28 decembrie 2013


Oraşele arabe Kalansua şi Tira

Călătorim cu maşinile personale şi ne întâlnim în parcarea unui centru comercial cu ghida, Tal, excursia fiind organizată de către Societatea pentru  apărarea naturii. Tal a iniţiat constituirea unei asociaţii de colaborare cu aşezările arabe, numită "Drumul Mării",  pentru o mai bună cunoaştere a obiceiurilor, a valorilor culturale şi promovarea bunei înţelegeri între cele două popoare. Din asociaţie fac parte evrei şi arabi.

În estul regiunii Sharon a Israelului există două zone dens populate de arabi denumite; "triunghiul de nord" şi "triunghiul de sud".  Turismul în localităţile arabe este aproape inexistent, noi fiind printre primele grupe care vizităm cele două oraşe situate în "triunghiul de sud" (vezi harta traseului pe google).


(fă clic orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)


Ajungem în Kalansua care are statut de oraş din anul 2000 (22,000 locuitori). Aşezarea a fost transferată Israelului de către Iordania, în urma încheierii armistiţiului de după Războiul de Independenţă (1949), iar locuitorii au primit cetăţenia israeliană.

Cruciaţii aveau aici un fort, cucerit de Saladin în anul 1189. Saladin (Salah Al-Din 1137-1193), un curd irakian, a devenit comandantul forţelor turceşti din Siria. Conducător de oşti talentat, a reîntors controlul turcilor asupra Egiptului apoi a restabilit puterea musulmană asupra cruciaţilor, cucerind Ierusalimul în anul 1187. Lupta lui împotriva cruciaţilor a devenit simbolul conceptului de jihad (război sfânt), echivalentul musulman al cruciadei. 

Numele Kalansua înseamnă în arabă pălărie şi după una dintre legende, aici i-ar fi căzut pălăria lui Saladin. Spre deosebire de majoritatea aşezărilor arabe, Kalansua se întinde pe şes, uneori suferind inundaţii.

Fotografiez o plantă decorativa neidentificată, strada şi clădiri. 

24 decembrie 2013


Instructiuni vizualizare poze


  • Fa click pe oricare poza >> toate pozele apar in fereastra
  • Navigheaza cu sageata dreapta / stanga (tastatura).
  • F11 (optional) mareste poza pe tot ecranul; F11 micsoreaza inapoi
  • Esc (sau click x in dreapta sus) - inchide pagina cu pozele

22 decembrie 2013


Beduinii din Galileea (II): satul Arab Al Aramsh, granița libaneză și legenda Văii Tigrului; pârâul Tzalmon


Ne luăm rămas bun de la gazdă şi după o scurtă călătorie ne oprim la poalele dealului Kamon, unde de-a-lungul unei falii geologice curge râuşorul Tzalmon (traseul). Având originea în munţii Meiron, izvoarele îi asigură curgerea tot timpul anului, vărsându-se în Marea Galileei. Coborîm în vale şi facem o plimbare de o oră în josul râului.



Pozez: coastele parţial împădurite, albia stâncoasă, vegetaţia bogată de lângă râu.



(click orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)


21 decembrie 2013


Beduinii din Galileea (partea I)



Plecăm de dimineaţă cu autocarul şi ne oprim pentru micul dejun în localitatea Yokneam (traseul). Timpul este răcoros dar plăcut cu soare şi cer albastru fără nori. Parcul industrial al localităţii cuprinde printre altele 100-160 companii high-tech.

După o călătorie de o oră, coborîm la un punct de observaţie lângă cătunul arab creştin Tamra (se văd câteva case). De aici privim la aşezările de pe dealurile de dincolo de valea Izreel.
 

(click orice poză pt. mărire, F11 = tot ecranul)




Pozez muntele singuratic Tabor, pe vârful căruia se înalţă Biserica catolică franciscană a Transfigurării. Conform credinţei pe acest munte a avut loc transfigurarea Domnului. Mai există o biserică ortodoxă, înălţată în anul 1862 cu fonduri din România.

În anul 1799 în apropierea muntelui are loc o luptă a lui Napoleon cu mamelucii. Aproape de baza muntelui în stânga pozei se întinde satul arab Daburie, iar pe muntele mai îndepărtat se pot vedea o parte din cartierele oraşului Nazareth Ilit (Nazaretul de Sus). Pe versantul din faţă a muntelui Tabor se afla satul beduin Um Al Ghanam.



