Eva Heyman sau Anne Frank a Transilvaniei și Holocaustul din Ungaria (VIDEO)

De Ziua Internațională a Holocaustului ne amintim de Éva Heyman, denumită și Anne Frank a Transilvaniei, care rămâne din păcate încă prea puțin cunoscută. Éva Heyman reprezintă pentru Oradea ceea ce Anne Frank înseamnă pentru Amsterdam. Ambele fete au ținut un jurnal care a fost publicat după moartea lor în lagăre de exterminare. Printr-o coincidență nefastă, Eva și Anna au fost simultan pentru o perioadă la Auschwitz unde Eva a și murit. Apoi Anna și mama Evei au fost deținute la Bergen Belsen (în părți diferite ale lagărului, mama Evei fiind printre călătorii trenului lui Kastner care au supraviețuit) unde Anna a murit.

Născută în 1931 în Oradea (România), Éva și familia se află în Ardealul de Nord, zonă preluată de Ungaria în 1940 în urma dictatului de la Viena. Ca și în România dictaturii regale și mai ales perioada regimului Antonescu, regimul amiralului Miklos Horthy promulgă  între 1938-1941 o serie de legi anti-evreiești în spiritul legilor rasiale de la Nürnberg.

Eva Heyman, 1934

După anexarea unor teritorii pierdute de Imperiul Austro-Ungar în primul război mondial printre care și Ardealul de Nord, guvernul maghiar a decis să-i expulzeze pe evreii apatrizi și pe cei ce nu puteau dovedi că au fost rezidenți maghiari legali din 1850. Peste 20.000 de evrei au fost astfel expulzați de autoritățile maghiare între 15 iulie și 12 august 1941 în sudul Poloniei/Ucrainei ocupată de nemți, deși în febra acțiunii nu au mai ținut cont că o parte dintre cei expulzați erau cetățeni maghiari.

Unii dintre expulzați au fost uciși de localnici ucraineni, majoritatea însă au fost exterminați la sfârșit de august, în masacrul de la Kameneț-Podolski (în română, Camenița-Podolia)  în ceea ce a fost primul masacru de mare amploare în care, pe lângă bărbații la vârsta de a purta arme, au fost uciși copii, femei și bătrâni. Masacrul, care a durat trei zile și la care au cooperat trupe SS, Einsatzgruppe C nemțesc , soldați maghiari și jandarmi ucrainieni, a marcat o schimbare de scară în politica naziștilor de exterminare, fiind primul masacru în care au fost uciși peste 10.000 de oameni într-o singură zi. Printre cei expulzați și uciși se află și familia Martei, prietena amintită frecvent în jurnalul Evei, acest episod nefast, despre care se știa numai puțin în 1944, fiind amintit cu groază. Micuța Eva nu avea cum să știe că temerile sale exprimate în jurnal se vor adeveri prea curând și că va fi ucisă la rândul ei împreună cu bunicii și majoritatea evreilor orădeni și transilvăneni.

Ca și în România și pe teritoriul Ungariei au avut loc pogromuri în care armata și jandarmeria au omorât nu numai evrei dar și sârbi, români și alte etnii la preluarea teritoriului Transilvaniei de Nord (la Sucutard, Marca, Cerișa, Treznea) și a Voievodinei (în zona Novi Sad). Alte zeci de mii de evrei maghiari au fost trimiși în lagăre și detașamente de muncă forțată, inclusiv pe front la deminarea câmpurilor de luptă. Dintre aceștia, peste 40.000 au murit pe frontul rusesc între 1942-1943 (mulți chiar omorâți de gardienii unguri).

Cu toate acestea, guvernul primului ministru Kállay sub regentul Horthy amână trimiterea majorității evreilor unguri la exterminare în afara țării între 1942 și 1943 deși aceasta este cerută de Hitler care îi învinuia pe evrei de eșecul campaniei germane în Est. Horthy tergiversează deportarea deoarece se pregătea pentru începerea tratativelor secrete cu Aliații după ce soarta războiului începuse să se schimbe în defavoarea Axei.

Acest lucru se schimbă însă radical în martie 1944 când nemții invadează Ungaria și forțează formarea unui nou guvern cooperant condus de Sztójay. Acest guvern legalizează partidul extremist pronazist și antisemit Crucea cu Săgeți și decide imediat si deportarea cu o viteză năucitoare de câteva săptămâni a tuturor evreilor maghiari (peste 900.000) cu ajutorul lui Adolf Eichmann, decizie care va determina și transferarea forțată a familiei Evei în ghetou.

