Sudul Franţei [II]: Avignon, Arles

Avignon, aşezat pe malul Ronului, are o populaţie de aproape 100.000 locuitori. Întemeiat de către un trib galic, a fost succesiv în stăpânirea grecilor, romanilor, saracenilor, francilor, burgunzilor, Sfântului Imperiu Roman, francezilor, şi a papalităţii, revenind din nou Franţei în anul 1791 în urma revoluţiei franceze. 

Între anii 1309 şi 1423 a fost locul de reşedinţă a 7 papi şi doi antipapi. Această absenţă a papalităţii din Roma este uneori denumită "Captivitatea babiloniană a papalităţii". 

Povestea începe cu conflictul dintre Filip al IV-lea al Franţei şi papa Bonifaciu al VIII-lea, primul impozitând averile clerului pentru a finanţa războiul cu Anglia. Regele este excomunicat, dar forţele franceze surprind papa, care este pălmuit, arestat, bătut şi după o lună moare, probabil prin sinucidere. 

În anul 1305 este ales papă francezul Clement al V-lea, care refuză să plece la Roma şi mută scaunul papal în enclava papală Avignon. 

Sudul Franţei [I]: Provence (Baux, Saint-Rémy)

Aterizăm la Marsilia şi ajungem la hotelul de lângă aeroport la două noaptea. După câteva ore de somn, ne sculăm, dejunăm şi pornim la drum (harta) cu autobuzul. 

Ne îndreptăm spre nord-vest, călătorind prin frumoasele meleaguri ale regiunii Provence, pe care le întrezărim printre picăturile unei ploi susţinute, care durează tot timpul călătoriei. Spre norocul nostru, ploaia se opreşte când ajungem la primul obiectiv: localitatea Les Baux-de-Provence din munţii Alpilles. 

Geologul Pierre Berthier descoperă aici în 1982 un minereu de aluminiu, pe care îl denumeşte Bauxită după numele localităţii. Bauxita a fost exploatată intens până la sfârşitul secolului 20, când Franţa încetează să producă minereul, importându-l în cea mai mare parte din Africa de vest. 

Având în vedere posibilităţile defensive, localitatea este locuită din timpuri străvechi, găsindu-se urme de aşezări încă din anul 6000 î.e.n. În evul mediu devine sediul unei puternice stăpâniri feudale, controlând 79 de oraşe şi sate din jur. Domnitorii de Baux pretindeau că provin din regele Balthazar, unul din cei trei crai de la răsărit şi purtau pe mâneca tunicii imaginea stelei care i-a condus la Betleem. Exista o sumedenie de nume ale crailor, denumrirea lor variind în areale geografice diferite. 

În 1481, Les Baux-de-Provence intra în posesiunea regilor Franţei împreună cu toată provincia Provence. Deşi localitatea este franceză, titlul de marquis des Baux este acordat încă din secolul 17 familiei Grimaldi, conducătoarea statului Monaco, fiind în uz până astăzi. 

Având reputaţia ca fiind una din satele cele mai pitoreşti ale Franţei, economia localităţii este pur turistică. Populaţia satului vechi a scăzut de la un maximum de 4000 la 22. 

De cum ne apropiem de sat, fotografiez stânca pe care se afla ruinele castelului. Stânci şi colţuri calcaroase pitoreşti se ridică din vegetaţia din jur, dar spre vale zarea este încă înorată.