Se afișează postările cu eticheta razboiul de independenta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta razboiul de independenta. Afișați toate postările

1 mai 2018


Negev, Nitzana (IV): "Drumul Păcii"; Tel Nitzana nabateană, bizantină și otomană; operatiunea Horev din 1948

După centralele solare (I), "Comando Francez" din perioada războiului de independență  (II) și "Casa mierii" (III), ajungem la lucrarea peisagistică "Drumul Păcii" de la granița cu Egiptul.

Vedem în zare Tel Nitzana, o fostă așezare nabateană, ulterior bizantină și unde în preajma primului război mondial a fost clădit un spital germano-turc în cadrul centrului administrativ otoman Auja al-Hafir. Vizităm și turnul de apă al stației aferente de cale ferată, șinele fiind întinse de otomani cu ajutorul inginerilor germani în timpul primului război mondial. Aici au fost descoperite sute de papirusuri din perioada bizantină de importanță majoră pentru istoria Țării Sfinte.

Amintim apoi operațiunea Horev (dec. 1948) din timpul războiului de Independență în cadrul căreia o mare parte a Negevului a fost eliberat și armata egipteană a fost practic scoasă din război, fiind salvată de la încercuire numai datorită presiunii internaționale, Egiptul fiind nevoit să semneze armistițiu cu Israelul.

În următoarea postare (V), vom ajunge la Shivta, fostul oraș nabatean.

Ne continuăm călătoria cu autocarul și trecem pe lângă "Drumul păcii", lucrarea lui Dany Caravan, un sculptor peisagist de renume internațional (lucrarea lui din Hadera, aici). Este vorba de un șir de 100 coloane care se întinde perpendicular pe granița cu Egiptul, pe o distanță de 3 km, pe fiecare coloană fiind înscris cuvântul PACE, în limbile diferitelor popoare care au trăit sau au trecut pe aici (arameica, akkadiana, romana, egipteana, etc).



În zare (vezi harta cu poze) se vede Tel Nitzana (Dealul Nitzana), pe culmea căreia se afla o așezare nabateană bizantină înfloritoare cu trei biserici. Cum vom vedea în postarea următoare, nabateenii, un popor arab politeist, au trecut la creștinism în perioada bizantină, această așezare fiind o mărturie a acestui proces. După cucerirea musulmană și impozitarea excesivă (impozitul jizia asupra nemusulmanilor precum și alte impozite), așezările din zonă și-au pierdut importanța, iar locuitorii s-au răspândit.

Tel Nitzana - așezare nabateană apoi bizantină părăsită și peste care un mileniu mai târziu s-a construit un spital turco-german de la Auja al Hafir
Turcii au distrus o mare parte a antichităților când au dezvoltat în zonă centrul administrativ Auja al Hafir, acesta fiind în apropierea frontierei cu Egiptul. Ruinele de pe culme sunt ale spitalului germano-otoman din primul război mondial, clădit pe ruinele cetății bizantine.



Fotografiez turnul de apă (cu o formă ovală) care deservea stația de cale ferată turcească Auja al-Hafir ridicată cu ajutorul inginerilor germani, în timpul primului război mondial. Calea ferată a servit armatei otomane (care era condusă de ofițeri germani) la invadarea Peninsulei Sinai, în încercarea nereușită de a cuceri canalul Suez. După înfrângerea turcilor, englezii vor dezafecta calea ferată și vor construi alta, liniile având alt ecartament  (au schimbat și o parte din traseu). Mai multe despre aceste căi ferate în excursii anterioare (1, 2).


9 aprilie 2018


Negev, Nitzana (II): Operațiunile Yoav, Moshe și "Comandoul Francez" în Războiul de Independență


După centralele solare din postarea anterioară, vizităm monumentul simplu în cinstea "Comandoului Francez" din perioada Războiului de Independență (1948). Amintim planul ONU de partiție, declarația independenței Israelului și declanșarea atacului de către unitățile a nouă armate arabe / musulmane. Inițial în inferioritate, Israelul a reușit să oprească cu multă îndârjire si sacrificiu înaintarea arabă iar după câteva luni a trecut la ofensivă.

Amintim operațiunile Yoav și Moshe din sud în care trupele israeliene au eliberat o parte a Negevului, restabilind continuitatea teritorială cu Negevul de sud  și înconjurând o parte din armata egipteană (enclava Faluja).

