Negev, Nitzana (IV): "Drumul Păcii"; Tel Nitzana nabateană, bizantină și otomană; operatiunea Horev din 1948

După centralele solare (I), "Comando Francez" din perioada războiului de independență  (II) și "Casa mierii" (III), ajungem la lucrarea peisagistică "Drumul Păcii" de la granița cu Egiptul.

Vedem în zare Tel Nitzana, o fostă așezare nabateană, ulterior bizantină și unde în preajma primului război mondial a fost clădit un spital germano-turc în cadrul centrului administrativ otoman Auja al-Hafir. Vizităm și turnul de apă al stației aferente de cale ferată, șinele fiind întinse de otomani cu ajutorul inginerilor germani în timpul primului război mondial. Aici au fost descoperite sute de papirusuri din perioada bizantină de importanță majoră pentru istoria Țării Sfinte.

Amintim apoi operațiunea Horev (dec. 1948) din timpul războiului de Independență în cadrul căreia o mare parte a Negevului a fost eliberat și armata egipteană a fost practic scoasă din război, fiind salvată de la încercuire numai datorită presiunii internaționale, Egiptul fiind nevoit să semneze armistițiu cu Israelul.

În următoarea postare (V), vom ajunge la Shivta, fostul oraș nabatean.

Ne continuăm călătoria cu autocarul și trecem pe lângă "Drumul păcii", lucrarea lui Dany Caravan, un sculptor peisagist de renume internațional (lucrarea lui din Hadera, aici). Este vorba de un șir de 100 coloane care se întinde perpendicular pe granița cu Egiptul, pe o distanță de 3 km, pe fiecare coloană fiind înscris cuvântul PACE, în limbile diferitelor popoare care au trăit sau au trecut pe aici (arameica, akkadiana, romana, egipteana, etc).

În zare (vezi harta cu poze) se vede Tel Nitzana (Dealul Nitzana), pe culmea căreia se afla o așezare nabateană bizantină înfloritoare cu trei biserici. Cum vom vedea în postarea următoare, nabateenii, un popor arab politeist, au trecut la creștinism în perioada bizantină, această așezare fiind o mărturie a acestui proces. După cucerirea musulmană și impozitarea excesivă (impozitul jizia asupra nemusulmanilor precum și alte impozite), așezările din zonă și-au pierdut importanța, iar locuitorii s-au răspândit.

Tel Nitzana - așezare nabateană apoi bizantină părăsită și peste care un mileniu mai târziu s-a construit un spital turco-german de la Auja al Hafir

Turcii au distrus o mare parte a antichităților când au dezvoltat în zonă centrul administrativ Auja al Hafir, acesta fiind în apropierea frontierei cu Egiptul. Ruinele de pe culme sunt ale spitalului germano-otoman din primul război mondial, clădit pe ruinele cetății bizantine.

Fotografiez turnul de apă (cu o formă ovală) care deservea stația de cale ferată turcească Auja al-Hafir ridicată cu ajutorul inginerilor germani, în timpul primului război mondial. Calea ferată a servit armatei otomane (care era condusă de ofițeri germani) la invadarea Peninsulei Sinai, în încercarea nereușită de a cuceri canalul Suez. După înfrângerea turcilor, englezii vor dezafecta calea ferată și vor construi alta, liniile având alt ecartament  (au schimbat și o parte din traseu). Mai multe despre aceste căi ferate în excursii anterioare (1, 2).

Vedere de ansamblu

În perioada britanică, Tel Nitzana a fost cercetată arheologic de un grup din New York și în mod total neașteptat sub ruinele bisericilor s-au descoperit sute de papirusuri din perioada bizantină de importantă majoră pentru istoria Țării Sfinte: literatură precum bucăți din Eneida a lui Vergilius cu texte ajutătoare pentru predare, un dicționar grec - latin, literatură creștină precum Epistola lui Pavel către romani, legenda Sfântului Gheorghe, transcrierea corespondenței dintre Isus și regele Avgar de la Edessa, părți din diferite legi, documente despre drepturi agricole și drepturi asupra apei inclusiv ale unor familii nabateene, documente de căsătorie și divorț, documente militare, documente din perioada arabă în care a început impozitarea excesivă a locuitorilor așezărilor din toată regiunea de către beduinii aduși de cuceritorii musulmani etc.

Tel Nitzana - vederea aeriană arată săpăturile arheologice

După al doilea război mondial și declararea independenței, armatele arabe au invadat Israelul, declanșându-se războiul de independență despre care am început a povesti în partea a II-a. După eliberarea parțială a Negevului în cadrul operațiunilor Yoav și Moshe (vezi partea a II-a), în decembrie 1948 a fost declanșată operațiunea Horev (numele ebraic al muntelui Sinai) de continuare a ofensivei împotriva forțelor egiptene. În câteva lupte de-a lungul a două săptămâni, trupele israeliene au reușit să elibereze Negev-ul apusean  și chiar să ocupe o parte din teritoriul egiptean în peninsula Sinai, urmând să cucerească El-Arish și să încercuiască armata egipteană aflată în zona Gaza (vezi harta):

Supus însă presiunii britanice și americane, prim-ministrul israelian Ben Gurion a decis retragerea trupelor israeliene la graniță. În urma înfrângerilor egiptene și deoarece o parte a armatei rămăsese încă încercuită în enclava Faluja, Egiptul a fost scos pratic din luptă pentru tot restul războiului.

Ne oprim la monumentul ridicat din inițiativa Brigăzii Blindate nr. 8 în amintirea luptelor grele, din decembrie 1948, duse cu egiptenii care ocupau clădirea poliției Auja al-Hafir, construită de britanici. Brigada 8 era denumită "blindată" mai mult din motive morale, fiind prima din armata israeliană care avea în dotare niște tancuri care constituiau o companie (ulterior, două), o altă companie de TB-uri (transportatoare blindate de trupe) și un batalion de atac format din jeep-uri. Restul unităților militare israeliene terestre erau bazate exclusiv pe infanterie.

Descrierea luptei și lista celor 22 de soldați căzuți

În continuare, în acțiunile din martie 1949, armata israeliană a eliberat și restul Negevului de est și sud, aproape fără vărsare de sânge, războiul terminându-se la 10 martie 1949, după arborarea steagului israelian improvizat dintr-o cămașă desenată cu cerneală, în punctul cel mai sudic, la postul de poliție ridicat de britanici la Um Rashrash (unde se va întemeia orașul Eilat).

Doi copaci singuratici de tamarisc (din același gen cu cătina) cresc în nisipuri. Frunzele acestor copaci adaptați la clima deșertică secretă sarea în exces, așa că la poalele lor nu poate crește nimic.

În următoarea (și ultima) postare din această excursie vizităm Shivta, un alt fost oraș nabatean.


Negev, zona Nitzana (5 părți):

I. Centralele solare de la Ashalim și colectoarele solare omniprezente în Israel
II. Operațiunile Yoav, Moshe și "Comandoul Francez" în Războiul de Independență
III. Apicultură în đeșert - "Casa Mierii" din Nitzanei Sinai
IV. "Drumul Păcii"; Tel Nitzana nabateană, bizantină și otomană; operatiunea Horev din 1948 și
V. Shivta, fostul oraș nabatean pe Drumul Tămâii/ Mirodeniilor

Publicat pe Xcursii prin Țara Sfântă