Negev, Nitzana (III): apicultură în deșert - "Casa Mierii" din Nitzanei Sinai ~ Xcursii prin Țara Sfântă

După centralele solare (partea I) și "Comandoul Francez" din perioada Războiului de Independență (II), ajungem la Nitzanei Sinai, o mică localitate la granița cu Egiptul. În urma semnării tratatului de pace cu Egiptul în 1979 și retragerii Israelului din peninsula Sinai în 1982, locuitorii așezării cu numele biblic Kadesh Barnea din Sinai au fost relocați în localitatea Nitzanei Sinai, care fusese întemeiată în acest scop.

Aici vizităm "Casa mierii", deschisă de Edi, un imigrant ajuns din Rusia în Negev, care reușește să crească albine în deșert în pofida sfaturilor primite. Avem apoi timp să admirăm câteva din florile apărute după ploile firave ale iernii.

Ajungem la Nitzanei (Nițanei) Sinai sau Kadesh (Kadeș) Barnea. Așezarea cu numele biblic Kadesh Barnea a fost înființată în 1977 în peninsula Sinai. În urma tratatului de pace cu Egiptul (1979), Israelul s-a retras în 1982 din Sinai, teritoriu cucerit în timpul Războiului de Șase Zile (1967). Locuitorii israelieni au fost obligați să se strămute în Negev, inițial în moshav-ul Ashalim (prima parte a excursiei) pentru primele opt luni, așezarea fiind apoi refăcută în locația actuală, chiar la graniță. Denumirea oficială a localității este acum Nitzanei Sinai (datorită apropierii de Sinai), dar locuitorii continuă să folosească vechiul nume.

Traseul excursiei: (Nitzanei Sinai este punctul cel mai vestic din traseul de pe harta alăturată, numele localității fiind scris cu caractere ebraice chiar lângă granița cu Egiptul)

În localitatea aflată la 70 km sud-vest de Beer Sheva există magazin, piscină, grădiniță și sinagogă pentru cele aprox. 40 de familii ce trăiesc aici. Majoritatea locuitorilor se ocupă cu agricultura, restul fiind angajați în alte localități. La început se cultivau mai multe legume și zarzavaturi, apoi au fost în vogă roșiile și florile. ִÎntre timp cultura florilor a devenit nerentabilă din cauza concurenței din alte țări, acum majoritatea cultivând roșii în solarii. Dacă în trecut se obțineau 30-40 tone la hectar, astăzi s-a ajuns la recolte de 300 tone la hectar. De fapt unitatea de măsură în Israel nu este hectarul, ci dunamul, echivalentul a 10 ari, adică 1000 mp. Se practică și viticultura, aici aflându-se şi o cramă.

Fiind în plin deșert, se utilizează apă sălcie extrasă prin două forări de la o adâncime de 700 m, aceasta fiind mai ieftină decât apa primită prin rețea. În Deșertul Negev există acvifere de apă sălcie la câteva sute de metri adâncime care, după unele estimări, ar putea aproviziona un milion de locuitori timp de 150 ani. Este vorba despre depozite de apă fosilă care s-a acumulat în perioadele geologice când teritoriul actualului deșert era străbătut de râuri cu debite de apă abundente. La adâncimi mai mari se află un mare acvifer din perioada jurasică-paleozoică, dar această apa este sărată. Apa fosilă nu se reface, exploatarea ei fiind asemănătoare cu exploatarea cărbunelui.

Arborele decorativ cu florile roz, care pare a fi din genul Prunus (al prunului):

Ghidându-ne după indicatorul "Casa mierii" de pe stradă, ajungem la un apicultor din așezare. Se numește Eduard (Edi) și a imigrat din Rusia în 1993, fiind repartizat în această mică așezare izolată. În Rusia era profesor și apicultor amator, iar aici a început să cultive roșii. La început a fost sfătuit să nu se ocupe cu apicultura din cauza florei sărace a deșertului, cu perioade scurte de înflorire însă, în pofida descurajărilor, a adus câțiva stupi.

Producția medie anuală a unui stup este de 15 kg față de 50-60 kg, cât se obține în nordul țării. Totuși Edi se descurcă comercializând mierea și alte produse apicole (propolis, polen, lăptișor de matcă), în special turiștilor. În ciuda faptului că așezarea este relativ izolată, cu școala în localitatea vecină şi drumuri lungi până în centrul țării, el este mulțumit de liniștea pastorală, zumzetul albinelor; de situația sa economică, viața familială și socială.

Contact: House of Honey - Beit Ha'Dvash, Eduard Philipov, Kadesh Barnea

Planta meliferă principală este acum eucaliptul, care se cultivă în mici păduri cu specii diferite, unele înflorind primăvara, altele toamna. Mai produce miere de rozmarin și de retama (o floare de deșert).

Plantații de eucalipt: