Namibia IV: Simpaticii meerkats, Tropicul Capricornului, Moonscape și orașul Swakopmund ~ Xcursii prin Țara Sfântă

Dimineaţa, ieşind din Rostock Ridge Lodge, descopăr o porţiune îngrădită, unde se re-adaptează Suricata suricatta (meerkat în engleză), nişte animale simpatice din familia mangustei, care trăiesc în deşertul Kalahari şi Namibian. Este vorba de foste animale de casă, care în jurul vârstei de un an, încep să emane un miros urât şi uneori să muşte. După re-adaptare se eliberează în natură.

Având o greutate între 0,5-2,5 kg, se hrănesc cu insecte, şerpi, scorpioni, mici mamifere, plante, ciuperci, etc. în schimb ele sunt vânate de către păsările răpitoare şi şacali. Sunt imuni la puternicul venin al scorpionilor din deşertul Kalahari, dar pot muri în urma muşcăturii unor şerpi veninoşi.
Trăiesc în familii de 20-50 de exemplare. Unul sau mai multe exemplare stau de pază (în schimburi de aproximativ o oră), scoţând sunete diferite pentru alarmă aeriană sau terestră şi în funcţie de iminenţa atacului. Trăiesc în galerii pe care le sapă cu mare viteză: pot să deplaseze într-o secundă o cantitate de pământ egală cu greutatea lor.

Alte video-uri

Trecem pe lângă o plantă care seamănă cu cactusul, dar este de fapt Euphorbia virosa Euphorbiaceae, din aceiaşi familie cu laptele câinelui. Ramurile conţin un "lapte" cremos, foarte toxic, folosit de băştinaşi la ungerea vârfurilor săgeţilor pentru vânătoare.

Urcând pe nişte coline, trecem pe lângă roci de cuarţ lăptos. Cuartul, compus din bioxid de siliciu este a doua rocă ca răspândire din scoarţa terestră. Unele pietre semipreţiose ca ametistul, onixul, citrinul, etc, sunt de fapt cristale de cuarţ.

În continuare vedem dealuri întregi, formate aproape exclusiv din ardezie. Rocă sedimentară având la bază argilă pietrificată, se desface în plăci subţiri. Se utilizează ca plăci izolante, la acoperirea caselor şi a pardoselilor.

Când eram în clasa întâi, utilizam pentru scris tăbliţele şcolare de ardezie pe care scriam cu "stil"-ul. Avantajul era că nu putea să ne dea mai multe lecţii pentru acasă decât încăpeau pe cele două feţe ale tăbliţei. Uneori temele făcute se ştergeau în ghiozdan, până ajungeam la şcoală.

Trecem pe langa un arbore de commiphora.

Fotografiez o floare violacee din familia Lamiaceae şi una galbenă din genul Oenothera Onagraceae.

La întoarcere trecem pe lângă piscina lodge-ului.

În Namibia secetoasă apa este foarte preţioasă. În multe locuri, dacă se forează în pământ câţiva zeci până la 200 m. se dă de apă. Este vorba de depozite de apă fosilă, care s-au acumulat în locurile unde a dat de straturi argiloase impermeabile în urmă cu mii sau milioane de ani, când clima era mai ploioasă. Deoarece apa fosilă nu se reface, trebuie utilizată raţional.
Una din cauzele modificărilor climei este deriva continentelor.
Continentul African deplasându-se spre nord, Namibia de astăzi a ajuns din zona mai ploioasă în cea secetoasă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Sahara, în anumite locuri din deşert, existând mari rezerve de apă fosilă.

În ultimii ani s-a descoperit în nordul Namibiei, la adâncimea de 300 m., un acvifer imens de apă fosilă care s-a format în urmă cu 10.000 ani. Acviferul ar putea asigura apa 400 de ani la consumul actual al celor 800.000 locuitori din nordul ţării.

Traversăm a doua oară Tropicul Capricornului, de data asta spre nord. O dată pe an, la 21 decembrie, soarele ajunge aici la zenit, fiind exact deasupra capului şi luminând cele mai adânci fântâni. În restul zilelor anului, zenitul "se plimbă" până la Tropicul Racului şi înapoi, teritoriul dintre cele două tropice fiind denumit în mod convenţional zona tropicală.

Un coleg ne-a povestit aventura traversării ecuatorului pe un vas comercial. Pentru a primi certificatul traversării ecuatorului, doritorii au fost aşezaţi în front pe puntea vasului. Căpitanul fiind stăpânul absolut, a dat ordin să fie "botezaţi", turnându-li-se în cap fel de fel de gunoaie, inclusiv ouă stricate. Noroc că pe punte era o piscină, unde s-au aruncat apoi să se spele.

La orizont se ivesc câţiva struţi. Struţii sunt cele mai mari păsări existente, putând ajunge la înălţimea de 2,8 m. şi greutatea de 145 kg. Pot atinge o viteză de peste 70 km/oră, fuga fiind principală arma de apărare împotriva răpitorilor. O altă modalitate este să se întindă la pământ, arătând ca un muşuroi. Dacă este încolţit, poate aplica lovituri puternice cu piciorul prevăzut cu ghiare, putând omorî chiar şi leul, sau eviscera omul cu o singură lovitură.

Există crescătorii de struţi, fiind folosită carnea, penele şi pielea. În Africa de Sud se fac întreceri pe struţi călare sau trăgând un fel de şarete, dar strutul este mai greu de stăpânit decât calul. Oul de struţ este cel mai mare ou de pasăre cântărind în jur de 1.4 kg.

