26 mai 2014

Botanică şi geologie pe înalţimile podişului Golan şi rezervaţia naturală Beit Ţeida

În această excursie descoperim plante din zona podişului Golan din nord-estul ţării. Urmăm "traseul geologic" de pe vulcanul stins Bental şi coboram la rezervorul de apă cu acelaşi nume. Apoi facem o plimbare prin rezervaţia naturală Beit Ţeida. Mai sunt şi alte "surprize" :)

Am avut ocazia să-mi însoţesc nepoata într-o excursie în Podişul Golan organizată de "Tigrul", cercul de tineret al Societăţii de Apărare a Naturii (vezi harta drumurilor şi harta topografică numai cu google clasic!). După ce am călătorit preţ de peste o oră cu autobuzul, ne-am oprit să dejunăm lângă kibuţul Mişmar Ha'Yarden. 

Înflorirea care era în toi a fost peste aşteptări. Morcovul sălbatic (Daucus carota Brassicaceae) are un mic bob negru  în centrul florii, care imitând o gâza, atrage insectele polenizatoare. Acestea au ajutat astfel planta sa supravieţuiasca de-a-lungul mileniilor evoluţiei până în zilele noastre.






Frumoasa cicoare albastră (Cichorium endivia Asteraceae) este o plantă comestibilă şi medicinală, iar din rădăcina se prepară un înlocuitor de cafea.



Tolpis virgata Asteraceae cu floarea galbenă, este o plantă multianuală care înfloreşte indiferent de anotimp şi chiar şi în cursul verii israeliene fierbinţi. Pentru a scădea pierderea apei, în perioada înfloririi nu are frunze.



În continuare pozez păstăile maronii şi verzi ale lui Cercis siliquastrum Fabaceae. Primăvara pomul este acoperit de o bogată inflorescenţa roz purpurie. În limba engleză se mai numeşte şi pomul lui Iuda, roşeaţa pomului comparându-se cu îmbujorarea lui Iuda de ruşinea trădării Domnului.



Nepoţica ţine în mâini rămurele de roşcov cu păstăile comestibile, iar bobul a fost folosit in trecut la definirea caratului (folosit la măsurarea greutăţii diamantelor) şi a măsurii pantofilor. Pudra de roşcove obţinută din boabele măcinate seamănă la gust cu cacao şi este un îndulcitor natural.


La sfârşit pozez Asteriscus spinosus Asteraceae cu florile galbene.


În continuare traversăm râul Iordanului peste podul "Fiicelor lui Iacob" şi începem ascensiunea spre înălţimile Golanului. Acesta este de fapt un podiş presărat cu conuri vulcanice stinse. Podişul a fost creat de activitatea vulcanică acum 4 milioane de ani, o perioada recentă în termeni geologici. Grosimea medie a stratului de bazalt format de activitatea vulcanică este de un kilometru.


Podişul Golan a trecut în mâinile Israelului de la sirieni în urma războiului de Şase Zile (1967). La nord, Golan-ul se învecinează cu Libanul iar la la est şi sud cu Siria şi Iordania. Linia de încetare a focului (graniţa actuala) cu Siria trece pe vârfurile conurilor vulcanice (de la sud la nord), ceea ce uşurează apărarea Israelului şi îngreunează trecerea potenţială a tancurilor şi blindatelor inamice.

Urcăm pe vârful muntelui Bental (1171 metri). De fapt, atât acesta, cât şi gemenele său, muntele Avital (care este mai înalt cu 33 de metri), s-au nascut din aceeaşi sursă vulcanică. Se pare că conul vulcanului Avital s-a blocat, apoi lava a erupt spre partea de nord-vest formând astfel conul vulcanic Bental.



Începem cu o vizită în buncherul sirian, renovat şi întregit de către armata israeliană. 





Câţiva maci înfloresc la marginea drumului. 



Descoperim mica grădină de sculpturi a lui Johannes (Joop) de Jong. Un creştin de origine olandeză, acesta a vizitat Israelul în 1973, s-a căsătorit cu o membră a kibuţului Merom Golan, loc unde s-au stabilit şi au intemeiat familia. Sculpturile sale se bazează pe deșeuri metalice sudate.








Muntele Bental este un punct de observaţie excelent, de unde se vede Siria precum şi restul podişului, inclusiv pantele muntelui Hermon (2814 m.), ultimul fiind cel mai înalt munte din podişul Golan. Vârful Hermon din stăpânirea Israelului ajunge la numai 2236 m.  Se pot vedea ruinele oraşului părăsit Quneitra, distrus în timpul războiul de Yom Kippur (1973), mai târziu sirienii construind Quneitra Nouă alăturată. La vest este kibuţul Merom Golan, întemeiat imediat după războiul de Yom Kippur.


Începem coborârea spre nord-vest unde la poalele muntelui (Bental) se află rezervorul cu acelaşi nume.



Sunt uimit de bogăţia vegetaţiei şi a înfloririi în luna mai, când de obicei totul este uscat.
Geranium purpureum Geraniaceae: 


Cardaria draba Brassicaceae:


Se pot vedea şi fructele care conţin seminţele.


Arbustul şi florile cunoscute ale păducelului (Sarcopterium Rosaceae):



Macieşul (Rosa canina Rosaceae):



Campanula rapunculue Campanulaceae:


Limba boului (Anchusa undulata Boraginaceae):


Ciulinele Gundelia tournefortii Asteraceae se desprinde toamna de rădăcina şi este rostogolit de vânt peste câmpii, unde îşi împrăştie seminţele. Tulpina este comestibilă şi mult apreciată de populaţia arabă. Culesul excesiv aproape că a dus la dispariţia plantei, astăzi aceasta fiind ocrotită prin lege.



Din desimea frunzelor înguste se ridică bobocii gălbui ai ferulei (Ferula Brassicaceae):



Ne minunăm de varietatea rocilor vulcanice pe potecă care este denumită dealtfel "traseul geologic". Aceste roci diferă una de alta nu numai prin componenţa magmatică diferită dar şi din cauza vitezei de răcire variate în timpul formării lor. Unele tipuri mai poroase de exemplu au fost emise de vulcan în atmosfera.


Fotografiez nişte cereale sălbatice:




Scabiosa prolifera Dipsacaceae se poate vedea în faze diferite de înflorire până la formarea fructului.




Ramură de stejar în floare:


Trifoi (Trifolium purpureum Papilionaceae):


Garofiţă (Silene aegyptiaca Cariophyllaceae):



Cynara syriaca Asteraceae:



Floarea albă şi elegantă de Styrax officinalis Styracaceae:


Frumoasa inflorescenţă de Salvia indica Lamiaceae:



Nu am reuşit să identific această floare din familia macului.



Flori albe ce amintesc muşeţelul şi margareta (Asteraceae):


Paronychia argentea Cariophyllaceae:


Vicia tenuifolia Fabaceae:



După ce câţiva din noi ne-am răzleţit de grup, am reuşit să contactăm telefonic ghidul şi să ne realăturăm grupului.

Spartium junceum Fabaceae cu florile parfumate:



"Pămătuful" este probabil Geropogon hybridus Asteraceae:


După o pauză, ne continuăm drumul...




Cucuta cea înaltă (Ammi majus Brassicaceae) creşte deasupra plantelor înconjurătoare:



În cele din urmă ajungem la malul rezervorului Bental, construit în anii 80 al secolului trecut. Acesta este plin de crapi şi drenează apa de ploaie şi pârâuri locale care curgeau in trecut spre Siria şi zonele agricole la est de munte.

Trecem pe lânga ruguri întinse şi dese de mure (Rubus canescens Rosaceae) cu bogate inflorescenţe:




Dupa aceea descoperim un grup de Tanacetum parthenium Asteraceae:


Ciuline (încă neînflorit):


Trecem pe lângă un taur visător (dar solid!):


Ajungem la rezervaţia naturală Beit Ţeida, într-o zona mlăştinoasă în nord-estul Mării Galileei. Aceasta este alimentată de fluxuri perene care curg din Golan. Schimbăm hainele şi încălţămintea pregătite anterior pentru mersul prin apă şi ne continuăm drumul printre pârăiaşe şi ochiuri de apă. Vegetaţia este bogată cu sălcii, leandri şi alte specii. Ne uimesc libelulele colorate şi sprintene. 

Copiii se stropesc cu apă şi se udă până la piele, unii chiar intră cu totul în bazinaşele de apă. După o vreme nepoata se plânge de frig; urcăm pe mal şi ne continuam drumul pe drumul paralel neasfaltat. 

Pe drumul fotografiez un ciuline globulos (Echinops adenocaulos Asteraceae) in faze diferite ale infloririi:






Capparis spinosa Capparaceae cu florile cam trecute. Semintele au un gust foarte iute si in credinta populara ar avea un efect afrodisiac.



Psoralea bituminosa Papilionaceae este mai înaltă decât fetiţa.


Călătorim inapoi spre casă pe valea Iordanului şi continui să fotografiez prin geamul autobuzului.

Ogoare verzi:


Solarii:



Mirişti (grâul fiind deja secerat):


Munţii Iordaniei:



Livezi:


Rezervoare de apă:



Facem un scurt popas la kibuţul Beit Hashita, unde fotografiez un arbore de Brachychiton înflorit, originar din Australia:





Floarea galbenă a ciulinelui Centaurea procurens Asteraceae.