Se afișează postările cu eticheta Ierusalim. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ierusalim. Afișați toate postările

3 aprilie 2017


Negev-ul Apusean: luptele primului război mondial și Bătălia de la Beerșeba (trupele ANZAC) și cimitirul militar. Căile ferate, fabrica de sulf, sinagoga antică Maon

Vizităm urmele ostilităților din Primul Război Mondial la frontiera dintre Imperiul Otoman și Egipt care au condus la retragerea turcilor din Levant după 400 de ani, facând posibilă întemeierea Israelului (și a statelor arabe). Urmărim și epopeea Cavaleriei Ușoare ANZAC (Australian and New Zealand Army Corps) care și-a câștigat faima în Bătălia de la Beersheba.

Printr-o coincidență istorică, guvernul britanic a aprobat tot în aceeași zi (31 oct. 1917), declarația Balfour despre "crearea unui cămin național evreiesc".

Vom vizita și rămășițele fabricii de sulf interbelice de lângă kibutzul Be'eri, apoi mozaicul sinagogii antice Maon (sec. VI) de lângă kibutzul Nirim. Nu m-am putut abține să fotografiez florile din această zonă deșertică ce înfloresc exuberant după ploile de iarnă. Plantele sălbatice sunt la sfârșitul perioadei de vegetație; peste o lună majoritatea se vor veșteji sub soarele arzător, în lipsa ploilor care vor reveni de-abia la iarna.

La sfârșit vizităm la Beer-Șeva cimitirul soldaților Imperiului Britanic căzuți în primul război mondial.

Ziua ANZAC în Israel: reconstituirea bătăliei de la Beersheba din 1917

Introducere
La începutul conflagrației Imperiul Otoman avea mai multe opțiuni: o minoritate susținea alierea cu britanicii care stăpâneau în Egipt și Irak, alții pledau pentru neutralitate. Factorii care au decis intrarea în război de partea Germaniei au fost: poziția fermă a acesteia față de Rusia (dușmanul jurat al turcilor), promisiunea de ajutor finaciar și proiectul de cale ferată Berlin-Bagdad. Germania era foarte interesată de alierea turcilor, care stăpâneau strâmtorile Bosfor și Dardanele și care ar fi putut să blocheze aprovizionarea rușilor prin porturile Mării Negre, singurele care nu înghețau iarna.
Pe de altă parte, învecinarea Imperiului Otoman cu Egiptul ar fi permis cucerirea Canalului de Suez, și blocarea transportului de trupe și aprovizionarea Britaniei pe această cale.


Imperiul Otoman (1914) in verde. Linia verde este conturul imperiului la apogeu

Gallipoli
Răspunsul Britaniei la intrarea turcilor în război a fost debarcarea de trupe în peninsula Gallipoli din Asia Mică, pe malul de nord al strâmtorii Dardanele (vezi harta și detalii), având ca scop cucerirea strâmtorilor și a Constantinopolului. Englezii au adus trupe și din Australia și Noua Zeelandă. Conduși de către colonelul Mustafa Kemal Atatürk, turcii au obținut aici cea mai mare victorie a lor din cursul războiului, luptându-se pentru apărarea pământurilor natale. Britanicii au părăsit peninsula după opt luni de lupte, iar Winston Churchil, unul din promotorii principali ai operațiunii, a rămas cu reputația pătată pentru mulți ani. Mai multe despre campania din Gallipoli aici




Egipt
Între timp, turcii construiau febril calea ferată în Siria de Sud (zonă redenumită Palestina de britanici) spre peninsula Sinai, aceasta fiind mijlocul principal de aprovizionare și transport a trupelor. Majoritatea pădurilor din acest teritoriu au fost defrișate, lemnul servind combustibil pentru locomotive și pentru confecționarea traverselor de cale ferată (vezi Reîmpădurirea Israelului după prăbuşirea Imperiului Otoman).

Egiptul dobăndise deja autonomie față de Imperiu Otoman și era acum sub influență britanică. În ianuarie 1915 a început operațiunea otomană din Peninsula Sinai pentru cucerirea Canalului de Suez, o mare parte a trupelor fiind purtate de cămile.


Soldati turci pe cămile

Cavaleria turcă
Armata turcă condusă de colonelul bavarez Kress von Kressenstein a reușit să ajungă la malul răsăritean al Canalului dar nu să cucerească malul apusean, unde englezii au efectuat lucrări de apărare. Un general englez venit în vizită i-a spus comandantului local: "Vreți să fiți apărați de Canal, sau vreți să apărați Canalul? În cazul al doilea trebuie să ocupați și malul răsăritean!"

Kress von Kressenstein, 1916
După terminarea campaniei din Gallipoli, ambele părți combatante își transferă trupele de acolo pe teatrul de operații din Sinai. În anul 1916 după încă un atac nereușit al turcilor în Sinai, britanicii organizați în EEF (Egyptian Expeditionary Force adică Forța expediționară egipteană) trec la ofensivă și încep să construiască o cale ferată spre nord de-a-lungul litoralului, pe când turcii construiau în același timp o cale ferată aproape paralelă dar în sens invers mai la est, prin centrul peninsulei, ajungând până la Kuseima. Apoi turcii aflați sub presiune au hotărât să se retragă din Sinai, demontând parțial aceste șine.