De partea Israelului au luptat și 700 de voluntari creștini printre care și comandantul Comandoului Francez, Teddy Eytan, care a acționat împotriva egiptenilor în Negev. Și de partea arabilor s-au voluntariat nemusulmani, precum unii foști ofițeri Waffen SS și Wehrmacht, iar în Legiunea Arabă, unitate întemeiată și instruită de britanici, au rămas să lupte 48 de ofițeri britanici.

Continuarea excursiei la "Casa Mierii" și orașul nabatean Shivta în postările următoare.

După centralele solare din postarea anterioară, vizităm observatorul de păsări în amintirea "Comandoului Francez" din perioada războiului de independență unde se află un simplu monument în cinstea acestuia:




Fotografiez verdeața plantațiilor de măslin din nisipurile deșertului:


Floarea se pare ca este Diplotaxis Brassicaceae
Puțină istorie: Organizația Națiunilor Unite a adoptat  în 29 noiembrie 1947 rezoluția 181 care recomanda împărțirea teritoriului Mandatului Britanic la vest de râul Iordan, plan pe care evreii l-au acceptat dar care a fost refuzat categoric de arabi. Arabii au trecut la atacuri din ce în ce mai frecvente ale așezărilor evreiești, care au început să-și organizeze apărarea. În 14 mai 1948, odată cu expirarea Mandatului Britanic, David Ben-Gurion (1886-1973), președintele Organizației Sioniste și viitorul  Prim-Ministru al Israelului, a proclamat independența statului în limitele teritoriale recomandate de ONU.


Liga Statelor Arabe și Comitetul Înalt Arab au respins crearea Israelului și în următoarele ore și zile armatele arabe au atacat statul proaspăt constituit, având ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare"

Au participat:
  • Unități din armatele regulate ale Egiptului,Transiordaniei, Siriei și Irakului precum și unități saudite și yemenite. Armata libaneză a avut o participare limitată.
  • Armata Salvării /Eliberării Arabe (cu voluntari din mai multe țări arabe /musulmane inclusiv din Pakistan și Sudan) și
  • Armata Jihadului Sfânt
Planul de atac al arabilor
În 1948 populația evreiască a Palestinei număra 650.000 de suflete. În primele zile de luptă forțele de apărare israeliene erau practic lipsite de artilerie, blindate și aviație.

6 iunie 2015


Sarona – povestea coloniei de templeri germani din Țara Sfântă

Sarona a fost una din coloniile templerilor germani în Țara Sfântă, care a fost înghiţită mai târziu de metropola Tel Aviv-ului. Am vizitat deci casele vechii așezări, recent renovate și reabilitate, redescoperind și istoria oarecum obscură a templerilor.


Întemeierea Saronei

Templerii (fără legătură cu cavalerii templieri) fac parte dintr-o sectă întemeiată în secolul 19, derivată din luteranism. Au fost excluşi din Biserica luterană în 1858 din cauza credinţei lor milenare, care conform Apocalipsei, prevede revenirea Domnului pe pământ şi instaurarea împărăţiei Lui pentru cel puţin un mileniu.

Cuvântul templer derivă din conceptul comunităţii creştine aşa cum este descris în Noul Testament (vezi 1 Corinteni 3:16 și 1 Petru 2: 5), unde fiecare persoană şi comunitate este văzută ca un templu în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu. 

Scopul templerilor a fost de a promova cooperarea spirituală şi a avansa reconstruirea templului din Țara Sfântă, în credința că această fundaţie va promova a doua venire a Domnului Isus Hristos. 

"Templeri: familia Frank in Ierusalim".

Prima colonie agricolă a templerilor a fost Sarona, întemeiată în anul 1871, pe drumul de la Jaffa la Nablus (Şhem).  Se pare că numele provine din denumirea provinciei Sharon din Israelul antic. Acestia au întemeiat mai multe colonii printre care si în Haifa, Ierusalim şi Galileea.


Sarona a fost una dintre primele aşezări agricole moderne din Palestina şi a devenit un model pentru pionierii evrei. În primii ani, greutăţile şi boala au luat un tribut greu, malaria secerând 28 de vieţi. Pentru a asana pământul mlăştinos, s-au plantat 1.300 copaci de eucalypt. 

"Sarona".

În 1889 colonia număra 269 de oameni care trăiau în 41 de case precum si o casă comunitară, o vinărie, ateliere, hambare şi grajduri.

Coloniştii din Sarona au adus utilaje şi practici agricole moderne în Ţara Sfântă. S-au profilat asupra culturilor şi produselor pe care le puteau vinde cu uşurinţă. Acestă "agricultură pentru profit" a fost o inovație economică într-o zonă în care de secole s-a practicat agricultura de subsistenţă.

