Hadera (I) - Parcul Întemeietorilor

În următoarele postări voi povesti câte ceva despre Hadera, oraș în care locuiesc de peste trei decenii. Așezarea a fost întemeiată în anul 1891 pe un teren cumpărat de la un efendi otoman. Deși acesta era cel mai mare teren (3.000 ha) achizitionat de organizațiile evreiești care aveau în vedere întoarcerea în patria strămoșilor (organizații sioniste), era de calitate foarte proastă: nisipos, mlăștinos și infestat cu "aer rau", malarie.

Aici au ajuns/fugit evrei din actualele țările baltice, Letonia și Lituania, după pogromurile sângeroase din Rusia (in mare parte Ucraina de astăzi) din 1881-1882. Principala îndeletnicire a acestora a devenit agricultura (îndeosebi portocale/citrice mai târziu) și creșterea animalelor. Au avut parte însă de o viață foarte grea, malaria ucigând aproape jumătate din populația Haderei (despre povestea surprinzătoare a eradicării malariei în postarea viitoare).

Numele orașului provine probabil din arabă, khadra însemnând verde, o referință la aceste mlaştini veşnic verzi care ocupau o mare parte a suprafeţei oraşului actual.

În centrul oraşului, pe amplasamentul unei foste pepiniere, se întinde astăzi un mic parc tematic în amintirea întemeitorilor și istoriei oraşului.  Parcul a fost realizat după planurile arhitectului Dany Caravan, un peisagist recunoscut internaţional (despre care am discutat și în excursia recentă în Negev, aici).

La intrarea în parc se află o construcție modernistă în centrul căreia creşte un măslin a cărui coroană străbate acoperișul, crescând în mare parte deasupra acestuia. Această operă de artă reprezintă o alegorie a evreimii europeane care, îngrădită din toate părţile, a reușit să se redezvolte după imigrarea în patria strămoșilor, țara lui Israel.

Alegoria evreimii din Diaspora care s-a redezvoltat după întoarcerea în patria stămoșească

Puţin mai departe se află un monument ridicat în cinstea celor căzuţi pentru apărarea patriei moderne. Pe fiecarea coloană, care reprezintă câte un război sau operaţiune militară, sunt înscrise numele locuitorilor oraşului care şi-au jertfit viaţa. De Ziua Independenţei în vârful fiecărei coloane se aprinde câte o flacără.

Alături se află o clădire care găzduieşte săli de conferințe, biblioteca oraşului şi expoziţii de artă, clădire dedicată tot în amintirea celor căzuți.

Pornind de la această pentadă: imigrarea, jertfa supremă, știința, cultura şi arta, porneşte aleea ascendentă a timpului, străjuită de înalţii palmieri Washingtonia.

Fotografiez doi ficuşi cu coroanele împreunate şi un uriaș eucalipt care dăinuiesc din zilele pionierilor (întemeitorilor)...

... și câțiva chiparoși:

De o parte și alta a "Aleei Timpului", putem urmări modificările peisajului în cei 100 de ani de la întemeierea așezării până la inaugurarea parcului.

La început, erau nisipuri:

... și mlaştini (reconstituite în miniatură și stilizate):

În centrul mlaștinilor este amplasat un monument modernist în cinstea întemeitorilor, mulți dintre aceștia (și mai ales copii) murind de malarie (transmisă de țânțarul anofel), până ce, după ample lucrări de asanare, mlaștinile au fost secate. Despre eradicarea malariei în Israel datorită dedicației și stăruinței unui singur om, Dr. Israel Kligler, un microbiolog strălucit educat în America, în articolul viitor.

În apă pești, țestoase și desigur... nuferi.

În continuare apar livezile de portocali... cu jgheaburile de beton folosite pentru irigare de la începutul secolului trecut.

Pompa care extrăgea apa din adâncul puțului:

La final apare un părculeț modern, înflorit cu specii autohtone şi exotice, semnificând timpurile actuale...

ca frumoşii arbori Bauhinia.

Parcul se termină cu o poartă, un "arc de triumf", simbolizând faptul că jertfa întemeitorilor și a celor căzuți nu a fost în zadar.

Vezi și: Povestea "aerului rău", cea mai cruntă boală din Țara Sfântă și a omului de știința care a biruit-o în care  amintesc pe larg și de Hadera.

Publicat pe Xcursii prin Țara Sfântă