Negev, zona Nitzana (I): meteorologie, centralele solare de la Ashalim și colectoarele solare omniprezente în Israel

După o scurtă introducere în meteorologie, ajungem în deșertul Negev din sudul țării, unde analizăm centralele solare care vor intra în funcțiune în 2018. În Israel energia solară este folosită deja din anii '50 pentru încălzirea apei menajere, din 1976 instalarea captoarelor solare pe acoperișul caselor devenind obligatorie, acest lucru economisind ~8% din energia electrică.

Despre restul excursiei, istoria Comandoului Francez din perioada războiului de independență, "Casa mierii", niște ruine otomane și fosta așezare nabateană Shivta în postările viitoare.

Notă: de astăzi scurtăm postările, împârțind traseul excursiilor în câteva părți pentru a fi mai ușor de urmărit.

Media anuală a precipitațiilor scade rapid de la nordul la sudul țării. Dacă în nord media este de peste 600 mm, la nivelul orașului Beer Sheva (capitala deșertului Negev) coboară la 200 mm, această cifră reprezentând definiția acceptată a graniței deșertului. Precipitațiile continuă să scadă spre sud, ajungând în Eilat la 25 mm pe an, nivel comparabil cu zonele cele mai aride ale Saharei. De altfel ~60% din teritoriul Israelului este deșert iar suprafața totală a țarii este de 11 ori mai mică decât a României.

Prin comparație în România precipitațiile anuale scad treptat de la vest spre est, astfel încât în Transilvania media este de aprox. 640 mm/an, Moldova (Iași) și Muntenia (București) aprox 530 mm/an dar în Deltă/Dobrogrea (Constanța) media ajunge la 380 mm/an.

În România plouă mai tot anul (ceva mai puțin peste iarnă) pe când în Israel toată ploaia cade în cele 4 luni de iarnă,  iar din martie-aprilie până în octombrie-noiembrie (8 luni) este secetă absolută.  Lipsa norilor în sudul țării reprezintă totuși un oarece avantaj dpdv a energiei solare precum vom vedea în continuare :) La Eilat de exemplu sunt în medie numai 5 zile înnorate și 360 zile însorite!

După o călătorie de 3 ore şi jumătate spre sud cu autocarul ne oprim în plin Deșert Negev (pronunțat Neghev) la un terasament pe unde trecea calea ferată construită de otomani şi refăcută apoi de britanici după cucerirea Țării Sfinte în 1917 (despre căile ferate din timpul primului război mondial am povestit în trecut aici și aici). Acum locul se reamenajează:

Genul Zygophiyllum Zygophylliaceae cu frunzele cărnoase, originar din Africa și adaptat la clima fierbinte din deșert, tocmai înflorește.

Fotografiez și frumoasa floare a ciocului berzei (genul Erodium Geraniaceae).

Floarea care seamană cu păpădia se pare că este Reichardia tingitana Asteraceae.

Harta traseului (primul punct nu face parte din excursie dar a fost amintit mai jos)



Ne apropiem de o centrală termosolară aflată în construcție. Este unul dintre cele trei proiecte bazate pe energie solară din apropierea așezării Ashalim, planificate să asigure 300 megawați, astfel încât până în 2020 10% din curentul electric al țării să fie obținut din surse regenerabile. Este o investiție "la modă", care reduce emisiile de CO₂, dar prețul energiei solare rămâne deocamdată de 2-3 ori mai mare decât prețul energiei convenționale.

Fiecare din aceste trei proiecte este bazat pe o tehnologie diferită. Unul din acestea, parcela (Plot) B, realizat cu finanțare privată americană (General Electric) franceză (Alstom) și israeliană (NOY), cu o putere de 110 megawați și o suprafață de 300 ha, se bazează pe 55.000 de oglinzi parabolice (heliostate) controlate de un computer, cu mobilitate pe două axe, care concentrează razele solare (Concentrated Solar Power, CSP) pe vârful unui turn înalt de 250 m, acesta fiind cel mai înalt turn din lume folosit în acest scop.

Razele concentrate încălzesc un fierbător la 600°C iar vaporii învârtesc turbinele, producând astfel curent electric. Acestă tehnlogie poate oferi și înmagazinarea energiei în formă de sare topită sau ulei încins și decalarea producției de electricitate pentru căteva ore mai târziu. Pe deasupra CSP se poate adapta și pentru folosirea gazului natural la nevoie (noaptea etc.)

