Este fascinant cum israelienii se adapteaza la cele mai imposibile situatii si razbesc... printr-o atitudine pozitiva si un spirit inovator. Practic, cu acest spirit au reusit sa construiasca o tara moderna si infloritoare intr-un desert, fara nicio resursa naturala :)
Clic aici sa sari peste introducerea istorica direct la povestea cantecului.
In ultimii 15 ani organizatiile islamiste din Gaza in frunte cu Hamas au lansat peste 15.000 de rachete si mortare spre Israel, majoritatea spre orasele si satele din apropiere.
Astfel orasul Sderot care se afla la numai o mila de Gaza (harta) a devenit orasul cel mai bombardat si cu cele mai multe adaposturi anti-racheta din lume, fiind sub atac permanent la intervale aleatorii de ore sau zile in ultimii 15 ani.
Sderot a produs un număr disproporţionat de mare de muzicieni, compozitori şi poeţi. Adriana Katz, medic originar din România, şi-a legat destinul de acest oraş - (citeste-i interviul).
De cateva zile, Hamas a pornit o avalansa continua de sute de rachete pe zi, unele de raza lunga, care pun in pericol 5-6 milioane de locuitori si 2/3 din suprafata tarii (detalii in postarea anterioara "Ploua cu... rachete").
Adaposturi anti-racheta mai "neobisnuite" in orasul Sderot:
Statie de autobuz "adapostita" de beton armat:
Cine este Hamas-ul si cum difera Gaza de arabii condusi de Autoritatea Palestiniana in Iudeea si Samaria?
In 2005 Israelul s-a retras in intregime din fasia Gaza pana la granita internationala, transferand toata populatia evreiasca din fasie (aproximativ 10000 de oameni) in Israel si lasand populatia araba sa se auto-administreze. Din pacate gruparea fundamentalista religioasa violenta Hamas a urcat la putere imediat dupa aceea, distrugand in mod brutal opozitia mai moderata (gruparea Fatah si sustinatorii ei) si mentinand de atunci abuziv conducerea si administrarea fasiei.
Mai multe tari (Uniunea Europeana, SUA, Australia, Canada, Japonia, Iordania, Egipt etc) clasifica Hamas drept o organizatie terorista, acesta actionand prin mijloace violente si propovaduind eliminarea Israelului ca unul din scopurile sale principale.
Dupa preluarea puterii, Hamas a deturnat resurse semnificative din bugetul Gazei pentru sustinerea organizatiilor islamiste radicale si dezvoltarea infrastructurii militare (construind tuneluri si garnizoane subterane, mortare, rachete, explozive, aparatura de comunicatii etc.) si lansand rachete si atacuri armate repetate impotriva civililor israelieni.
In acelasi timp Hamas foloseste in mod cinic propria populatie ca pe un scut uman, militantii lansand rachete si mortare din mijlocul civililor si depozitand amunitiile, explozivele etc in case, moschei, spitale si scoli. Indoctrinarea religioasa nationalista si antisemita de la varsta frageda care este raspandita oricum in lumea musulmana este si mai violenta in Gaza, Hamasul cerand populatiei civile in Gaza sa nu paraseasca obiectivele anuntate ca fiind destinate bombardarii, ceea ce duce din pacate la cresterea numarului victimelor arabe.
Pe acest motiv Hamas a fost condamnat vehement chiar in presa araba de catre unii lideri, jurnalisti si comentatori, deoarece ca si celelalte grupari Jihadiste nu numai ca nu are nicio retinere fata de pierderile civile de ambele parti dar dimpotriva incurajeaza "martirismul" propriei populatii.
Acest proces de radicalizare islamista se repeta in mai multe tari musulmane si arabe, incepand cu revolutia islamica din Iran din 1980, Afganistan (Taliban), fenomenul Al Qaeda, Nigeria (Boko Haram), Turcia si mai recent in ceea ce devine "iarna araba" in Siria si Irak (Statul Islamic in Irak si Siria - SIIL/ SIIS, SI), etc.
Populatia araba din regiunile biblice Iudeea si Samaria (numite si Cisiordania sau West Bank) este separata nu numai teritorial de Gaza dar este spre deosebire mai putin religioasa si este condusa de Autoritatea Palestiniana. Acesti conducatori apartin in mare parte de ramura politica a gruparii Fatah care este considerata mai moderata si care a fost inclestata pana recent intr-un conflict inversunat cu Hamas de aproape 10 ani.
