Avignon, aşezat pe malul Ronului, are o populaţie de aproape 100.000 locuitori.
Întemeiat de către un trib galic, a fost succesiv în stăpânirea grecilor, romanilor, saracenilor, francilor, burgunzilor, Sfântului Imperiu Roman, francezilor, şi a papalităţii, revenind din nou Franţei în anul 1791 în urma revoluţiei franceze.
Între anii 1309 şi 1423 a fost locul de reşedinţă a 7 papi şi doi antipapi. Această absenţă a papalităţii din Roma este uneori denumită "Captivitatea babiloniană a papalităţii".
Povestea începe cu conflictul dintre Filip al IV-lea al Franţei şi papa Bonifaciu al VIII-lea, primul impozitând averile clerului pentru a finanţa războiul cu Anglia. Regele este excomunicat, dar forţele franceze surprind papa, care este pălmuit, arestat, bătut şi după o lună moare, probabil prin sinucidere.
În anul 1305 este ales papă francezul Clement al V-lea, care refuză să plece la Roma şi mută scaunul papal în enclava papală Avignon.
Aterizăm la
Marsilia şi ajungem la hotelul de lângă aeroport la două noaptea. După câteva
ore de somn, ne sculăm, dejunăm şi pornim la drum (harta) cu autobuzul.
Ne îndreptăm
spre nord-vest, călătorind prin frumoasele meleaguri ale regiunii Provence, pe
care le întrezărim printre picăturile unei ploi susţinute, care durează tot
timpul călătoriei. Spre norocul nostru, ploaia se opreşte când ajungem la
primul obiectiv: localitatea Les Baux-de-Provence din munţii Alpilles.
Geologul
Pierre Berthier descoperă aici în 1982 un minereu de aluminiu, pe care îl
denumeşte Bauxită după numele localităţii. Bauxita a fost exploatată intens până
la sfârşitul secolului 20, când Franţa încetează să producă minereul, importându-l
în cea mai mare parte din Africa de vest.
Având în vedere posibilităţile
defensive, localitatea este locuită din timpuri străvechi, găsindu-se urme de aşezări
încă din anul 6000 î.e.n. În evul mediu devine sediul unei puternice stăpâniri
feudale, controlând 79 de oraşe şi sate din jur. Domnitorii de Baux pretindeau
că provin din regele Balthazar, unul din cei trei crai de la răsărit şi purtau
pe mâneca tunicii imaginea stelei care i-a condus la Betleem. Exista o
sumedenie de nume ale crailor, denumrirea lor variind în areale geografice
diferite.
În 1481, Les Baux-de-Provence intra în posesiunea regilor Franţei împreună
cu toată provincia Provence. Deşi localitatea este franceză, titlul de marquis
des Baux este acordat încă din secolul 17 familiei Grimaldi, conducătoarea
statului Monaco, fiind în uz până astăzi.
Având reputaţia ca fiind una din
satele cele mai pitoreşti ale Franţei, economia localităţii este pur
turistică. Populaţia satului vechi a scăzut de la un maximum de 4000 la 22.
De
cum ne apropiem de sat, fotografiez stânca pe care se afla ruinele castelului.
Stânci şi colţuri calcaroase pitoreşti se ridică din vegetaţia din jur, dar
spre vale zarea este încă înorată.