"Templeri in fata hambarului".

La început produceau cereale şi produse lactate, apoi au fost plantate livezi şi vii. Portocalele coloniei au primit marca "Jaffa" utilizat de portocalele israeliene până astăzi.


Confruntându-se cu un deficit de resurse financiare pentru dezvoltarea infrastructurii, s-a introdus obligaţia ca fiecare membru de sex masculin să facă în fiecare lună un anumit număr de ore de muncă în folosul comunității. Asfel s-au putut programa, construcţii de drumuri. facilități de drenaj, amenajarea terenurilor, etc. 

Templerii au adus o contribuție importantă la construcția de drumuri şi au stabilit un transport regulat intre Haifa și alte orașe, promovând industria turistică a țării. 

"Templeri".

În noiembrie 1917, trupele britanice ocupă Sarona, transformând casa comunitară într-un spital de campanie, confiscând şi alte clădiri pentru uz militar. 

În iulie 1918, templerii (un total de 850 de persoane) sunt evacuați în Egipt, la Helwan iar in aprilie 1920, 270 dintre aceştia au fost repatriați în Germania.

La 29 iulie 1920, Camera Lorzilor permite celor rămaşi să se întoarcă în Palestina. Locuitorii din Sarona revin la o colonie jefuită şi vandalizată. În urma negocierilor cu autorităţile britanice, primesc o compensaţie până la 50%. 

Prin 1925, Sarona este o mică aşezare agricolă, punându-se accent pe meserii. Cu imigraţia evreiască în creștere (80.000 de imigranți au sosit în Palestina în anii 1920-1926) așezarea prosperă datorită măririi pieței pentru produsele și serviciile sale. 

După venirea la putere a lui Hitler, toate școlile internaționale de limbă germană finanțate din fondurile statului german, au fost obligate de a angaja exclusiv cadre didactice aliniate la partidul nazist. Membrii tinerei generații, mai puţin religioşi, au fost mai receptivi la naţionalismul nazist german, mulţi devenind membri ai partidului national socialist. 

"Zvastica în Ierusalim".

În 1939, la începutul celui de al II-lea război mondial, autoritățile britanice au declarat templerii cetăţeni ai unei ţări inamice şi i-au internat în lagărele din Sarona, Waldheim şi Betlehem din Galileea (toate colonii ale templerilor). 

În timpul războiului, guvernul britanic a intermediat schimbul de aproximativ 1000 de templeri pentru 550 evrei de sub control german. În anul 1941 peste 500 de templeri au fost deportaţi în Australia şi internaţi în Tatura, Central Victoria. 

În anii 1944 şi 1945 locuitorii Saronei sunt mutaţi în lagărul din Wilhelma, iar casele lor sunt preluate de către armata britanică. După formarea statului Israel în 1948, templerii nu se mai pot întoarce in ţară, iar cei rămaşi trebuie să plece. Astăzi, cei mai mulţi trăiesc în Australia și Germania. 

Din 1948, casele vechi și barăcile militare au fost folosite de către guvernul israelian ca birouri. O parte adăposteau Ministerul israelian al apărării, statul major general al forțelor de apărare israeliene și diverse servicii cu caracter militar, precum şi alte ministere ale guvernului israelian. 

În 1962 statul Israel a plătit 54 de milioane Deutsche Marks în compensație pentru proprietarii templeri ale căror bunuri au fost naționalizate,

Zona a devine cunoscută sub numele de "Kirya."  Odată cu creșterea rapidă a Tel Aviv-ului, Kirya devine o zonă din inima oraşului râvnită de către investitorii de construcţii imobiliare. În mijlocul anilor 1970 conservaţioniştii consultaţi cu istoricii, militează cu succes împotriva demolării. Se decide că Sarona are valoare de patrimoniu şi 18 structuri cu stiluri arhitecturale distincte vor fi conservate. 

Lărgirea străzii Kaplan în 2008, necesită deplasarea pe şine a patru case vechi iar zona din sudul fostei colonii a fost redenumit grădinile Sarona. 

Excursia prin Sarona

Plecăm de dimineaţă la Tel Aviv cu maşinile proprii, excursia fiind organizată de Societatea Pentru Apărarea Naturii. 
Parcăm în apropierea obiectivului, trecem pe lângă magazinul Sarona Market, apoi la umbra unui bloc turn remarcăm