Citeşte aici despre:
- Rezervația naturală de-a lungul celui mai lung "râu" din deșertul Negev, ha'Bbsor și rezervația dunelor mișcătoare Haluța
- Transformarea nordului deşertului Negev în cea mai importantă zonă agricolă din Israel după introducerea irigațiilor
- Sinagoga antică Maon
- Kibuţul Beeri
- Proaspătul mormânt al lui Ariel Sharon din ferma ha'Shikmim (pomi de sycamore), proprietatea sa
După ce
în partea I am discutat despre filistenii antici, beduini, evenimente mai recente (1936-1948) și am vizitat kibuțul Revivim, ajungem acum la podul suspendat peste
râul ha'Bbsor (
harta traseului). Cu o lungime de 80 km este cel mai lung "râu" din Negev (pronunțat Neghev), vărsându-se în marea Mediterană după ce traversează fâşia Gaza. 44 km de-a-lungul râului sunt declarați rezervaţie naturală.
(click orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)
Pe malul opus se întind
nisipurile Haluţa, o continuare a zonei de deşert din Africa. Nisipul este adus din Africa de către vânturi şi pe calea apei. Nisipul rezultat din eroziunea munţilor din Etiopia, este adus de apele Nilului, iar curenţii marini îl depozitează pe plajele Gazei şi Israelului.
Dunele mişcătoare care se deplasează spre apus, au o pantă estică mai lină şi una vestică mai abruptă ceea ce ajută orientarea soldaţilor în timpul nopţii.
Cea mai mare parte a nisipurilor este declarată rezervaţie naturală.
Trecem podul suspendat şi fotografiez planta Retama raetam Papilionaceae, care în condiţiile uscate ale deşertului a renunţat la frunze, fotosinteza făcându-se prin rămurelele verzi.
Planta Thymelaea hirsuta Thymelaeaceae înmagazinează apa în frunzele cărnoase mici lipite de ramuri.
Pe malul opus se întinde un şir de Tamarix Tamaricaceae, care îşi întinde rădăcinile pe o mare suprafaţă. Planta elimina prin rădăcini sare şi astfel neutralizează "concurenţa", solul îmbogăţit în sare nepermiţând creşterea altor specii. Mai pozez o plantă de Asphodelus Liliaceae la care începe să crească lăstarul inflorescenţei.
Călătorim spre nord-vest şi trecem pe lângă holde înverzite, ferme de vaci, sere. Odată cu racordarea la reţeaua naţională de apă, Negevul de nord a devenit
cea mai importantă regiune agricolă a ţării.
Ne oprim lângă localitatea
Nirim (în apropierea fâşiei Gaza). Fotografiez Chrisanthemum coronarium Asteracee şi o floare violetă din familia Brassicaceae (probabil Erucaria).
Vizităm frumosul mozaic al
sinagogii Maon renovate în secolul 6 e.n.. La început s-a crezut că este vorba de o biserică bizantină cu absidă şi imagini de animale, dar apoi s-au descoperit: scriere ebraică, imaginea menorei, emblema Iudeeii (leul şi curmalul) şi un bazinaş pentru baia rituală a femeilor. Mai multe detalii la sfârsitul
excursiei de aici.
Limba soacrei (Opuntia Cactaceae) îşi trimite rădăcinile la zeci de metri distanţă. Miezul fructelor ţepoase este comestibil. Se foloseşte şi ca gard viu. Cei care cumpără terenuri agricole pentru investiţie, fiind obligaţi să cultive pământul, îl plantează cu limba soacrei, care apoi nu mai necesită muncă.
Călătorim spre nord paralel cu fâşia Gaza. Conductele de apă colorate în violet fac parte din reţeaua de apă menajeră recondiţionată, permisă pentru irigarea anumitor culturi. Peste 75% din apa de canal a ţării este epurată şi folosită în agricultură.
Ne oprim la la
kibuţul Beeri, la 5 km de fâşia Gaza. Întemeiat în 1946 în cadrul a 11 aşezări considerate ilegale de britanici, chibuţul s-a mutat apoi la câţiva km de locul de întemeiere. Cu aproximativ 1.000 de membri, ocupaţiile principale fiind agricultura şi o tipografie modernă, este unul din kibuţurile cele mai bogate din Negev.
Ne uităm la turnul de observaţie şi clădirea din beton armat, plină de urmele gloanţelor trase în războiul de independenţă. Balcoanele închise de sus (ca nişte urechi), permiteau acoperirea cu foc pe o rază de 360 grade.
Facem o mică plimbare de-a-lungul unui pârâu secat, cu şanţuri adânci pe maluri, săpate de ploi în solul de loes poros şi friabil. Ne entuziasmăm văzând soiul auhtohton de iris, primele anemone din anul acesta şi floarea de Echium (Boraginaceae), care după polenizare îşi schimbă culoarea în albastru, pentru a anunţa albinele că nectarul s-a terminat.
Călătorind spre nord, trecem pe lângă
oraşul Sderot, bombardat de-a-lungul anilor cu sute de rachete trase din Gaza (vezi
articolul de aici).
În drum ne oprim la mormântul simplu a lui
Ariel Sharon, îngropat de câteva zile pe colina Anemonelor lângă soţia lui Lili (originară din Braşov). Colina se afla pe
ferma Hashikmim (ferma pomilor de sycamore) de 400 hectare, cumpărată de el în 1973.
De pe colină se desfăşoară o vedere panoramică a pământurilor bine lucrate. Pe fundalul frumoasei holde de grâu, se văd clădirile fermei locuite de cei doi băieţi ai lui.
După ce fotografiez doi cai frumoşi ai poliţiei, începem lunga călătorie spre casă.
Citește și partea I: puțină istorie- filistenii antici, beduinii și arabii; kibuțul Revivim.
Alte postări relevante:
.JPG)
