Se afișează postările cu eticheta Beer Sheva. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Beer Sheva. Afișați toate postările

12 februarie 2017


Deșertul Negev apusean: beduini, ruine otomane și britanice și căile ferate din primului război mondial; unitatea de comando Shaked


Plimbare prin deșertul Negev, înverzit parțial după ploi. Vom face cunoștință cu beduinii, apoi cercetăm vegetația de-a lungul râurilor (seci!) Patish și Ofakim.

Discutăm puțină istorie pe marginea ruinelor otomane (fântâna Ofakim, cetățuia Patish) și cele englezești (fântâna Hellmuth) apoi despre luptele din primul război mondial lângă șinele căilor ferate otomane și britanice iar la sfârșit poposim la monumentul în cinstea unității de comando Shaked.

Negevul (pronunțat Neghevul) este partea de sud a Israelului, reprezentând mai mult de jumătate din suprafața țării. Are forma unui triunghi cu vârful spre sud, capitala regiunii fiind orașul Beersheba. Media precipitațiilor anuale a acestei regiuni scade treptat de la 300 mm/an la granița nordică, până la 25 mm/an la extremitatea sudică (orașul Eilat). Pe lângă orașul Beersheba media precipitațiilor anuale ajunge la 200 mm/an, aceasta constituind granița "oficială" a deșertului.



Deși partea nordică este semiaridă, astăzi aceasta reprezintă zona agricolă cea mai importantă a țării. Irigațiile au început în anul 1964, prin inaugurarea unui sistem hidrotehnic (transportorul național al apei), lung de 130 km, care aducea apă din marea Galileei. De-a-lungul deceniilor suprafețele agricole s-au extins mult.

Astăzi apa pentru irigații provine în cea mai mare parte din apă de canal recondiționată, a cărei calitate se apropie de cea a apei de băut. Se mai utilizează apa de mare desalinizată, iar în cantități mici și apa locală de profunzime, care este sălcie. Conductele acestor trei feluri de apă sunt vopsite în culori distincte.

Plecăm dis-de-dimineață cu autobuzul. Traversând Negevul de nord se văd livezile și ogoarele înverzite după ploile firave din luna decembrie.

10 iulie 2014


Ploua cu... rachete



Citeşte aici despre:
  • Barajul de rachete lansate de Hamas si alte grupuri islamiste din Gaza
  • Viata sub amenintarea permanenta a rachetelor
  • Metodele de aparare: Iron Dome, sistemele de alerta si adaposturile
  • Riposta israeliana in Gaza, inclusiv sistemul "ciocanirea acoperisului"
  • Entuziasmul musulmanilor la lansarea rachetelor din Gaza  spre Ierusalim
  • Cum profita arabii de regulile umanitare foarte stricte ale armatei israeliene si diferenta morala
  • Stream-uri cu stiri in direct (TV / radio / internet) din Israel

Organizatia extremista Hamas care controleaza fasia Gaza, precum si celelate organizatii islamiste de acolo au pornit un baraj de sute de rachete asupra Israelului in ultimele 2 zile care pune in pericol (si nesiguranta) 2/3 din suprafata sa si 5 milioane de locuitori (harta mai jos).

Aceste organizatii savarsesc de fapt o dubla crima: ataca in mod indiscriminat populatia civila israeliana si se ascund (inclusiv producerea, depozitarea si lansarea rachetelor) in mijlocul populatiei civile arabe, folosindu-i pe ultimii drept scuturi umane.

Rachetele din Gaza sunt transferate la contrabanda (prin sute de tuneluri subterane la granita Gaza- Egipt) din Iran si Siria, altele au fost fabricate local, toate fiind indreptate asupra populatiei civile din orasele israeliene.
(articol cu actualizari in romana).

Arabii din Autonomia Palestiniana in Iudeea si Samaria (cunoscuta ca Cisiordania sau West Bank) nu participa la acest "razboi", acestia neavand in posesie rachete, fiind dealtfel sub controlul Autonomiei care este ceva mai moderata si fiind deasemenea sub control partial israelian.

Rachetele au de fapt un singur scop: efectul psihologic, deoarece nu au absolut nici un efect din punct de vedere militar. Rachetele reusesc insa sa terorizeze populatia civila (fiind folosite in acest scop de nemti impotriva Londrei, in razboiul dintre Iran-Irak si apoi in razboiul din Golf in timpul caruia Saddam a lansat rachete spre Arabia Saudita si Israel), si pot avea si un efect secundar indirect, de incetinire temporara a activitatii economice.



In ultimele zile, au fost lansate unele rachete cu raza mai mare de actiune (120 km), care pun deja in pericol 5 milioane de israelieni inclusiv orasele cele mai mari, Tel Aviv si Ierusalim:


In cadrul apararii civile au fost dezvoltate trei brate de aparare care sunt folosite simultan impotriva acestei terori al rachetelor:

  • 1) Iron Dome sau "Cupola de fier", un scut combinat de radar-racheta unic in lume care detecteaza rachetele trase de teroristi, le calculeaza traiectoria iar daca acestea se indreapta spre zone locuite, sunt lansate rachete contra rachetelor pentru a le distruge. Software-ul acestor sisteme este imbunatatit in mod continuu, astfel incat recent s-a ajuns la o eficacitate de peste 90%.

    Acest sistem, inaugurat pentru prima data in mod operational in 2012, a avut un efect extraordinar de linistire a populatiei care se simte mai aparata si desigur a crescut nu numai moralul civililor dar a scazut avantajul psihologic conferit celor care lanseaza aceste rachete.

    In plus, datorita scaderii victimelor israeliene, sistemul da posibilititatea liderilor Israelului sa ia hotarari intr-o atmosfera mai putin tensionata, ceea ce in mod paradoxal poate sa scada si victimile de partea araba, deoarece replica poate sa fie mai tarzie sau mai putin dura.

    Acest sistem reprezinta un avans tehnologic care parea inimaginabil acum cativa ani, adica eliminarea rachetelor in timpul zborului, inainte de a ajunge la tinta lor, un fel de "razboiul stelelor".(vezi mai multe: wikipediacnn, interceptare, video promotional a sistemului).
    De fapt nu este un secret ca sisteme si mai avansate, bazate pe raze laser o sa devina operationale in curand (wikipedia si video).

18 ianuarie 2014


Nordul deșertului Negev (I): puțină istorie- filistenii antici, beduinii și arabii; Kibuțul Revivim

Citeşte aici despre:
  • Filistenii proveniţi probabil din zona mării Egee, inamic al Israelului antic
  • Beduinii din deşertul Negev - de unde provine numele de "beduin"?
  • Kibuţul Revivim inclusiv muzeul 
  • Istorie: marea revoltă arabă, "cartea albă", dezvoltarea agriculturii şi asezărilor in deşert, războiul din 1948.

Călătorim spre sud (harta) şi trecem pe lângă oraşele Ashdod, Kiriat Malahi, Kiriat Gat, aşezate într-o câmpie fertilă, cu livezi şi ogoare verzi.  Această zonă mănoasă a fost colonizată  în antichitate de către filisteni, popor nesemitic, venit probabil din bazinul mării Egee, descris în biblie ca cel mai periculos inamic al regatului Israel.

Trecem pe lângă oraşul Beer Sheva, care cu o medie multianuală a precipitaţiilor de 205 mm/an este la granița deşertului oficial (media precipitaţiilor anuale sub 200 mm).


Încep să fotografiez prin geamul maşinii copacii plantaţi în nisip. Arborii fixează nisipul, previn eroziunea solului, captează bioxidul de carbon şi scad temperatura. Israelul are un program susţinut de plantări şi împăduriri, fiind singura ţară din lume în care există o creştere continuă a numărului de arbori şi a suprafeţelor împădurite.


Continuăm drumul spre sud şi vedem în zare clădirile oraşului, apoi trecem pe lângă o aşezare neoficială de beduini care printre alte preocupări mai rătăcesc cu turmele prin deşert. 

Aceştia desconsideră pe beduinii din Galileea, care lucrează pământul şi au locuinţă stabilă, renunţând la cele 3 interdicţii ale tradiţiei beduine: "nu pune sămânţă în pământ, nu bate ţăruş în pământ (să însemnezi marginea proprietăţii), nu părăsi cămila".

Numele de beduin vine de la cuvântul bidaia, ce înseamnă deşert.