Se afișează postările cu eticheta Autonomia palestiniana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Autonomia palestiniana. Afișați toate postările

12 iulie 2014


Cantec de copii pentru... alarma anti-racheta? O poveste uluitoare

(In poza: un adapost anti-racheta in forma de omida amplasat langa un teren de joaca pentru protectia copiilor in orasul Sderot. Detalii in continuare).

Este fascinant cum israelienii se adapteaza la cele mai imposibile situatii si razbesc... printr-o atitudine pozitiva si un spirit inovator. Practic, cu acest spirit au reusit sa construiasca o tara moderna si infloritoare intr-un desert, fara nicio resursa naturala :)
Clic aici sa sari peste introducerea istorica direct la povestea cantecului.

In ultimii 15 ani organizatiile islamiste din Gaza in frunte cu Hamas au lansat peste 15.000 de rachete si mortare spre Israel, majoritatea spre orasele si satele din apropiere.

Astfel orasul Sderot care se afla la numai o mila de Gaza (harta) a devenit orasul cel mai bombardat si cu cele mai multe adaposturi anti-racheta din lume, fiind sub atac permanent la intervale aleatorii de ore sau zile in ultimii 15 ani.

Sderot a produs un număr disproporţionat de mare de muzicieni, compozitori şi poeţi. Adriana Katz, medic originar din România, şi-a legat destinul de acest oraş - (citeste-i interviul).


De cateva zile, Hamas a pornit o avalansa continua de sute de rachete pe zi, unele de raza lunga, care pun in pericol 5-6 milioane de locuitori si 2/3 din suprafata tarii (detalii in postarea anterioara "Ploua cu... rachete").

Adaposturi anti-racheta mai "neobisnuite" in orasul Sderot:



Statie de autobuz "adapostita" de beton armat:



Cine este Hamas-ul si cum difera Gaza de arabii condusi de Autoritatea Palestiniana in Iudeea si Samaria?

In 2005 Israelul s-a retras in intregime din fasia Gaza pana la granita internationala, transferand toata populatia evreiasca din fasie (aproximativ 10000 de oameni) in Israel si lasand populatia araba sa se auto-administreze. Din pacate gruparea fundamentalista religioasa violenta Hamas a urcat la putere imediat dupa aceea, distrugand in mod brutal opozitia mai moderata (gruparea Fatah si sustinatorii ei) si mentinand de atunci abuziv conducerea si administrarea fasiei.

Mai multe tari (Uniunea Europeana, SUA, Australia, Canada, Japonia, Iordania, Egipt etc) clasifica Hamas drept o organizatie terorista, acesta actionand prin mijloace violente si propovaduind eliminarea Israelului ca unul din scopurile sale principale.

Dupa preluarea puterii, Hamas a deturnat resurse semnificative din bugetul Gazei pentru sustinerea organizatiilor islamiste radicale si dezvoltarea infrastructurii militare (construind tuneluri si garnizoane subterane, mortare, rachete, explozive, aparatura de comunicatii etc.) si lansand rachete si atacuri armate repetate impotriva civililor israelieni.

In acelasi timp Hamas foloseste in mod cinic propria populatie ca pe un scut uman, militantii lansand rachete si mortare din mijlocul civililor si depozitand amunitiile, explozivele etc in case, moschei, spitale si scoli. Indoctrinarea religioasa nationalista si antisemita de la varsta frageda care este raspandita oricum in lumea musulmana este si mai violenta in Gaza, Hamasul cerand populatiei civile in Gaza sa nu paraseasca obiectivele anuntate ca fiind destinate bombardarii, ceea ce duce din pacate la cresterea numarului victimelor arabe.

Pe acest motiv Hamas a fost condamnat vehement chiar in presa araba de catre unii lideri, jurnalisti si comentatori, deoarece ca si celelalte grupari Jihadiste nu numai ca nu are nicio retinere fata de pierderile civile de ambele parti dar dimpotriva incurajeaza "martirismul" propriei populatii.

Acest proces de radicalizare islamista se repeta in mai multe tari musulmane si arabe, incepand cu revolutia islamica din Iran din 1980, Afganistan (Taliban), fenomenul Al Qaeda, Nigeria (Boko Haram), Turcia si mai recent in ceea ce devine "iarna araba" in Siria si Irak (Statul Islamic in Irak si Siria - SIIL/ SIIS, SI), etc.

