16 ianuarie 2014


Anul Nou al Copacilor- plantările de Tu Bi'Şvat; scrierile rabinice (Mishna, Talmud) și sistemul numeral ebraic (Gematria)- 2019 update

De Tu Bi'Șvat / "Anul Nou al Copacilor" am mers cu nepoata să plantăm puieți. Sărbătoarea nu este amintită în Biblie și este considerată o sărbătoare minoră, dar face parte din cei patru "Ani Noi" (!) ai fiecărui an calendaristic (vezi mai jos).
Tradiția plantării pomilor cu ocazia sărbătoririi Tu Bi'Shvat a fost inițiată acum 130 de ani de un rabin, director al școlii din Zichron Ia'akov - localitate întemeiată de evrei din România, cu doar câțiva ani mai devreme. Această tradiție s-a răspândit și a fost adoptată cu entuziasm în următorii ani în tot Israelul.

Plantările masive din ultimii peste 100 de ani au adus la reîmpădurirea Israelului, astfel că deșertificarea produsă de tăierile masive de-a lungul secolelor nu numai că a fost oprită, ci și parțial reversată.

La updatarea postării în 2019, am atins tangențial încă câteva subiecte care ar putea fi aprofundate și în postări separate:
  • un rezumat al civilizațiilor care s-au succedat în Țara Sfântă (pictogramă),
  • sistemul numeric evreiesc care folosește literele și pe post de numere (Gimatria) și sistemul indo-arab mai nou care s-a impus în lumea modernă fiind mult mai eficient dpdv matematic,
  • după distrugerea celui de-al Doilea Templu (anul 70 e.n.), tradițiile orale care s-au păstrat timp de secole (printre care și Tu Bi'Shvat) au fost adunate în diferite înscrisuri (Mishna, Talmud etc), de teamă ca acestea să nu se piardă în urma masacrării și dispersării poporului evreu. Numai o parte din aceste scrieri au supraviețuit până în zilele noastre.
Dar să începem....

Deja am povestit despre plantările masive de păduri în Israel de-a lungul ultimului secol, numărul copacilor crescând la trecerea dintr-un mileniu în celalalt, o performanță unică în lume. Dacă vă întrebați cum s-a ajuns la așa ceva, urmăriți acțiunea la fața locului :)


De "Anul Nou al Pomilor" sau "Tu Bi'Shvat" se obișnuiește să se planteze puieți (pomi tineri), conform tradiției începute în 1890 de un rabin, director de școală (detalii mai jos).


În prezent, peste un milion de israelieni de toate vârstele participă anual la acțiunile de plantare organizate cu ocazia Tu Bi'svat.


Cum adică "Anul Nou al Copacilor"?

Oricât de ciudat ar suna, există o astfel de sărbătoare cu ocazia Tu Bi'Shvat adică în a cincisprezecea zi (T''U) a lunii ebraice Shvat (ianuarie-februarie).** 

Pentru a înțelege numerele ebraice trebuie reținut că fiecare literă în ordinea alfabetică corespunde unui număr, acesta sistem fiind folosit și în alte alfabete (de ex. cel asirian, grecesc vechi, roman, armenian, chirilic etc).
Alfabetul are 22 de litere plus 5 litere care se repeta dar care sunt scrise diferit la sfărșit de cuvânt (litere finale) pentru a ajunge la un total de 27 de caractere
În sistemul numeric original nu sunt folosite literele finale, numerele dintre 500-900 putând fi obținute prin combinarea literelor precedente, astfel că 500 = Tav (400) + Kuf (100) șamd:
Numerele ebraice sunt reprezentate deci prin suma literelor. Astfel, de ex. 53 este format din Nun (50) și Ghimel (3) ș.a.m.d..:


Numerele 15 și 16 sunt însă un caz special pentru care nu se folosește combinația normală adică Yod (10)+Hei (5) și Yod (10) +Vav (6) deoarece aceste combinații înseamnă D-zeu în textul ebraic; pentru a evita folosirea numelui în van, se folosesc combinațiile Tet (9)+Vav (6) pentru 15 și Tet (9)+Zain (7) pentru 16.
Astfel se explică numele sărbătorii care se numește simplu: 15 ale lunii Șvat sau T''V (se pronuntă T''U) Bi'Șvat.

Pentru numerele mari (1000, 2000, 5000, 10,0000, milion etc) sunt alte convenții (vezi wikipedia).

S-a dezvoltat o întreagă preocupare de nișă (Gematria) care calculează numerele corespunzătoare cuvintelor, folosind mai multe metode. Cei care se ocupă cu gematria caută și cred că există legături între cuvinte sau fraze care rezultă în aceleași numere. Un simplu exemplu este cuvântul a trăi sau חי  (Hai) = 18, un număr considerat din această cauză purtător de noroc. Astfel, de exemplu donațiile sau cadourile bănești sunt făcute în multiplu de 18. Gematria este câteodată folosită pentru analiza, răstălmăcirea și interpretarea textelor biblice în literatura rabinică, dar este folosită mult și capătă conotații mistice mai ales în Kabbalah.

