrie 2015) am participat 25 de membri a Societăţii Pentru Apărarea Naturii. Am observat că printre colegi sunt destul de mulţi bătrânei, apoi mi-am seama că nici eu nu mai sunt chiar tinerel. Arie, ghidul, un evreu originar din Maroco, de un optimism robust, fost comandat de companie în armată, un organizator excelent, cu cunoştinţe largi în domenii variate (botanică, ornitologie, arheologie, geologie, etc.), îşi piperează expunerile cu o sumedenie de bancuri.

Am decolat din Tel-Aviv cu 4 ore întârziere din cauza unei defecţiuni la unul din motoarele