Populatia araba din regiunile biblice Iudeea si Samaria (numite si Cisiordania sau West Bank) este separata nu numai teritorial de Gaza dar este spre deosebire mai putin religioasa si este condusa de Autoritatea Palestiniana. Acesti conducatori apartin in mare parte de ramura politica a gruparii Fatah care este considerata mai moderata si care a fost inclestata pana recent intr-un conflict inversunat cu Hamas de aproape 10 ani.

Autoritatea Palestiniana din Iudeea si Samaria deci nu are orientarea militanta religioasa extremista a Hamasului din Gaza, astfel ca in afara de proteste (unele violente) si atacuri verbale, populatia araba din aceste zone nu participa militar la acest conflict, precum nu au participat nici la ultimele doua conflicte din 2008-9 si 2012 dintre Israel si Hamas.

Omida este de fapt un adapost anti-racheta din beton armat amplasat langa un teren de joaca in orasul Sderot, pentru protejarea copiilor in timpul atacurilor cu rachete:




Apararea civila israeliana

Israelienii au perfectionat un sistem complex de alarma anti-racheta care combina radar si metode optice, centru de calcul al traiectoriei rachetelor (cateodata fiind lansate simultan zeci de rachete) si centrul de comanda care in cateva secunde porneste alarma numai in locatiile aflate in pericol.

Ambele sisteme de aparare pasiva (alarma si adaposturile), precum si sistemul activ "Cupola de fier" au fost amintite in postarea anterioara; alarma anti-racheta v-a fi discutata mai pe larg in viitor.

Populatia este deci avertizata cu cuvintele "Culoare Rosie" la radio / TV, cu ajutorul sirenelor care vuiesc in orase si prin intermediul internetului / tel. mobile, sa fuga la adapost (vezi exemplu video). 

Alarmele pot porni la orice ora din zi si noapte, aruncand vietile oamenilor in haos, cateodata in mod repetat. Oriunde esti si orice faci, la nunta, spectacol, pe plaja, la lucru, la baie sau poate chiar in pat, trebuie sa sari ca ars si sa fugi la adapost, racheta fiind asteptata in urmatoarele 15-100 de secunde. Rar, rachetele ajuns si ne-anuntate. 

10 iulie 2014


Ploua cu... rachete



Citeşte aici despre:
  • Barajul de rachete lansate de Hamas si alte grupuri islamiste din Gaza
  • Viata sub amenintarea permanenta a rachetelor
  • Metodele de aparare: Iron Dome, sistemele de alerta si adaposturile
  • Riposta israeliana in Gaza, inclusiv sistemul "ciocanirea acoperisului"
  • Entuziasmul musulmanilor la lansarea rachetelor din Gaza  spre Ierusalim
  • Cum profita arabii de regulile umanitare foarte stricte ale armatei israeliene si diferenta morala
  • Stream-uri cu stiri in direct (TV / radio / internet) din Israel

Organizatia extremista Hamas care controleaza fasia Gaza, precum si celelate organizatii islamiste de acolo au pornit un baraj de sute de rachete asupra Israelului in ultimele 2 zile care pune in pericol (si nesiguranta) 2/3 din suprafata sa si 5 milioane de locuitori (harta mai jos).

Aceste organizatii savarsesc de fapt o dubla crima: ataca in mod indiscriminat populatia civila israeliana si se ascund (inclusiv producerea, depozitarea si lansarea rachetelor) in mijlocul populatiei civile arabe, folosindu-i pe ultimii drept scuturi umane.

Rachetele din Gaza sunt transferate la contrabanda (prin sute de tuneluri subterane la granita Gaza- Egipt) din Iran si Siria, altele au fost fabricate local, toate fiind indreptate asupra populatiei civile din orasele israeliene.
(articol cu actualizari in romana).

Arabii din Autonomia Palestiniana in Iudeea si Samaria (cunoscuta ca Cisiordania sau West Bank) nu participa la acest "razboi", acestia neavand in posesie rachete, fiind dealtfel sub controlul Autonomiei care este ceva mai moderata si fiind deasemenea sub control partial israelian.