Autoritatea Palestiniana din Iudeea si Samaria deci nu are orientarea militanta religioasa extremista a Hamasului din Gaza, astfel ca in afara de proteste (unele violente) si atacuri verbale, populatia araba din aceste zone nu participa militar la acest conflict, precum nu au participat nici la ultimele doua conflicte din 2008-9 si 2012 dintre Israel si Hamas.
In 2005 Israelul s-a retras in intregime din fasia Gaza pana la granita internationala, transferand toata populatia evreiasca din fasie (aproximativ 10000 de oameni) in Israel si lasand populatia araba sa se auto-administreze. Din pacate gruparea fundamentalista religioasa violenta Hamas a urcat la putere imediat dupa aceea, distrugand in mod brutal opozitia mai moderata (gruparea Fatah si sustinatorii ei) si mentinand de atunci abuziv conducerea si administrarea fasiei.
Mai multe tari (Uniunea Europeana, SUA, Australia, Canada, Japonia, Iordania, Egipt etc) clasifica Hamas drept o organizatie terorista, acesta actionand prin mijloace violente si propovaduind eliminarea Israelului ca unul din scopurile sale principale.
Dupa preluarea puterii, Hamas a deturnat resurse semnificative din bugetul Gazei pentru sustinerea organizatiilor islamiste radicale si dezvoltarea infrastructurii militare (construind tuneluri si garnizoane subterane, mortare, rachete, explozive, aparatura de comunicatii etc.) si lansand rachete si atacuri armate repetate impotriva civililor israelieni.
In acelasi timp Hamas foloseste in mod cinic propria populatie ca pe un scut uman, militantii lansand rachete si mortare din mijlocul civililor si depozitand amunitiile, explozivele etc in case, moschei, spitale si scoli. Indoctrinarea religioasa nationalista si antisemita de la varsta frageda care este raspandita oricum in lumea musulmana este si mai violenta in Gaza, Hamasul cerand populatiei civile in Gaza sa nu paraseasca obiectivele anuntate ca fiind destinate bombardarii, ceea ce duce din pacate la cresterea numarului victimelor arabe.
Pe acest motiv Hamas a fost condamnat vehement chiar in presa araba de catre unii lideri, jurnalisti si comentatori, deoarece ca si celelalte grupari Jihadiste nu numai ca nu are nicio retinere fata de pierderile civile de ambele parti dar dimpotriva incurajeaza "martirismul" propriei populatii.
Acest proces de radicalizare islamista se repeta in mai multe tari musulmane si arabe, incepand cu revolutia islamica din Iran din 1980, Afganistan (Taliban), fenomenul Al Qaeda, Nigeria (Boko Haram), Turcia si mai recent in ceea ce devine "iarna araba" in Siria si Irak (Statul Islamic in Irak si Siria - SIIL/ SIIS, SI), etc.
Populatia araba din regiunile biblice Iudeea si Samaria (numite si Cisiordania sau West Bank) este separata nu numai teritorial de Gaza dar este spre deosebire mai putin religioasa si este condusa de Autoritatea Palestiniana. Acesti conducatori apartin in mare parte de ramura politica a gruparii Fatah care este considerata mai moderata si care a fost inclestata pana recent intr-un conflict inversunat cu Hamas de aproape 10 ani.
Autoritatea Palestiniana din Iudeea si Samaria deci nu are orientarea militanta religioasa extremista a Hamasului din Gaza, astfel ca in afara de proteste (unele violente) si atacuri verbale, populatia araba din aceste zone nu participa militar la acest conflict, precum nu au participat nici la ultimele doua conflicte din 2008-9 si 2012 dintre Israel si Hamas.
Omida este de fapt un adapost anti-racheta din beton armat amplasat langa un teren de joaca in orasul Sderot, pentru protejarea copiilor in timpul atacurilor cu rachete:
Apararea civila israeliana
Israelienii au perfectionat un sistem complex de alarma anti-racheta care combina radar si metode optice, centru de calcul al traiectoriei rachetelor (cateodata fiind lansate simultan zeci de rachete) si centrul de comanda care in cateva secunde porneste alarma numai in locatiile aflate in pericol.
Ambele sisteme de aparare pasiva (alarma si adaposturile), precum si sistemul activ "Cupola de fier" au fost amintite in postarea anterioara; alarma anti-racheta v-a fi discutata mai pe larg in viitor.