Construcția căii ferate (si conducte de apă) din Kantara spre Gaza pentru aprovizionarea armatei britanice


Rații aduse armatei britanice pe cămile
Ambulanțe otomane (cămile cu câte 2 tărgi fiecare)
Gaza
În anul 1917 britanicii se apropie de Gaza, care era puternic apărată de către turci. Ocuparea Gazei este importantă pentru a deschide drumul spre nordul Palestinei, dar două atacuri conduse de generalul Murray sunt respinse. Pierderile britanicilor sunt mari, mai ales în cursul celui de al doilea atac, turcii trăgând învățăminte din desfășurarea primului.

12 iulie 2014


Cantec de copii pentru... alarma anti-racheta? O poveste uluitoare

(In poza: un adapost anti-racheta in forma de omida amplasat langa un teren de joaca pentru protectia copiilor in orasul Sderot. Detalii in continuare).

Este fascinant cum israelienii se adapteaza la cele mai imposibile situatii si razbesc... printr-o atitudine pozitiva si un spirit inovator. Practic, cu acest spirit au reusit sa construiasca o tara moderna si infloritoare intr-un desert, fara nicio resursa naturala :)
Clic aici sa sari peste introducerea istorica direct la povestea cantecului.

In ultimii 15 ani organizatiile islamiste din Gaza in frunte cu Hamas au lansat peste 15.000 de rachete si mortare spre Israel, majoritatea spre orasele si satele din apropiere.

Astfel orasul Sderot care se afla la numai o mila de Gaza (harta) a devenit orasul cel mai bombardat si cu cele mai multe adaposturi anti-racheta din lume, fiind sub atac permanent la intervale aleatorii de ore sau zile in ultimii 15 ani.

Sderot a produs un număr disproporţionat de mare de muzicieni, compozitori şi poeţi. Adriana Katz, medic originar din România, şi-a legat destinul de acest oraş - (citeste-i interviul).


De cateva zile, Hamas a pornit o avalansa continua de sute de rachete pe zi, unele de raza lunga, care pun in pericol 5-6 milioane de locuitori si 2/3 din suprafata tarii (detalii in postarea anterioara "Ploua cu... rachete").

Adaposturi anti-racheta mai "neobisnuite" in orasul Sderot:



Statie de autobuz "adapostita" de beton armat:



Cine este Hamas-ul si cum difera Gaza de arabii condusi de Autoritatea Palestiniana in Iudeea si Samaria?

In 2005 Israelul s-a retras in intregime din fasia Gaza pana la granita internationala, transferand toata populatia evreiasca din fasie (aproximativ 10000 de oameni) in Israel si lasand populatia araba sa se auto-administreze. Din pacate gruparea fundamentalista religioasa violenta Hamas a urcat la putere imediat dupa aceea, distrugand in mod brutal opozitia mai moderata (gruparea Fatah si sustinatorii ei) si mentinand de atunci abuziv conducerea si administrarea fasiei.

Mai multe tari (Uniunea Europeana, SUA, Australia, Canada, Japonia, Iordania, Egipt etc) clasifica Hamas drept o organizatie terorista, acesta actionand prin mijloace violente si propovaduind eliminarea Israelului ca unul din scopurile sale principale.

Dupa preluarea puterii, Hamas a deturnat resurse semnificative din bugetul Gazei pentru sustinerea organizatiilor islamiste radicale si dezvoltarea infrastructurii militare (construind tuneluri si garnizoane subterane, mortare, rachete, explozive, aparatura de comunicatii etc.) si lansand rachete si atacuri armate repetate impotriva civililor israelieni.

In acelasi timp Hamas foloseste in mod cinic propria populatie ca pe un scut uman, militantii lansand rachete si mortare din mijlocul civililor si depozitand amunitiile, explozivele etc in case, moschei, spitale si scoli. Indoctrinarea religioasa nationalista si antisemita de la varsta frageda care este raspandita oricum in lumea musulmana este si mai violenta in Gaza, Hamasul cerand populatiei civile in Gaza sa nu paraseasca obiectivele anuntate ca fiind destinate bombardarii, ceea ce duce din pacate la cresterea numarului victimelor arabe.

Pe acest motiv Hamas a fost condamnat vehement chiar in presa araba de catre unii lideri, jurnalisti si comentatori, deoarece ca si celelalte grupari Jihadiste nu numai ca nu are nicio retinere fata de pierderile civile de ambele parti dar dimpotriva incurajeaza "martirismul" propriei populatii.

Acest proces de radicalizare islamista se repeta in mai multe tari musulmane si arabe, incepand cu revolutia islamica din Iran din 1980, Afganistan (Taliban), fenomenul Al Qaeda, Nigeria (Boko Haram), Turcia si mai recent in ceea ce devine "iarna araba" in Siria si Irak (Statul Islamic in Irak si Siria - SIIL/ SIIS, SI), etc.