Aproape toate sistemele numerice de pe glob (inclusiv cel ebraic) sunt zecimale (baza 10), probabil dezvoltându-se pe baza celor 10 degete ale mâinilor. Sistemele numerice bazate pe suma cifrelor s-au dovedit însă problematice la efectuarea operațiunilor matematice. Această problemă  a fost rezolvată de sistemul indian pozițional, în care locul unei cifre în număr devine de importanță majoră, aceeași cifră putând reprezenta astfel zeci, sute, mii etc. Acesta s-a dezvoltat între sec. I - V, fiind însă precedat de sistemul babilonian care era tot pozițional și folosea baza 60. O altă dezvoltare majoră a fost adăugarea cifrei ZERO în sistemul indian, prin sec. al VII-lea.

Sistemul a fost preluat în sec. al IX-lea de matematicienii (arabi, perși, evrei) sultanilor și kalifilor, care au dezvoltat și sistemul fracțional și zecimalele, răspândindu-l  în lumea islamică. Cifrele arabe vestice dezvoltate în regiunea Magreb (Africa de Nord) și Andaluzia sunt diferite de cele estice, primele ajungând în Europa începând cu secolul X. După popularizarea acestuia de către Fibonacci în anul 1200, acesta introducând și cifra zero și zecimalele în cartea publicată, matematicieni europeni au început să-l folosească, dar cifrele romane au fost înlocuite numai treptat în viața de zi cu zi, abia după apariția tiparului în sec. al XV-lea. Deși cunoscut în cultura vestică populară drept sistemul numeral arab, arabii îl denumesc sistemul hindu (indian) și, de fapt, denumirea corectă este sistemul numeral indo-arab.


Revenind la sărbătoare, potrivit legendei, copacii, văzând că Dumnezeu le-a dăruit oamenilor Anul Nou (Rosh Ha'Shana), s-au umplut de invidie și i-au cerut și ei Domnului o sărbătoare similară.

Conform Torei (prima parte a Bibliei), fiecare persoană trebuie să doneze anual a zecea parte din rodul pământului, preoților și săracilor. Din acest motiv a apărut necesitatea stabilirii începutului Noului An agricol, delimitând astfel clar recolta fiecărui an. Legea Torei interzice, de asemenea, utilizarea fructelor pomului în primii săi trei ani, iar pentru a le cunoaște vârsta, Anul Nou al Copacilor/Tu B'Shvat a fost stabilită și este considerată drept ziua de naștere universală a pomilor.

Tu Bi'Shvat este unul din cei patru Ani Noi, fiind o tradiție evreiască nemenționată în Biblie și care inițial era transmisă numai pe cale orală. După distrugerea celui de-al Doilea Templu și pericolul dispariției tradițiilor orale odată cu masacrarea și dispersarea poporului evreu, acestea au fost transcrise și canonizate în mai multe rânduri și forme începând cu Mishna finalizată în sec. al III-lea e.n. și texte Talmudice finalizate până prin sec. al V-lea. Mai multe despre mulțimea de cărți religioase de dezbateri, reguli, legende, întrebări și răspunsuri; cărți de mistică, de educație și înțelepciune rabinică care au o istorie interesantă și care au continuat să se dezvolte de-a lungul secolelor, unele pierzându-se, altele supraviețuind timpurilor și distrugerilor, poate cu altă ocazie.

Revenind la subiect, ceilalți trei "Ani Noi" sunt: Anul Nou al Oamenilor (și al Grânelor)- binecunoscutul Roş Ha'Şana, Anul Nou legat de înscăunarea regilor și festivalurile din perioada Paștelui Evreiesc (deși în ultimele două milenii nu au mai existat regi israeliți) și ultimul An Nou, cel al Animalelor.

După distrugerea Templului din Ierusalim în anul 70 e.n, mulți din evreii care au supraviețuit masacrelor au fost forțați să-și părăsească pământurile ancestrale iar Tu Bi'Shvat și-a pierdut sensul deoarece regulile agricole erau legate de Țara Sfântă și nu se foloseau și în diaspora.

Apoi, de-a lungul secolelor de devastare și de războaie care au urmat în Iudeea și Israel, majoritatea pădurilor au fost defrișate (spre sfârșit mai ales de otomani), pământul înfloritor transformându-se treptat în deșert. Vă puteți face o idee despre diferitele civilizații care au trecut prin această zonă din acest rezumat:

Mulți ani mai târziu, copiii lui Israel care au revenit în Țara Făgăduinței și-au dat seama că trebuie să înfrunte deșertul și să dreneze mlaștinile pline de țânțari și malarie, pentru a transforma din nou țara părinților într-o grădină înfloritoare.

28 decembrie 2013


Oraşele arabe Kalansua şi Tira

Călătorim cu maşinile personale şi ne întâlnim în parcarea unui centru comercial cu ghida, Tal, excursia fiind organizată de către Societatea pentru  apărarea naturii. Tal a iniţiat constituirea unei asociaţii de colaborare cu aşezările arabe, numită "Drumul Mării",  pentru o mai bună cunoaştere a obiceiurilor, a valorilor culturale şi promovarea bunei înţelegeri între cele două popoare. Din asociaţie fac parte evrei şi arabi.