Israelienii au perfectionat un sistem complex de alarma anti-racheta care combina radar si metode optice, centru de calcul al traiectoriei rachetelor (cateodata fiind lansate simultan zeci de rachete) si centrul de comanda care in cateva secunde porneste alarma numai in locatiile aflate in pericol.
Ambele sisteme de aparare pasiva (alarma si adaposturile), precum si sistemul activ "Cupola de fier" au fost amintite in postarea anterioara; alarma anti-racheta v-a fi discutata mai pe larg in viitor.
Populatia este deci avertizata cu cuvintele "Culoare Rosie" la radio / TV, cu ajutorul sirenelor care vuiesc in orase si prin intermediul internetului / tel. mobile, sa fuga la adapost (vezi exemplu video).
Alarmele pot porni la orice ora din zi si noapte, aruncand vietile oamenilor in haos, cateodata in mod repetat. Oriunde esti si orice faci, la nunta, spectacol, pe plaja, la lucru, la baie sau poate chiar in pat, trebuie sa sari ca ars si sa fugi la adapost, racheta fiind asteptata in urmatoarele 15-100 de secunde. Rar, rachetele ajuns si ne-anuntate.
Autostrada in timpul alarmei:
Adapostire in casa scarilor:
Tren in timpul alarmei:
Timpul estimat (secunde) pana la aterizarea rachetei:
.jpg)
Serbare (zi de nastere) tinuta in adapost:
.jpg)
Doua femei in varsta au decedat (de infarct) in timpul alarmelor. Pana la ora postarii, nu au fost alte victime (datorita sistemelor de aparare descrise aici), insa exista raniti (unii grav) si pagube materiale (masini, case, spatii comerciale, alte constructii precum si... gaini si vaci in doua crescatorii de animale).
Psihologic insa populatia este terorizata incontinuu de aceste rachete si alarme care pornesc zi si noapte. Desi majoritatea reuseste sa treaca peste evenimente fara sechele, unii dezvolta probleme mai grave.
Sindromul de stress post-traumatic (vezi PTSD) care a fost descris initial la soldati pe timp de razboi, poate sa apara si la civili in urma incidentelor de violenta, ranire, pericol de moarte sau viol.
Din cei 24.000 de locuitori din Sderot care se afla sub atac permanent de 15 ani, un procent mare este afectat de acest sindrom (PTSD).
Din cei 24.000 de locuitori din Sderot care se afla sub atac permanent de 15 ani, un procent mare este afectat de acest sindrom (PTSD).
Stare de soc (soldata) in orasul Kiriat Malahi (20.000 locuitori):
.jpg)
Dar cum se descurca oare copiii cu aceste alarme?
Am descoperit o poveste uluitoare care este subiectul articolului: o simpla initiativa a unei invatatoare (care a compus un cantec insotit de miscari de relaxare) reuseste sa ajute copiii sa faca fata stresului rachetelor mai usor... fiind preluat apoi de multe alte scoli in Israel
(click link-ul dupa urmatoarele 2 poze pentru detalii si documentarul foarte emotionant despre cantec...)
Copii in fata unui adapost:
Familie in adapost:
Exercitiu de adapostire in Tel Aviv:
Asteptand rachetele la adapost:
Şahar Bar, o invatatoare de terapie prin arta, a observat stresul zilnic prin care-i trec elevii si a decis sa faca ceva pentru ai ajuta sa faca fata mai usor situatiei. Avand pregatire in domeniu, a decis sa compuna versuri pentru o melodie de copii, interpretarea cantecului fiind acompaniata de miscari de relaxare.
Melodia a fost apoi transformata de Ministerul Educatiei si alte organizatii intr-un intreg progam adoptat si in alte scoli, cantecul fiind invatat de sute de copii, se pare cu efecte foarte pozitive...
In urmatorul documentar (10 min) , invatatoarea explicata situatia si efectul pozitiv al acestui cantec (sari direct la cantec @9:30min):
Vezi transcrierea filmului aici (FB, engleza).
Povestea cantecului mi s-a parut inspirationala prin spiritul de inventivitate si atitudinea pozitiva pe care o emana. Cu un astfel de spirit, nu este de mirare cum acest popor a reusit sa supravietuiasca de-a lungul mileniilor in conditii deseori vitrege si potrivnice.
Copii adapostindu-se de rachete:
Elefantii din safari langa Tel Aviv isi incercuiesc si apara si ei puii in timpul sirenei:
Publicat pe Xcursii prin Țara Sfântă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc pentru comentariu. Incerc sa raspund pe cat imi permite timpul.