Ne dăm jos din autobuz şi facem o mică plimbare pe jos de-a-lungul drumului. În jurul nostru se întind roci sterpe, brăzdate de şanţuri şi văi.

Pe marginea drumului creşte o tufă cu floarea tubulară galbenă. Este Nicotiana glauca Solanaceae, sau tutunul sălbatic. Originară din America de Sud, planta este fumată de către unii din amerindieni, precum şi utilizată ca plantă medicinală. Conţine alcaloidul toxic anabazina, ingestia frunzelor putând fi fatală.

Ajungem la o vale săpată de cursul unui râu, unde mai creşte ceva vegetaţie.

Ne apropiem de Swakopmund, oraş modern cu aproape 50.000 de locuitori. Drumul devine asfaltat, se văd linii de forţă şi conducte de apă care duc la cea mai mare exploatare la suprafaţă din lume a minereului de uraniu, aflată la 70 km. de oraş.

Ne oprim să luăm picnicul, într-un părculeţ cu palmieri, aşezat la poalele unei dune.

În timp ce ne luăm prânzul, o grupă de elevi escaladează duna, cu mult avânt, gălăgie şi entuziasm tineresc.

Călătorim în deşert să vedem vestita planta fosilă Welwitschia mirabilis, înrudită cu familia coniferelor. Creşte în condiţii deosebit de aride, doar în deşertul Namibian şi în Angola. Nu se dezvoltă în înălţime şi are doar două frunze care dăinuiesc tot timpul vieţii plantei de 500-1500 de ani, unele exemplare putând atinge 2500 de ani. Frunzele sunt sfâşiate, zdrenţuite, dar cresc tot timpul vieţii, ca o bandă rulantă.

Tulpina scurtă este găunoasă, partea activă fiind peiferia ei.

Fiind o plantă ocrotită, fiecare exemplar este înconjurat de un cerc de pietre, nefiind permis să intrăm în interiorul cercului.

Este o plantă dioica, planta femenină având conuri diferite de cea masculină. În timpul înfloririi ambele produc nectar, polenizarea făcându-se cu ajutorul insectelor.

Conuri femenine

Conuri masculine

Reuşim să vedem pe unul din polenizatori, insecta Odontopus sexpunctatus (din familia vacii domnului).

În nisipurile din jur vedem şi alte plante cum ar fi Zygophyllum stapffii Zygophyllaceae (dollar bush) şi Arthraerua leubnitziae (pencil plant).

Dollar bush

Pencil plant

Nu reuşesc să identific o tufă cu floricele galbene şi păstăi.

Ajungem într-o zonă cu relief haotic, sterp şi aspect dezolant, numit peisaj lunar (Moonscape). Acest teritoriu, care se întinde 140 km. de-a-alungul coastei provine din eroziunea unor munţi de granit, formaţi acum 500 milioane de ani, prin ridicarea magmei din străfundurile pământului.

În urmă cu 184 milioane ani, străvechiul continent Gondwana, a început să se fragmenteze dând apoi naştere la: America de Sud, Antarctica, Madagascar şi Australia. Prin crăpăturile formate în timpul fragmentarii, s-au ridicat în interiorul granitului, baraje (dikes) de dolerit.

Astăzi se acceptă că motorul fragmentării şi derivei continentelor, îl constituie curenţii de convecţie a magmei din interiorul pământului. Acest peisaj lunar a constituit fundalul a mai multor filme. Deşi apare sterp, în văi şi crăpături cresc licheni şi tufişuri.

Pe drumul de întoarcere vedem într-o băltuţa, câţiva flamingo. Aceste păsări de apă, cu ciocul curios "întors pe dos" filtrează mâlul reţinând hrana formată din creveţi şi alge verzi-albastre. Culoarea roz-roşiatică provine de la un pigment, format din carotenoizii din hrană.

Sunt păsări sociale, formând colonii de mii de exemplare. Colonia oferă mai multă securitate, posibilitate de hrană, cuibărire şi creşterea puilor. Puii tineri sunt hrăniţi cu un "lapte" secretat de tractul digestiv superior a păsării.

Intrăm în oraşul de coastă Swakopmund fondat de către germani în anul 1892, devenind apoi portul principal a Africii Germane de Sud-Vest. În timpul războaielor cu Herero, aici a funcţionat un lagăr de concentrare, cei internaţi fiind duşi la muncă forţată. Au murit circa 2000 de deţinuţi.

Oraşul este construit în stil colonial german şi o mică parte a populaţiei încă este vorbitoare de germană.

Începerea exploatării uraniului în apropiere, a dus la dezvoltarea infrastructurii şi modernizarea oraşului. În anul 2001, China a inaugurat aici o staţie de urmărire a sateliţilor chinezeşti (mai ales în stadiul de reîntoarcere la pământ).

În părculeţele oraşului se plimbă cârduri de bibilici (Numida meleagris). Ca şi găinile sunt zburătoare slabe, dar bune la mers şi fugă, putând străbate 10 km. pe zi. În ultimii ani s-au adaptat în periferiile unor oraşe, intră în grădinile cu garduri joase, nu se tem de pisici, dar evită câinii, pot supăra rezidenţii fiind gălăgioase de dimineaţă, sau îngreunând circulaţia pe drumuri.