Namibia V: Walvis Bay, croazieră în Atlantic, fabrica de sare, Singing Stones ~ Xcursii prin Țara Sfântă

21 februarie 2016

Namibia V: Walvis Bay, croazieră în Atlantic, fabrica de sare, Singing Stones

De dimineaţă călătorim la Walvis Bay, portul principal al Namibiei. În jurul orei 9 ne îmbarcăm pe un catamaran pentru o croazieră de 4 ore în apele reci ale oceanului, bogate în peşte, păsări şi mamifere marine.

Vânzători de artă africană

Imediat după pornire încep să ne asalteze pelicanii.

Unii aterizează pe puntea vasului şi se aşează cu nonşalanţă printre noi.

Pelicanul alb namibian este o pasăre nemigratoare, care poate parcurge până la 100 km. pe zi în căutare de hrană. Această pasăre mare are nevoie de 0,9-1,4 kg de peşte pe zi, pe care îl prinde, colaborând în grup. În afară de peşte se mai hrăneşte cu ouă şi pui de cormorani, crustacei şi chiar broaşte ţestoase, precum şi furând prada altor păsări. La rândul său, ouale şi puii săi pot fi răpiţi de către vulturi, iar pelicanii pot fi atacaţi de către lei, şacali şi crocodili.

Următorul "vizitator" pe punte este o focă cu blană maro, specie care trăieşte în mari colonii în Namibia.

În apele bogate în peşte, trăieşte un mic delfin (Haviside) care cântăreste până la 75 kg. Are culoarea corpului gri închis alternând cu zone albe bine delimitate, a nu se confunda cu marsuinul, care aparţine familiei balenelor. Animale sociale, jucăuşe, înoată în grupuri mici, sunt greu de fotografiat.

Ne mai vizitează şi pescăruşii.

Pescăruşii trăiesc mai mult pe ţărm sau pe continent şi mai rar se aventurează în largul mării. Sunt păsări inteligente, curioase, cu iniţiativă, care folosesc metode de comunicaţie complexă şi au o structură socială dezvoltată. Zboară, înnoată şi merg bine şi pe uscat, asigurându-şi hrana din toate trei medii. În afară de peşti, vânează nevertebrate marine, dar şi pe uscat: insecte, viermi, ouă, rozătoare, reptile, stârvuri, resturi din gunoaie, seminţe, fructe, etc. Aruncă scoicile de la înălţime să spargă cochilia, pot ciupi şi din corpul balenelor vii, sau aruncă fărâmituri de pâine în apă să atragă peştii. Pot consuma şi apa de mare, având o glandă exocrină care secretă excesul de sare prin nări.

Ne apropiem de o colonie de foci, care "vociferează" pe ţărm.

Căpitanul Hans ne invită la o gustare cu fructe de mare şi băutură.

După debarcare urcam in maşini de teren să vizităm ţărmul. Ne oprim lângă coloniile de flamingo, din lagunele sărate de lângă ţărm.

Stolurile de cormorani sunt mai greu de fotografiat, fiind păsări mai sperioase. Cormoranul (Coloniei) Capului, este o specie endemică în Africa de sud-vest. După ce localizează bancurile de peşte, pescuiesc în stol. Șacalul este duşmanul lor cel mai mare, dar cuibul poate fi prădat şi de pelicani şi pescăruşi.

Şi aici suntem ospătaţi cu o gustare cu fructe de mare şi băutură.

Lângă noi se înalţă dune de nisip, pe care se urcă câţiva din colegi.

Pe una din ele vedem un şacal. Animal din familia câinelui, alergător de cursă lungă, omnivor, vânează animale de talie mică şi medie, dar poate să consume si stârvuri.

Pe ţărm se află o balenă moartă, din care se ospătează pescăruşii.

Coasta unei dune este plină de planta nara – pepenele deşertului lipsit de frunze.

La întoarcere maşinile de teren părăsesc drumul şi ne transportă direct peste dunele abrupte, nu fără emoţii. Ne oprim lângă o întreprindere de extragerea sării din apă de mare, prin metoda bazinelor de evaporare.

Spre seară călătorim pe un deal unde se află bolovani care sună (Singins Stones sau Ringing Rocks). Este vorba de dolerit, o rocă vulcanică, ai cărei bolovani loviţi cu o piatră scot un sunet muzical ca de clopot. Diferiţi bolovani scot sunete de frecvenţe diferite. Conform teoriei, roca care s-a format la adâncimi de 1-2 km. a păstrat tensiunile reziduale din interiorul bolovanilor. Dacă se rupe un fragment din el, eliberându-se tensiunea, bolovanul nu mai sună. Este ceva asemănător cu coarda chitarei, care nu mai sună când nu este tensionată.