Negev, Nitzana (II): Operațiunile Yoav, Moshe și "Comandoul Francez" în Războiul de Independență

După centralele solare din postarea anterioară, vizităm monumentul simplu în cinstea "Comandoului Francez" din perioada Războiului de Independență (1948). Amintim planul ONU de partiție, declarația independenței Israelului și declanșarea atacului de către unitățile a nouă armate arabe / musulmane. Inițial în inferioritate, Israelul a reușit să oprească cu multă îndârjire si sacrificiu înaintarea arabă iar după câteva luni a trecut la ofensivă.

Amintim operațiunile Yoav și Moshe din sud în care trupele israeliene au eliberat o parte a Negevului, restabilind continuitatea teritorială cu Negevul de sud  și înconjurând o parte din armata egipteană (enclava Faluja).

De partea Israelului au luptat și 700 de voluntari creștini printre care și comandantul Comandoului Francez, Teddy Eytan, care a acționat împotriva egiptenilor în Negev. Și de partea arabilor s-au voluntariat nemusulmani, precum unii foști ofițeri Waffen SS și Wehrmacht, iar în Legiunea Arabă, unitate întemeiată și instruită de britanici, au rămas să lupte 48 de ofițeri britanici.

Continuarea excursiei la "Casa Mierii" și orașul nabatean Shivta în postările următoare.

După centralele solare din postarea anterioară, vizităm observatorul de păsări în amintirea "Comandoului Francez" din perioada războiului de independență unde se află un simplu monument în cinstea acestuia:

Fotografiez verdeața plantațiilor de măslin din nisipurile deșertului:

Floarea se pare ca este Diplotaxis Brassicaceae

Puțină istorie: Organizația Națiunilor Unite a adoptat  în 29 noiembrie 1947 rezoluția 181 care recomanda împărțirea teritoriului Mandatului Britanic la vest de râul Iordan, plan pe care evreii l-au acceptat dar care a fost refuzat categoric de arabi. Arabii au trecut la atacuri din ce în ce mai frecvente ale așezărilor evreiești, care au început să-și organizeze apărarea. În 14 mai 1948, odată cu expirarea Mandatului Britanic, David Ben-Gurion (1886-1973), președintele Organizației Sioniste și viitorul  Prim-Ministru al Israelului, a proclamat independența statului în limitele teritoriale recomandate de ONU.

Liga Statelor Arabe și Comitetul Înalt Arab au respins crearea Israelului și în următoarele ore și zile armatele arabe au atacat statul proaspăt constituit, având ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare"

Au participat:

• Unități din armatele regulate ale Egiptului,Transiordaniei, Siriei și Irakului precum și unități saudite și yemenite. Armata libaneză a avut o participare limitată.
• Armata Salvării /Eliberării Arabe (cu voluntari din mai multe țări arabe /musulmane inclusiv din Pakistan și Sudan) și
• Armata Jihadului Sfânt

Planul de atac al arabilor

În 1948 populația evreiască a Palestinei număra 650.000 de suflete. În primele zile de luptă forțele de apărare israeliene erau practic lipsite de artilerie, blindate și aviație.


Ne vom concentra pe câteva din ostilitățile din sudul țării, zona de acțiune a "Comandoului Francez".
Forțele armate ale Egiptului au invadat Negevul în două coloane - spre Tel Aviv și Ierusalim (vezi harta de mai jos), întâmpinând o împotrivire înverșunată din partea rarelor așezări evreiești. Aceastַă întârziere a înaintării armatelor egiptene i-a dat proaspătului stat un răgaz pentru organizarea apărării.

Israelul a reușit să importe în următoarele săptămâni și luni armament, muniții și chiar câteva avioane, o altă parte fiind fabricată local. S-a făcut mobilizare generală și, de la defensivă s-a trecut la ofensivă.