Construcția centralei între 2014-2017 (video)

Plot A, al doilea proiect de 121 megawați pe o suprafață de 400 de ha, încălzește ulei de-a lungul a 200 km de țevi de oțel învelite în sticlă care trec prin fața a 500.000 de oglinzi. Uleiul ajunge la 400°C iar în centrală acesta fierbe apa, vaporii învârtind turbinele. Ca și la prima instalație, energia se poate înmagazina și folosi câteva ore mai târziu (vedeți clădirile cilindrice unde se păstrează sarea topită la căldură), iar după nevoi, se poate folosi și gaz natural.

Pentru spălarea oglinzilor (de 2 ori pe săptămână) se folosește apă desalinizată care se refolosește de câteva ori înainte de a fi trimisă în niște bazine de evaporare. Pentru acest proiect cooperează un concern israelian, spaniol și american.

Video:


Al treilea proiect de 70 MW se bazează pe panouri fotovoltaice (Photo Voltaic=PV), prețul cărora a scăzut mult recent. Aici energia solară se transformă în electricitate direct în panouri. Prima tehnologie (CSP) este mai scumpă decât cea fotovoltaică; iar producția de electricitate scade mult mai rapid cu apariția norilor în sistemul CSP , dar fiecare tehnologie are și avantaje, iar combinându-le se obține mai multă flexibilitate.

Fotografiez o parte din heliostate cu turnul din centru (Plot B):

Aceste proiecte in valoare totală de ~3 miliarde dolari sunt finanțate de corporații private autohtone și străine  (cu anumite facilități acordate de guvern) în sistemul BOT (Build, Own, Transfer). Astfel după construcție aceste corporații operează instalațiile timp de 20-35 de ani, recuperând investiția și obținând și un profit, după care le transferă statului. Acest model, început din 1994, devine din ce în ce mai folosit în domeniul transporturilor (construirea de drumuri ca de exemplu autostrada nr. 6),  energiei, apei si construirea de locuințe nu numai în Israel, dar și în lume.

La 1 km de aceste instalații gigant este o mică așezare evreiască, Ashalim (Așalim), întemeiată în 1979 în deșert, iar la 4 km (în linie aeriană) se află Bir Hadaj, o așezare a tribului de beduini al-Azzazma, 1.000 dintre aceștia fiind angajați în aceste proiecte. Beduinii ajunși acum 2 secole în zonă, erau triburi de păstori semi-nomazi care trăiau în corturi și care migrau cu turmele. Aceștia s-au adaptat greu stilului de viață stabil în localități permanente, numai 60% din aceștia acceptând să fie relocați în astfel de localități. Am mai povestit despre beduinii din Negev aici și aici dar și despre cei din Galileea în nord aici.

Interesant de menționat în contextul energiei solare că în Israel a fost dezvoltată din anii '50 o metodă simplă de încălzire a apei menajere prin amplasarea unor panouri solare pe acoperișul caselor care încălzesc direct apa. Acest sistem a devenit obligatoriu în codul de construcții din 1976 după embargoul de petrol din 1973 a țărilor arabe care a declanșat o criză mondială și scumpirea petrolului de patru ori într-un singur an. Deoarece blocurile nu au suficient spațiu pentru aceste panouri sunt scutite de această obligație, dar restul de 85% din locuințe folosesc colectoare solare, economisind 8% din energia electrică la nivelul țării.

În vecinătatea centralelor solare, pe o piatră, se află o inscripție în cinstea Comandoului Francez din perioada războiului de independență, despre care voi povesti în postarea viitoare împreună cu "Casa mierii" a lui Eduard, un imigrant ajuns din Rusia în Negev, apoi vom vizita așezarea nabateană Shivta).

Negev, zona Nitzana (5 părți):

I. Centralele solare de la Ashalim și colectoarele solare omniprezente în Israel
II. Operațiunile Yoav, Moshe și "Comandoul Francez" în Războiul de Independență
III. Apicultură în đeșert - "Casa Mierii" din Nitzanei Sinai
IV. "Drumul Păcii"; Tel Nitzana nabateană, bizantină și otomană; operatiunea Horev din 1948 și
V. Shivta, fostul oraș nabatean pe Drumul Tămâii/ Mirodeniilor

Publicat pe Xcursii prin Țara Sfântă