Se afișează postările cu eticheta moschee. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moschee. Afișați toate postările

14 mai 2017


Satul arab Jisr az-Zarka

Vizităm așezarea arăbească Jisr az-Zarka de pe țărmul Mediteranei, cu locuitori de o fizionomie și proveniență mai deosebite, care încearcă recent să promoveze turismul în localitate. Discutăm cu proprietarul unui hostel si imam-ul moscheei.

Trecem pe la movila arheologică Tel Mevorakh, apoi fosta mocirlă Kabara, asanată acum aproape un secol pentru combaterea tânțarilor purtători de malarie.

La urmă ne plimbăm de-a lungul Râului Crocodililor la vărsarea în Mediterană, descoperind plante, geologie și o mică rămășiță arheologică a așezării romano-bizantine Crocodilopolis.

Plecăm cu mașinile personale pentru o scurtă excursie în apropierea Haderei. Destinația este Jisr az-Zarqa, unul din puținele așezări arăbești de pe litoralul israelian. Ne întâlnim la poalele movilei arheologice Tel Mevorakh. Plimbându-mă în jur, fotografiez:

12 iunie 2014


Israelul în filme de acum un secol (1911-1918)


Primul film (care este si cel mai "nou", cca. 1918) a fost filmat de un amator și prezintă viața de zi cu zi în Orașul Vechi al Ierusalimului. În secvențe se poate observa moscheea Cupolei Stâncii (cunoscuta eronat si ca moscheea Omar). Aceasta a fost clădită la sfârșitul secolului al 7-lea, la numai 50 de ani de la întemeierea Islamului, pe amplasamentul vechilor temple evreiești. Cel de al 2-lea Templu fusese distrus de către romani în secolul 1 (anul 70 e.n) în cadrul înfrângerii uneia din răscoalele evreilor împotriva stăpânirii romane.

Apoi participam la rugăciunile de la Zidul Plângerii (sau Zidul de Apus). Acesta este vestigiul zidului antic care înconjura partea de vest a curții celui de al 2-lea Templu, unele din pietrele masive din compozitia sa cantarind aproape 600 de tone. După distrugerea templului, acest zid este considerat principalul loc sacru al Iudaismului.

Interesant ca deși au fost mai multe tentative de reconstruirea celui de al 3-lea Templu începând de pe vremea romanilor și pana la perioada moderna, acestea nu s-au materializat.

Sunt filmate piața, strada Jaffa, poarta Damascului (inclusiv niște găini străvechi) apoi lăcașuri sfinte evreiești precum mormintele lui David, Rașela, Avşalom si bazinul izvorului Şiloah (despre Citadela Izvorului Shiloah am relatat aici, iar despre perioada sfarsitului ocupatiei otomane am amintit aici).

Filmul a fost descoperit în colectia privata a unei familii de evrei din Amsterdam. Nu este clar dacă tatăl a colectat bucatile de film, sau le-a filmat chiar el pentru a încuraja turismul evreiesc la Ierusalim după începerea ocupației britanice. Este posibil ca unele cadre sa fi fost filmate după sfârșitul perioadei otomane. In film se pot observa magazinele noi din strada Jaffa ale lui Shlomo Cohen & Sons și A. Y. Lederberg.

Filmul a fost prelucrat și publicat de Iacob Gross, autorul cartii "Ierusalim, 1918". Banda sonora a fost adaptata din "Spiritul desertului" de Nahum Heyman.

Fotografie din film - Zidul Plângerii:


In continuare am introdus o secvență (în ivrit) despre Ierusalim din 1913 (10 min).

Am fost surprins de defilările sutelor de elevi la școala Ha'Ezra (min. 6:17)... cât de cochet îmbrăcate erau elevele cu pălărioare, elevii cu sepci, de fapt mai toti sunt imbracati atât de diferit de orientalii din primul film :)


Secvența de mai sus este de fapt preluata dintr-un film mai lung despre viata evreilor în Palestina (Ţara lui Israel sau Ţara Sfânta) în perioada stăpânirii otomane, care a imortalizat pionierii si imigrantii, Ierusalimul si Tel Aviv-ul. Filmul a fost prezentat în mai multe oraşe din Europa printre care şi la Congresul Sionist din 1913 la Viena.

Toate copiile filmul au fost considerate pierdute după începutul primului război mondial până ce negativele originale au fost descoperite în 1997 în arhivele cinematecii franceze.

Filmul (60 min) a fost deci reconstruit după surse originale din arhive aflate în Israel şi Polonia în colaborare cu Arhiva filmului Israelului - Cinemateca Ierusalim:


Urmatorul este cel mai vechi dintre filme (1911), fiind intitulat "Primul film din Palestina" (20 min, incomplet):


Interesant când iți dai seama ca niciunul din cei filmați, nici măcar copiii, nu mai sunt în viata!

In încheiere, un clip muzical (putin mai modern) cu secvențe de la începuturile Tel Aviv-ului:

Vezi si alte fotografii / filme de perioada: aici si aici.



5 aprilie 2014


Vadi (valea) Ara din "triunghiul" arab de nord [I]


Plecăm de dimineaţa pe Valea (Vadi) Ara, zonă cu populaţie arabă densă.

După o scurtă introducere istorică şi geografică vom continua excursia...