Rachetele au de fapt un singur scop: efectul psihologic, deoarece nu au absolut nici un efect din punct de vedere militar. Rachetele reusesc insa sa terorizeze populatia civila (fiind folosite in acest scop de nemti impotriva Londrei, in razboiul dintre Iran-Irak si apoi in razboiul din Golf in timpul caruia Saddam a lansat rachete spre Arabia Saudita si Israel), si pot avea si un efect secundar indirect, de incetinire temporara a activitatii economice.



In ultimele zile, au fost lansate unele rachete cu raza mai mare de actiune (120 km), care pun deja in pericol 5 milioane de israelieni inclusiv orasele cele mai mari, Tel Aviv si Ierusalim:


In cadrul apararii civile au fost dezvoltate trei brate de aparare care sunt folosite simultan impotriva acestei terori al rachetelor:

  • 1) Iron Dome sau "Cupola de fier", un scut combinat de radar-racheta unic in lume care detecteaza rachetele trase de teroristi, le calculeaza traiectoria iar daca acestea se indreapta spre zone locuite, sunt lansate rachete contra rachetelor pentru a le distruge. Software-ul acestor sisteme este imbunatatit in mod continuu, astfel incat recent s-a ajuns la o eficacitate de peste 90%.

    Acest sistem, inaugurat pentru prima data in mod operational in 2012, a avut un efect extraordinar de linistire a populatiei care se simte mai aparata si desigur a crescut nu numai moralul civililor dar a scazut avantajul psihologic conferit celor care lanseaza aceste rachete.

    In plus, datorita scaderii victimelor israeliene, sistemul da posibilititatea liderilor Israelului sa ia hotarari intr-o atmosfera mai putin tensionata, ceea ce in mod paradoxal poate sa scada si victimile de partea araba, deoarece replica poate sa fie mai tarzie sau mai putin dura.

    Acest sistem reprezinta un avans tehnologic care parea inimaginabil acum cativa ani, adica eliminarea rachetelor in timpul zborului, inainte de a ajunge la tinta lor, un fel de "razboiul stelelor".(vezi mai multe: wikipedia, cnn, interceptare, video promotional a sistemului).
    De fapt nu este un secret ca sisteme si mai avansate, bazate pe raze laser o sa devina operationale in curand (wikipedia si video).

6 aprilie 2014


Vadi Ara [II]: oraşul arăbesc Um El Fahem


Um El Fahem (harta) înseamna mama cărbunelui in arabă şi întradevăr în prima parte a excursiei am văzut un teren de depozitare a cărbunelui de lemn, fabricarea sa în zonă fiind tradiţională.

În 1948 Um El Fahem avea 2.000 de locuitori, apoi în urma sosirii refugiaţilor de război, a ajuns la 5.000 (1949). Astăzi este un oraş cu 50.000 de rezidenţi dar care şi-a păstrat mult din caracterul sătesc.




Locuitorii, arabi cetăţeni israelieni, în mare majoritate musulmani, beneficiază de dreptul de a vota şi de a fi aleşi (ca orice cetăţean israelian). În prezent 12 arabi sunt alesi în parlament (Knesset), în 5 partide diferite.

Majoritatea musulmanilor nu fac armată, dar minorităţi din unele secte musulmane ca druzi, cerchezi şi beduini, precum şi creştini, voluntariază în armată, unii chiar în cariere lungi de profesionişti.

Cei 3 ani de armată ("numai" 2 ani pentru fete) sunt obligatorii numai pentru evrei (evreii ultra-ortodocşi scutiţi până recent de armată, urmând a fi şi ei înrolaţi treptat, în viitor). În aceşti ani se primeşte doar o mică soldă, dar soldaţii de carieră pot câştiga salarii şi beneficii respectabile.

Populaţia oraşului se împarte în patru clanuri principale, numele familiei fiecărui locuitor indicând clanul de care aparţine. În centru, cele patru clanuri au patru moschei.

Cu toate că se vad mici "blocuri" cu mai multe apartamente, în astfel de clădiri locuiesc de fapt membrii unei singure familii. Tata are obligaţia morală să construiască un apartament fiecărui fiu; pentru fete problema revine cuscrilor.



Pozez bogata înflorire a lui Reseda alopecuros Resedaceae apoi turnul moscheii sufi de pe dealul Alexander. 