Comandoul Francez era o unitate constituită din circa 90 de soldați vorbitori de franceză, majoritatea evrei imigrați din Maroc și Tunisia, unii dintre soldați și mai ales comandanți având experiență de luptă. Unii dintre acestia fuseserâ instruiți în Marseille și au ajuns în Israel cu vaporul după proclamarea independenței. În afara faptului că se comanda în franceză, aveau și uniformă diferită.

Comandantul era un voluntar francez catolic, Thadée Diffre (1912-1971). Născut la Lyon într-o familie de medici, a urmat dreptul și a lucrat apoi în administrație în Africa . În al doilea război mondial a fost ofițer în armata Franței Libere a lui De Gaulle și a luptat și în Țara Sfântă. Fiind rănit în Siria a fost tratat la Hadasa, spitalul evreiesc din Ierusalim având aici un prim contact mai îndelungat cu populația locală. După ce s-a vindecat a fost trimis din nou în Africa unde a participat la lupte în Senegal, Tunisia și Libia. A fost apoi parașutat în Normandia, ajungând cu trupele la Paris. Războiul l-a terminat cu grad de căpitan.

Considerând că Israelul duce o luptă justă împotriva arabilor pe care-i vedea ca inamicul Franței, ajunge ca voluntar în Israel unde inițial este primit cu suspiciune. Cu timpul însă câștigă încrederea comandanților și este numit comandant cu grad de maior, preluând numele (nom de guerre) Teddy Eytan, Eitan însemnând în ebraică - solid, puternic, de neclinintit, loial, rezistent, robust, trainic.

În războiul de independență au luptat de partea Israelului circa 700 voluntari creștini străini, Teddy Eytan având gradul cel mai înalt dintre aceștia.

Teddy Eytan (Thadée Diffre) - cel cu ochelari

Teddy Eytan la volan, cu voluntari din "Comandoul Francez"

În harta de mai jos se poate observa că armata egipteană a reușit inițial să împartă în două teritoriul israelian. Pentru aprovizionarea enclavei sudice era necesară parașutarea proviziilor sau străpungerea coridorului deținut de egipteni.

După o oarecare stabilizare a fronturilor din nordul și estul țării, conducerea israeliană a hotărât să atace în sud, o marte parte a Negevului fiind ocupat de armata egiptenă și trupe de voluntari a "Frăției Musulmane" tot din Egipt. Astfel în 15 octombrie 1948 a fost declanșată operațiunea Yoav pentru străpungerea coridorului controlat de egipteni. Aceasta a fost una din operațiunile cele mai ample a războiului care deși a durat numai o săptămână și a fost încununată de succes, restabilindu-se conecțiunea cu Negevul de sud, terenul controlat de egipteni reducându-se semnificativ și o parte a armatei egiptene fiind înconjurată (enclava Faluja).

În ultima parte a luptelor, Comandoul Francez a participat la eliberarea așezării Beer Sheva în 21 octombrie 1948 (operațiunea Moshe din cadrul operațiunii Yoav), făcând parte din batalionul 9. Atacul asupra trupelor egiptene a început târziu în zorii zile, pierzându-se multe ore de întuneric care ar fi putut fi de ajutor ofensivei. După pregătirea terenului cu un baraj de artilerie, soldații au atacat întăriturile egiptene, luptând greu și suferind pierderi, dar câștigând în cele din urmă bătălia deși erau în inferioritate numerică. Viteza cu care a decurs toată operațiunea a surprins comandamentul egiptean care nu fusese informat și nu se aștepta la atac și a prevenit aducerea de întărituri.

Intrarea în Beer-Sheva

Cucerirea orașului a dus la sechestrarea trupelor egiptene poziționate la nord (Hebron). Două luni mai târziu Comandoul a cucerit pozițiile de pe dealul cu nr. de cod 13 pe drumul dintre Beer Sheva și Nitzana. După cucerirea poziției, au fost însă contraatacați puternic de egipteni din pozițiile 14 și 15 din apropiere. Deoarece ajutoarele mecanizate au întârziat fiind blocate de niște câmpuri minate și după terminarea munițiilor, luptătorii au trebuit să se retragă dimineața lăsând în urmă morții și opt răniți adăpostiți sub un pod de cale ferată. Din 53 de luptători a Comandoului, 9 au fost uciși și 25 răniți. Teddy a fost și el rănit la picior și internat până la recuperare.