Această zonă numită Negevul Galileeii este destul de aridă, norii coborînd precipitaţiile înainte de a ajunge la partea răsăriteană a văii Izreel, iar solul conţinând bazalt îngreunează infiltrarea apei şi nu permite formarea izvoarelor. 

Beduinii nomazi au venit în regiune cu 300-350 ani în urmă, aşezându-se în regiunea răsăriteană nepopulată a Galileei Inferioare. Cei cca. 60.000 de beduini (22 de triburi) care locuiesc în prezent în Galileea, sunt diferiţi de cei din Negev. Vorbesc un alt dialect şi sunt aşezaţi în 16 sate recunoscute oficial, având toate serviciile şi facilităţile moderne.

Călătorim în satul beduin Shibli, care se afla pe versantul din dreapta a muntelui Tabor, care nu se vedea din punctul nostru de observaţie. Privim la casele frumoase ale satului şi intrăm în baraca construită în stil beduin a învăţătorului pensionar Diab Shibli.

9 octombrie 2013


Sudul Franţei [X]: Oraşul surpriză - Marseille

Dimineaţa aflăm că avionul va decola cu întârziere aşa că vom avea câteva ore de vizitat Marseille  (harta) care nu era cuprins în itinerar. Este al doilea mare oraş din Franţa după Paris cu 850.000 locuitori (zona metropolitană are o populaţie de 1.6 milioane). 

Marseille este cel mai mare port al Franţei la marea Mediterană şi capitala provinciei Provence. Ca tonaj-marfă se afla pe primul loc în Franţa şi al cincilea în Europa. Oraşul este un centru industrial şi comercial major cu o reţea excelentă de transporturi şi al doilea mare centru de cercetare ştiinţifică din Franţa cu 3000 de cercetători. Este vizitat de 4 milioane de turişti pe an. 

Cu numele Massalia, a fost prima aşezare permanentă a grecilor antici pe teritoriul de azi al Franţei, devenind un important port comercial. Sub stăpânirea romană s-a numit Massilia. În anul 1720 Marea Ciumă din Marseille a făcut 100.000 de victime din oraş şi împrejurimi. Imnul naţional francez La Marseillaise, provine din cântecul celor 500 de voluntari din Marseille, în marşul lor din 1792 spre Paris, pentru apărarea revoluţiei. 

Ca port la Mediterană, Marseille a fost întotdeauna un oraş cosmopolit, fiind o importantă poartă de intrare în Franţa şi atrăgând mulţi imigranţi. 

Un coleg de excursie, căpitan de vas pensionar, ne povesteşte că oraşul şi-a schimbat mult aspectul în ultimele decenii.
"-În trecut imigranţii se asimilau mai mult sau mai puţin, oraşul păstrându-şi caracterul francez. Azi, arată ca un port african."
Imigranţii provin din: Africa de Nord (marea majoritate), Italia, Corsica, Armenia, Turcia, insulele Comore, China, Vietnam.

Musulmanii reprezintă aproximativ 30-40% din populaţie, dar aceştia vor deveni majoritari în viitorul apropiat datorită imigrării şi natalităţii crescute, precum şi din cauza migraţiei populaţiei autohtone spre alte zone mai prielnice. 

Marseille a fost numit capitală culturală europeană pentru anul 2013 dar esta însă poreclit şi "capitala europeană a crimei", fiind şi unul din oraşele cele mai sărace din Franţa. Cartiere întregi cu imigranţi (majoritar musulmani) rămân nepatrulate de poliţie (no-go zones), aceştia ne-având nici autorizaţia, nici capacitatea de a intră în aceste zone unde drogurile, gangurile armate, prostituţia, violul, violenţa şi mizeria sunt răspândite. 

În 2012 o treime din omuciderile din Franţa s-au petrecut în Marseille şi furtul violent este frecvent. Adolescenţi, mame nemăritate şi chiar şi copii sunt angrenaţi într-un cerc vicios care sfindeaza legea şi poliţia. Ne limităm deci la zonele "bune", turistice.

Începem plimbarea pe un bulevard cu o statuie de elefant şi pe una dintre clădiri o pictură murală reprezantand un bulevard aproape identic cu cel pe care ne aflăm. 





Ne învârtim puţin într-o mică piaţă de zarzavaturi din jur, unde vedem multe feţe orientale.