Sufismul este o credinţă islamică mistică, în care credincioşii încearcă să găsească adevărul dreptăţii divine prin experinţa personală faţă de D-zeu. Adepţii sufismului au fost persecutaţi în anumite ţări islamice, sau atacaţi de unii musulmani aparţinând unor curente mai puritane. 

Pe vârful dealului de află "mormântul unui şeic". Deşi religia musulmană (ca şi cea iudaică) interzice cultul morţilor, s-a încetăţenit vizitarea mormântului unor personalităţi, deşi de multe ori nu se ştie precis cine este îngropat acolo. 

Se pare că în acest mormânt ar zace un reprezentant a lui Alexandru Macedon, de unde ar putea provine şi numele dealului (Alexander) care nu este un nume arab. Conform credinţei din popor, vizita la mormântul lui ar aduce

5 aprilie 2014


Vadi (valea) Ara din "triunghiul" arab de nord [I]


Plecăm de dimineaţa pe Valea (Vadi) Ara, zonă cu populaţie arabă densă.

După o scurtă introducere istorică şi geografică vom continua excursia...

Zona cunoscută drept "triunghiul" (arab), a revenit statului Israel prin încheierea armistiţiului din 1949. Deoarece Israelul era interesat în lărgirea "taliei" subţiri a ţării dintre Iordania şi mare, s-a ajuns la un acord cu regele Abdullah al Iordaniei primind astfel acest teritoriu în schimbul altor terenuri deţinute de Israel în munţii Hebronului şi lângă Beit Şean. După "lărgire", talia a ajuns la 15 kilometri lăţime.

Linia armistiţiului se numeşte linia verde, (apare în prezent punctată pe hărţi), denumirea provenind de la creionul verde cu care a fost însemnată pe harta originală.

Localizarea "triunghiurilor" pe hartă (clic pentru harta interactiva (Google)):
(fă clic pe orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)

Triunghiul arab (numit în trecut triunghiul mic) este format de fapt din triunghiul nordic şi cel sudic: 

Triunghiul mare era denumirea unei alte zone (în prezent în zona autonomă) în care s-au stabilit bande care terorizau evreii (şi englezii) în timpul revoltei arabe din anii '36-'39. Astăzi denumirea de triunghi mare nu se mai foloseşte, astfel că triunghiul = triunghiul mic nordic.

După armistiţiul din 1949 lăţimea Israelului a ajuns la 15 km:

Vizită de azi deci cuprinde o parte din triunghiul arab de nord. Poţi citi şi despre vizita în triunghiul arab de sud.

În anii 2000, în urma atentatelor sinucigaşe repetate, Israelul a decis să construiască un gard despărţitor de Autonomia Palestiniană pentru a împiedica trecerea teroriştilor in Israel.

Gardul trece în mare parte de-a-lungul liniei verzi, dar face şi unele scurtături, formând câteva enclave palestiniene de partea israeliană a gardului. Locuitorii din enclave au buletin palestinian, putând trece în Autonomie prin treceri supravegheate, teoretic neavând dreptul să circule prin Israel (precum nici israelienii nu au voie să circule în teritoriile strict autonome palestiniene).

După finalizarea gardului separator, atentatele sinucigaşe au scăzut practic la zero. Gardul creează nişte inconvenienţe, de exemplu tratamentele medicale şi şcolarizarea copiilor se fac în Autonomie, unele terenuri agricole sunt de partea israeliană a gardului pe când proprietarii arabi locuiesc în partea Autonomiei ş.a.m.d., dar există şi avantaje, nivelul de trăi de partea israeliană fiind mult mai ridicat.


Deci să continuăm excursia...

Intrăm într-o asemenea enclavă, conduşi de ghida noastră Tal, membră a asociaţiei arabo-evreieşti "Covorul verde", care are ca scop promovarea turismului şi a bunei vecinătăţi. În apropiere sunt cateva sate arăbeşti mari, un oraş arab şi câteva mici aşezări evreieşti.

Spre surprinderea mea, cu toată iarna secetoasă, vegetaţia este bogată cu o abundenţă neaşteptată de flori. Peste câteva săptămâni totul va fi ars de soare.