După sosirea întăriturilor la câteva ore, pozițiile egiptene au fost cucerite dar s-a constatat că egiptenii au ucis pe pe cei opt soldați răniți și le-au profanat în mod barbar cadavrele. Drept represalii, soldații Comandoului Francez au ucis doi prizonieri egipteni. Pentru a preveni continuarea unor astfel de acțiuni și în lipsa comandantului, comandoul a fost desființat și membrii săi, repartizați în alte unități.

După perioada de convalescență, Teddy Eytan, a fost eliberat din armată în martie 1949 și s-a întors în Franța, unde a publicat o carte în 1950: "Nașterea eroică a statului Israel: NEGEV". A avut diferite funcții în guvernul și partidul gaullist iar în 1971 a murit într-un accident de circulație la 59 de ani.

Muftiul Ierusalimului  (conducătorul musulman suprem), Amin al-Husseini, care a fugit în Italia fascistă și Germania în timpul celui de-al doilea război mondial, l-a susținut pe Hitler (cu care s-a și întâlnit), transmițând propagandă pro-nazistă și anti-semită în limba arabă și încurajând înrolarea bosniacilor musulmani in Waffen SS. După război, unii din acești bosniaci musulmani au voluntariat de partea arabilor în Palestina.

Mai multe unități musulmane și arabe au luptat de partea nemților în al doilea război mondial, iar după război  unii foști ofițeri (creștini) din Wehrmacht și Wafen SS s-au voluntariat de partea arabilor în Palestina. Unii comandantanți arabi câștigaseră experiență luptând de partea Axei. De exemplu comandantul ALA (Arab Liberation/Salvation Army), Fawzi al Qawuqji, avea grad de ofițer în Wehrmacht. Armata Jihadului Sfânt era sub comanda lui Abd al-Qadir care luptase cu nemții împotriva britanicilor în Irak și a lui Hasan Salama care fusese înrolat într-o unitate de comando Waffen SS.

De partea arabilor au luptat și  48 de ofițeri britanici din Legiunea Arabă. Legiunea fusese instruită, echipată și comandată de britanici, iar acești ofițeri inclusiv comandantul au rămas în Legiune (spre stânjeneala și împotriva ordinelor Britaniei) și după trecerea acesteia sub comanda regelui Transiordaniei (din 1949 Iordania) și retragerea Britaniei din zonă. Britanicul John Bagot Glubb (Glubb Pasha) a comandat Legiunea până în 1956, aceasta fiind cea mai capabilă armată arabă.

În continuare până la semnarea armistițiului în iulie 1949 Israelul a reușit nu numai să respingă armatele arabe și să-și recâștige teritoriul ba chiar s-a extins în plus față de planul de partiție. De cealaltă parte Egiptul a ocupat Gaza, iar Legiunea Arabă a Transiordaniei a ocupat teritoriul biblic Iudeea și Samaria (cunoscut și sub numele de Cisiordania sau West Bank). Legiunea Arabă a ocupat și Ierusalimul de est inclusiv cartierul evreiesc din orașul vechi. Mai multe detalii despre războiul de independență pe wikipedia (ro, en).


Negev, zona Nitzana (5 părți):

I. Centralele solare de la Ashalim și colectoarele solare omniprezente în Israel
II. Operațiunile Yoav, Moshe și "Comandoul Francez" în Războiul de Independență
III. Apicultură în đeșert - "Casa Mierii" din Nitzanei Sinai
IV. "Drumul Păcii"; Tel Nitzana nabateană, bizantină și otomană; operatiunea Horev din 1948 și
V. Shivta, fostul oraș nabatean pe drumul tămâii/ mirodeniilor

Publicat pe Xcursii prin Țara Sfântă