În estul regiunii Sharon a Israelului există două zone dens populate de arabi denumite; "triunghiul de nord" şi "triunghiul de sud".  Turismul în localităţile arabe este aproape inexistent, noi fiind printre primele grupe care vizităm cele două oraşe situate în "triunghiul de sud" (vezi harta traseului pe google).


(fă clic orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)


Ajungem în Kalansua care are statut de oraş din anul 2000 (22,000 locuitori). Aşezarea a fost transferată Israelului de către Iordania, în urma încheierii armistiţiului de după Războiul de Independenţă (1949), iar locuitorii au primit cetăţenia israeliană.

Cruciaţii aveau aici un fort, cucerit de Saladin în anul 1189. Saladin (Salah Al-Din 1137-1193), un curd irakian, a devenit comandantul forţelor turceşti din Siria. Conducător de oşti talentat, a reîntors controlul turcilor asupra Egiptului apoi a restabilit puterea musulmană asupra cruciaţilor, cucerind Ierusalimul în anul 1187. Lupta lui împotriva cruciaţilor a devenit simbolul conceptului de jihad (război sfânt), echivalentul musulman al cruciadei. 

Numele Kalansua înseamnă în arabă pălărie şi după una dintre legende, aici i-ar fi căzut pălăria lui Saladin. Spre deosebire de majoritatea aşezărilor arabe, Kalansua se întinde pe şes, uneori suferind inundaţii.

Fotografiez o plantă decorativa neidentificată, strada şi clădiri. 

24 decembrie 2013


Instructiuni vizualizare poze


  • Fa click pe oricare poza >> toate pozele apar in fereastra
  • Navigheaza cu sageata dreapta / stanga (tastatura).
  • F11 (optional) mareste poza pe tot ecranul; F11 micsoreaza inapoi
  • Esc (sau click x in dreapta sus) - inchide pagina cu pozele

22 decembrie 2013


Beduinii din Galileea (II): satul Arab Al Aramsh, granița libaneză și legenda Văii Tigrului; pârâul Tzalmon


Ne luăm rămas bun de la gazdă şi după o scurtă călătorie ne oprim la poalele dealului Kamon, unde de-a-lungul unei falii geologice curge râuşorul Tzalmon (traseul). Având originea în munţii Meiron, izvoarele îi asigură curgerea tot timpul anului, vărsându-se în Marea Galileei. Coborîm în vale şi facem o plimbare de o oră în josul râului.



Pozez: coastele parţial împădurite, albia stâncoasă, vegetaţia bogată de lângă râu.



(click orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)


21 decembrie 2013


Beduinii din Galileea (partea I)



Plecăm de dimineaţă cu autocarul şi ne oprim pentru micul dejun în localitatea Yokneam (traseul). Timpul este răcoros dar plăcut cu soare şi cer albastru fără nori. Parcul industrial al localităţii cuprinde printre altele 100-160 companii high-tech.

După o călătorie de o oră, coborîm la un punct de observaţie lângă cătunul arab creştin Tamra (se văd câteva case). De aici privim la aşezările de pe dealurile de dincolo de valea Izreel.
 

(click orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)




Pozez muntele singuratic Tabor, pe vârful căruia se înalţă Biserica catolică franciscană a Transfigurării. Conform credinţei pe acest munte a avut loc transfigurarea Domnului. Mai există o biserică ortodoxă, înălţată în anul 1862 cu fonduri din România.

În anul 1799 în apropierea muntelui are loc o luptă a lui Napoleon cu mamelucii. Aproape de baza muntelui în stânga pozei se întinde satul arab Daburie, iar pe muntele mai îndepărtat se pot vedea o parte din cartierele oraşului Nazareth Ilit (Nazaretul de Sus). Pe versantul din faţă a muntelui Tabor se afla satul beduin Um Al Ghanam.



Această zonă numită Negevul Galileeii este destul de aridă, norii coborînd precipitaţiile înainte de a ajunge la partea răsăriteană a văii Izreel, iar solul conţinând bazalt îngreunează infiltrarea apei şi nu permite formarea izvoarelor. 

Beduinii nomazi au venit în regiune cu 300-350 ani în urmă, aşezându-se în regiunea răsăriteană nepopulată a Galileei Inferioare. Cei cca. 60.000 de beduini (22 de triburi) care locuiesc în prezent în Galileea, sunt diferiţi de cei din Negev. Vorbesc un alt dialect şi sunt aşezaţi în 16 sate recunoscute oficial, având toate serviciile şi facilităţile moderne.

Călătorim în satul beduin Shibli, care se afla pe versantul din dreapta a muntelui Tabor, care nu se vedea din punctul nostru de observaţie. Privim la casele frumoase ale satului şi intrăm în baraca construită în stil beduin a învăţătorului pensionar Diab Shibli.