Zona cunoscută drept "triunghiul" (arab), a revenit statului Israel prin încheierea armistiţiului din 1949. Deoarece Israelul era interesat în lărgirea "taliei" subţiri a ţării dintre Iordania şi mare, s-a ajuns la un acord cu regele Abdullah al Iordaniei primind astfel acest teritoriu în schimbul altor terenuri deţinute de Israel în munţii Hebronului şi lângă Beit Şean. După "lărgire", talia a ajuns la 15 kilometri lăţime.

Linia armistiţiului se numeşte linia verde, (apare în prezent punctată pe hărţi), denumirea provenind de la creionul verde cu care a fost însemnată pe harta originală.

Localizarea "triunghiurilor" pe hartă (clic pentru harta interactiva (Google)):
(fă clic pe orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)

Triunghiul arab (numit în trecut triunghiul mic) este format de fapt din triunghiul nordic şi cel sudic: 

Triunghiul mare era denumirea unei alte zone (în prezent în zona autonomă) în care s-au stabilit bande care terorizau evreii (şi englezii) în timpul revoltei arabe din anii '36-'39. Astăzi denumirea de triunghi mare nu se mai foloseşte, astfel că triunghiul = triunghiul mic nordic.

După armistiţiul din 1949 lăţimea Israelului a ajuns la 15 km:

Vizită de azi deci cuprinde o parte din triunghiul arab de nord. Poţi citi şi despre vizita în triunghiul arab de sud.

În anii 2000, în urma atentatelor sinucigaşe repetate, Israelul a decis să construiască un gard despărţitor de Autonomia Palestiniană pentru a împiedica trecerea teroriştilor in Israel.

Gardul trece în mare parte de-a-lungul liniei verzi, dar face şi unele scurtături, formând câteva enclave palestiniene de partea israeliană a gardului. Locuitorii din enclave au buletin palestinian, putând trece în Autonomie prin treceri supravegheate, teoretic neavând dreptul să circule prin Israel (precum nici israelienii nu au voie să circule în teritoriile strict autonome palestiniene).

După finalizarea gardului separator, atentatele sinucigaşe au scăzut practic la zero. Gardul creează nişte inconvenienţe, de exemplu tratamentele medicale şi şcolarizarea copiilor se fac în Autonomie, unele terenuri agricole sunt de partea israeliană a gardului pe când proprietarii arabi locuiesc în partea Autonomiei ş.a.m.d., dar există şi avantaje, nivelul de trăi de partea israeliană fiind mult mai ridicat.


Deci să continuăm excursia...

Intrăm într-o asemenea enclavă, conduşi de ghida noastră Tal, membră a asociaţiei arabo-evreieşti "Covorul verde", care are ca scop promovarea turismului şi a bunei vecinătăţi. În apropiere sunt cateva sate arăbeşti mari, un oraş arab şi câteva mici aşezări evreieşti.

Spre surprinderea mea, cu toată iarna secetoasă, vegetaţia este bogată cu o abundenţă neaşteptată de flori. Peste câteva săptămâni totul va fi ars de soare.

Prima floare fotografiată este ciulinele Cardus argentatus Lamiaceae, apoi violeta Chaetosciadium trichospermium Apiaceae şi urzica moartă Lamium garganicum Lmiaceae.





Facem o mică pauză aşezându-ne pe bolovanii dintr-un mic luminiş. 


28 decembrie 2013


Oraşele arabe Kalansua şi Tira

Călătorim cu maşinile personale şi ne întâlnim în parcarea unui centru comercial cu ghida, Tal, excursia fiind organizată de către Societatea pentru  apărarea naturii. Tal a iniţiat constituirea unei asociaţii de colaborare cu aşezările arabe, numită "Drumul Mării",  pentru o mai bună cunoaştere a obiceiurilor, a valorilor culturale şi promovarea bunei înţelegeri între cele două popoare. Din asociaţie fac parte evrei şi arabi.

În estul regiunii Sharon a Israelului există două zone dens populate de arabi denumite; "triunghiul de nord" şi "triunghiul de sud".  Turismul în localităţile arabe este aproape inexistent, noi fiind printre primele grupe care vizităm cele două oraşe situate în "triunghiul de sud" (vezi harta traseului pe google).


(fă clic orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)


Ajungem în Kalansua care are statut de oraş din anul 2000 (22,000 locuitori). Aşezarea a fost transferată Israelului de către Iordania, în urma încheierii armistiţiului de după Războiul de Independenţă (1949), iar locuitorii au primit cetăţenia israeliană.

Cruciaţii aveau aici un fort, cucerit de Saladin în anul 1189. Saladin (Salah Al-Din 1137-1193), un curd irakian, a devenit comandantul forţelor turceşti din Siria. Conducător de oşti talentat, a reîntors controlul turcilor asupra Egiptului apoi a restabilit puterea musulmană asupra cruciaţilor, cucerind Ierusalimul în anul 1187. Lupta lui împotriva cruciaţilor a devenit simbolul conceptului de jihad (război sfânt), echivalentul musulman al cruciadei. 

Numele Kalansua înseamnă în arabă pălărie şi după una dintre legende, aici i-ar fi căzut pălăria lui Saladin. Spre deosebire de majoritatea aşezărilor arabe, Kalansua se întinde pe şes, uneori suferind inundaţii.

Fotografiez o plantă decorativa neidentificată, strada şi clădiri.