Se afișează postările cu eticheta seic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta seic. Afișați toate postările

12 februarie 2017


Deșertul Negev apusean: beduini, ruine otomane și britanice și căile ferate din primului război mondial; unitatea de comando Shaked


Plimbare prin deșertul Negev, înverzit parțial după ploi. Vom face cunoștință cu beduinii, apoi cercetăm vegetația de-a lungul râurilor (seci!) Patish și Ofakim.

Discutăm puțină istorie pe marginea ruinelor otomane (fântâna Ofakim, cetățuia Patish) și cele englezești (fântâna Hellmuth) apoi despre luptele din primul război mondial lângă șinele căilor ferate otomane și britanice iar la sfârșit poposim la monumentul în cinstea unității de comando Shaked.

Negevul (pronunțat Neghevul) este partea de sud a Israelului, reprezentând mai mult de jumătate din suprafața țării. Are forma unui triunghi cu vârful spre sud, capitala regiunii fiind orașul Beersheba. Media precipitațiilor anuale a acestei regiuni scade treptat de la 300 mm/an la granița nordică, până la 25 mm/an la extremitatea sudică (orașul Eilat). Pe lângă orașul Beersheba media precipitațiilor anuale ajunge la 200 mm/an, aceasta constituind granița "oficială" a deșertului.



Deși partea nordică este semiaridă, astăzi aceasta reprezintă zona agricolă cea mai importantă a țării. Irigațiile au început în anul 1964, prin inaugurarea unui sistem hidrotehnic (transportorul național al apei), lung de 130 km, care aducea apă din marea Galileei. De-a-lungul deceniilor suprafețele agricole s-au extins mult.

Astăzi apa pentru irigații provine în cea mai mare parte din apă de canal recondiționată, a cărei calitate se apropie de cea a apei de băut. Se mai utilizează apa de mare desalinizată, iar în cantități mici și apa locală de profunzime, care este sălcie. Conductele acestor trei feluri de apă sunt vopsite în culori distincte.

Plecăm dis-de-dimineață cu autobuzul. Traversând Negevul de nord se văd livezile și ogoarele înverzite după ploile firave din luna decembrie.

6 aprilie 2014


Vadi Ara [II]: oraşul arăbesc Um El Fahem


Um El Fahem (harta) înseamna mama cărbunelui in arabă şi întradevăr în prima parte a excursiei am văzut un teren de depozitare a cărbunelui de lemn, fabricarea sa în zonă fiind tradiţională.

În 1948 Um El Fahem avea 2.000 de locuitori, apoi în urma sosirii refugiaţilor de război, a ajuns la 5.000 (1949). Astăzi este un oraş cu 50.000 de rezidenţi dar care şi-a păstrat mult din caracterul sătesc.




Locuitorii, arabi cetăţeni israelieni, în mare majoritate musulmani, beneficiază de dreptul de a vota şi de a fi aleşi (ca orice cetăţean israelian). În prezent 12 arabi sunt alesi în parlament (Knesset), în 5 partide diferite.

Majoritatea musulmanilor nu fac armată, dar minorităţi din unele secte musulmane ca druzi, cerchezi şi beduini, precum şi creştini, voluntariază în armată, unii chiar în cariere lungi de profesionişti.

Cei 3 ani de armată ("numai" 2 ani pentru fete) sunt obligatorii numai pentru evrei (evreii ultra-ortodocşi scutiţi până recent de armată, urmând a fi şi ei înrolaţi treptat, în viitor). În aceşti ani se primeşte doar o mică soldă, dar soldaţii de carieră pot câştiga salarii şi beneficii respectabile.

Populaţia oraşului se împarte în patru clanuri principale, numele familiei fiecărui locuitor indicând clanul de care aparţine. În centru, cele patru clanuri au patru moschei.

Cu toate că se vad mici "blocuri" cu mai multe apartamente, în astfel de clădiri locuiesc de fapt membrii unei singure familii. Tata are obligaţia morală să construiască un apartament fiecărui fiu; pentru fete problema revine cuscrilor.



Pozez bogata înflorire a lui Reseda alopecuros Resedaceae apoi turnul moscheii sufi de pe dealul Alexander. 




Sufismul este o credinţă islamică mistică, în care credincioşii încearcă să găsească adevărul dreptăţii divine prin experinţa personală faţă de D-zeu. Adepţii sufismului au fost persecutaţi în anumite ţări islamice, sau atacaţi de unii musulmani aparţinând unor curente mai puritane. 

Pe vârful dealului de află "mormântul unui şeic". Deşi religia musulmană (ca şi cea iudaică) interzice cultul morţilor, s-a încetăţenit vizitarea mormântului unor personalităţi, deşi de multe ori nu se ştie precis cine este îngropat acolo. 

Se pare că în acest mormânt ar zace un reprezentant a lui Alexandru Macedon, de unde ar putea provine şi numele dealului (Alexander) care nu este un nume arab. Conform credinţei din popor, vizita la mormântul lui ar aduce

28 decembrie 2013


Oraşele arabe Kalansua şi Tira

Călătorim cu maşinile personale şi ne întâlnim în parcarea unui centru comercial cu ghida, Tal, excursia fiind organizată de către Societatea pentru  apărarea naturii. Tal a iniţiat constituirea unei asociaţii de colaborare cu aşezările arabe, numită "Drumul Mării",  pentru o mai bună cunoaştere a obiceiurilor, a valorilor culturale şi promovarea bunei înţelegeri între cele două popoare. Din asociaţie fac parte evrei şi arabi.

În estul regiunii Sharon a Israelului există două zone dens populate de arabi denumite; "triunghiul de nord" şi "triunghiul de sud".  Turismul în localităţile arabe este aproape inexistent, noi fiind printre primele grupe care vizităm cele două oraşe situate în "triunghiul de sud" (vezi harta traseului pe google).


(fă clic orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)


Ajungem în Kalansua care are statut de oraş din anul 2000 (22,000 locuitori). Aşezarea a fost transferată Israelului de către Iordania, în urma încheierii armistiţiului de după Războiul de Independenţă (1949), iar locuitorii au primit cetăţenia israeliană.

Cruciaţii aveau aici un fort, cucerit de Saladin în anul 1189. Saladin (Salah Al-Din 1137-1193), un curd irakian, a devenit comandantul forţelor turceşti din Siria. Conducător de oşti talentat, a reîntors controlul turcilor asupra Egiptului apoi a restabilit puterea musulmană asupra cruciaţilor, cucerind Ierusalimul în anul 1187. Lupta lui împotriva cruciaţilor a devenit simbolul conceptului de jihad (război sfânt), echivalentul musulman al cruciadei. 

Numele Kalansua înseamnă în arabă pălărie şi după una dintre legende, aici i-ar fi căzut pălăria lui Saladin. Spre deosebire de majoritatea aşezărilor arabe, Kalansua se întinde pe şes, uneori suferind inundaţii.

Fotografiez o plantă decorativa neidentificată, strada şi clădiri.