Prima floare fotografiată este ciulinele Cardus argentatus Lamiaceae, apoi violeta Chaetosciadium trichospermium Apiaceae şi urzica moartă Lamium garganicum Lmiaceae.





Facem o mică pauză aşezându-ne pe bolovanii dintr-un mic luminiş. 


26 februarie 2014


Emek Ha'Ela (Valea Terebinţilor) : David şi Goliat, flori, arheologie

Citeşte aici despre:
  • Aşezările antice de la Bish, Itri şi Socho
  • Legătura dintre P. atlantica, fistic, cashew, mango şi... terebentina?
  • De ce imită Ophrys flavomarginata matca albinei atât de perfect?
  • Flori, flori şi iarăşi flori: ciocul berzei (Erodium ciconium), cocoşei de câmp (Adonis), ceapa ciorii (Gagea), etc :)
  • Descrierea biblică a luptei lui David şi Goliat dată chiar în Valea Terebinţilor (Emek Ha'Ela)

Valea Ha-Ela (altitudinea de 330 m) prin care curge râuşorul cu acelaşi nume, se află la sud vest de Ierusalim, în apropierea oraşului Beit Shemesh, în zona de dealuri care face trecerea dela munţii Iudeei spre litoral (harta).
 

Aici se zice că David s-a luptat cu Goliat (detalii mai jos).


Numele (Ela) vine de la bătrânii copaci cu frunze căzătoare Pistacia atlantica din această vale (fisticul fiind şi el o specie a genului Pistacia). Prezenţa acestor copaci împreună cu arbori din specia Faidherbia albida, ar fi o dovadă botanică a unei clime mai răcoroase în trecut.


(fă clic pe orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)



În timpul călătoriei cu autobuzul (februarie 2012) ne prinde ploaia, dar odată ajunşi la destinaţie timpul se îmbunătăţeşte, aerul este curat şi răcoros cu vizibilitatea foarte bună.

Înflorirea este în toi. Fotografiez: o floricică galbenă din familia crucifere; Asphodelus din fam. crinului; floricica violetă a ciocului cocostârcului; frunzele cărnoase de urginea care va înflori toamna; florile roşcate de fumaria; o omidă păroasă; florile cochete roz ale garofiţelor; laptele câinelui.



28 decembrie 2013


Oraşele arabe Kalansua şi Tira

Călătorim cu maşinile personale şi ne întâlnim în parcarea unui centru comercial cu ghida, Tal, excursia fiind organizată de către Societatea pentru  apărarea naturii. Tal a iniţiat constituirea unei asociaţii de colaborare cu aşezările arabe, numită "Drumul Mării",  pentru o mai bună cunoaştere a obiceiurilor, a valorilor culturale şi promovarea bunei înţelegeri între cele două popoare. Din asociaţie fac parte evrei şi arabi.

În estul regiunii Sharon a Israelului există două zone dens populate de arabi denumite; "triunghiul de nord" şi "triunghiul de sud".  Turismul în localităţile arabe este aproape inexistent, noi fiind printre primele grupe care vizităm cele două oraşe situate în "triunghiul de sud" (vezi harta traseului pe google).


(fă clic orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)


Ajungem în Kalansua care are statut de oraş din anul 2000 (22,000 locuitori). Aşezarea a fost transferată Israelului de către Iordania, în urma încheierii armistiţiului de după Războiul de Independenţă (1949), iar locuitorii au primit cetăţenia israeliană.

Cruciaţii aveau aici un fort, cucerit de Saladin în anul 1189. Saladin (Salah Al-Din 1137-1193), un curd irakian, a devenit comandantul forţelor turceşti din Siria. Conducător de oşti talentat, a reîntors controlul turcilor asupra Egiptului apoi a restabilit puterea musulmană asupra cruciaţilor, cucerind Ierusalimul în anul 1187. Lupta lui împotriva cruciaţilor a devenit simbolul conceptului de jihad (război sfânt), echivalentul musulman al cruciadei. 

Numele Kalansua înseamnă în arabă pălărie şi după una dintre legende, aici i-ar fi căzut pălăria lui Saladin. Spre deosebire de majoritatea aşezărilor arabe, Kalansua se întinde pe şes, uneori suferind inundaţii.

Fotografiez o plantă decorativa neidentificată, strada şi clădiri.