Eva, o adolescentă inteligentă de 13 ani, începe jurnalul de ziua ei, pe 13 februarie 1944, cu o lună înaintea invaziei germane în Ungaria. În jurnal, aceasta observă degradarea zilnică a statutului evreilor ca ființe umane, atât înainte, cât și după ce a ajuns în ghetoul Nagyvárad/ Oradea.
Nu intru în detaliile consemnate de Eva în jurnal, puteți să urmăriți acest video (youtube sau FB), să accesați articolul wikipedia  și desigur să-i citiți jurnalul (detalii mai jos).
Pe Facebook: Éva Heyman, the other Anne Frank.

Trenurile cu câte cel puțin 3.000 de deportați evrei maghiari încep să transporte în mod sistematic câte 12.000 de persoane pe zi din afara Budapestei la Auschwitz, începând cu mijlocul lunii mai 1944. Astfel, până pe 9 iulie, când Horthy sistează operațiunea sub presiune internațională, peste 430.000 de evrei fusesera deja deportați la Auschwitz cu 147 de trenuri.

Cei 35.000 de evrei din Oradea și împrejurimi au fost deportați în câteva zile, Eva și bunicii aflându-se pe ultimul tren care a plecat din Oradea în 3 iunie 1944. În lagăr 90% au fost exterminați imediat (printre care și bunicii Evei). Eva a mai supraviețuit 4 luni la Auschwitz, dar a fost descoperită de Dr. Mengele slabă și bolnavă (probabil de tifos), iar acesta a trimis-o la camera de gazare pe 17 octombrie 1944.

Interesant de menționat că și Anne Frank a fost deținută la Auschwitz în paralel cu Eva, aceasta supraviețuind inițial și fiind mutată la Bergen Belsen după ce lagărul Auschwitz a fost închis. Anne Frank a decedat la Bergen Belsen în aprilie 1945. Printr-o altă tristă coincidență, la Bergen Belsen se afla atunci mama Evei care ajunsese cu faimosul tren al lui Kastner (o cronologie comparativă detailată a celor două adolescente și multe alte detalii relevante au fost publicate de tikvah.ro și tikvahedu.ro).

Mama Evei a supraviețuit, a primit jurnalul dat în păstrare de Eva bucătăresei creștine, Mariska și l-a publicat în 1948. Jurnalul ei, o mărturie pătrunzătoare, a fost recent republicat în română de Editura Hasefer (și aici). În 2018 sperăm să apară și prima versiune electronică.

Am trăit atît de puțin  - Jurnalul Evei Heyman, trad. Oliver Lustig, Ed. Alex 1991

Ágnes Zsolt: Eva, fata mea, trad. Eva Galambos, Ed. HaSefer 2017

Coperta completă

Printre cei deportați la Auschwitz, dar care au supraviețuit, a fost și Elie Wiesel, din Sighet (tot în Ardealul de Nord). Evreii din Budapesta (care alcătuiau 25% din populația orașului) nu au mai apucat să fie transportați la Auschwitz deoarece România le-a schimbat planurile întorcând armele pe 23 august 1944, cu trei zile înainte de ziua planificată pentru reluarea transporturilor.

Horthy a demis guvernul lui Sztójay pe 29 august dar trupele maghiare au ocupat câteva sate românești măcelărind sute de evrei în Sărmașu, Luduș și în alte localități. Decizia lui Horthy de a ieși din alianța Axei și de a înceta războiul a fost urmată de arestarea sa de către nemți pe tot restul războiului. Lovitura de stat a Crucilor cu Săgeți din 15 octombrie 1944 a fost urmată de dezlânțuirea regimului terorii a guvernului condus de liderul acestora, Ferenc Szálasi în care zeci de mii de evrei din Budapesta au fost uciși în marșurile morții spre Austria, membrii echipelor evreiești de muncă obligatorie au fost trimiși în lagăre de exterminare și au fost înființate două ghetouri în Budapesta în care în mod regulat erau organizate razii și pogromuri. Alți 10-15.000 de evrei au fost împușcați sau înecați în apele Dunării de membrii Crucii cu Săgeți până la eliberarea Budapestei de câtre ruși în februarie 1945. Astfel, în mai puțin de 4 luni, încă 80.000 de evrei au fost uciși.

După unele estimări, numai 10% din evreii maghiari din provincie au supraviețuit Holocaustul, în Budapesta procentul fiind de 50%.

Publicat pe Xcursii prin Țara Sfântă