Populatia araba din regiunile biblice Iudeea si Samaria (numite si Cisiordania sau West Bank) este separata nu numai teritorial de Gaza dar este spre deosebire mai putin religioasa si este condusa de Autoritatea Palestiniana. Acesti conducatori apartin in mare parte de ramura politica a gruparii Fatah care este considerata mai moderata si care a fost inclestata pana recent intr-un conflict inversunat cu Hamas de aproape 10 ani.

Autoritatea Palestiniana din Iudeea si Samaria deci nu are orientarea militanta religioasa extremista a Hamasului din Gaza, astfel ca in afara de proteste (unele violente) si atacuri verbale, populatia araba din aceste zone nu participa militar la acest conflict, precum nu au participat nici la ultimele doua conflicte din 2008-9 si 2012 dintre Israel si Hamas.

Omida este de fapt un adapost anti-racheta din beton armat amplasat langa un teren de joaca in orasul Sderot, pentru protejarea copiilor in timpul atacurilor cu rachete:




Apararea civila israeliana

Israelienii au perfectionat un sistem complex de alarma anti-racheta care combina radar si metode optice, centru de calcul al traiectoriei rachetelor (cateodata fiind lansate simultan zeci de rachete) si centrul de comanda care in cateva secunde porneste alarma numai in locatiile aflate in pericol.

Ambele sisteme de aparare pasiva (alarma si adaposturile), precum si sistemul activ "Cupola de fier" au fost amintite in postarea anterioara; alarma anti-racheta v-a fi discutata mai pe larg in viitor.

Populatia este deci avertizata cu cuvintele "Culoare Rosie" la radio / TV, cu ajutorul sirenelor care vuiesc in orase si prin intermediul internetului / tel. mobile, sa fuga la adapost (vezi exemplu video). 

Alarmele pot porni la orice ora din zi si noapte, aruncand vietile oamenilor in haos, cateodata in mod repetat. Oriunde esti si orice faci, la nunta, spectacol, pe plaja, la lucru, la baie sau poate chiar in pat, trebuie sa sari ca ars si sa fugi la adapost, racheta fiind asteptata in urmatoarele 15-100 de secunde. Rar, rachetele ajuns si ne-anuntate. 

10 iulie 2014


Ploua cu... rachete



Citeşte aici despre:
  • Barajul de rachete lansate de Hamas si alte grupuri islamiste din Gaza
  • Viata sub amenintarea permanenta a rachetelor
  • Metodele de aparare: Iron Dome, sistemele de alerta si adaposturile
  • Riposta israeliana in Gaza, inclusiv sistemul "ciocanirea acoperisului"
  • Entuziasmul musulmanilor la lansarea rachetelor din Gaza  spre Ierusalim
  • Cum profita arabii de regulile umanitare foarte stricte ale armatei israeliene si diferenta morala
  • Stream-uri cu stiri in direct (TV / radio / internet) din Israel

Organizatia extremista Hamas care controleaza fasia Gaza, precum si celelate organizatii islamiste de acolo au pornit un baraj de sute de rachete asupra Israelului in ultimele 2 zile care pune in pericol (si nesiguranta) 2/3 din suprafata sa si 5 milioane de locuitori (harta mai jos).

Aceste organizatii savarsesc de fapt o dubla crima: ataca in mod indiscriminat populatia civila israeliana si se ascund (inclusiv producerea, depozitarea si lansarea rachetelor) in mijlocul populatiei civile arabe, folosindu-i pe ultimii drept scuturi umane.

Rachetele din Gaza sunt transferate la contrabanda (prin sute de tuneluri subterane la granita Gaza- Egipt) din Iran si Siria, altele au fost fabricate local, toate fiind indreptate asupra populatiei civile din orasele israeliene.
(articol cu actualizari in romana).

Arabii din Autonomia Palestiniana in Iudeea si Samaria (cunoscuta ca Cisiordania sau West Bank) nu participa la acest "razboi", acestia neavand in posesie rachete, fiind dealtfel sub controlul Autonomiei care este ceva mai moderata si fiind deasemenea sub control partial israelian.

Rachetele au de fapt un singur scop: efectul psihologic, deoarece nu au absolut nici un efect din punct de vedere militar. Rachetele reusesc insa sa terorizeze populatia civila (fiind folosite in acest scop de nemti impotriva Londrei, in razboiul dintre Iran-Irak si apoi in razboiul din Golf in timpul caruia Saddam a lansat rachete spre Arabia Saudita si Israel), si pot avea si un efect secundar indirect, de incetinire temporara a activitatii economice.



In ultimele zile, au fost lansate unele rachete cu raza mai mare de actiune (120 km), care pun deja in pericol 5 milioane de israelieni inclusiv orasele cele mai mari, Tel Aviv si Ierusalim:


In cadrul apararii civile au fost dezvoltate trei brate de aparare care sunt folosite simultan impotriva acestei terori al rachetelor:

  • 1) Iron Dome sau "Cupola de fier", un scut combinat de radar-racheta unic in lume care detecteaza rachetele trase de teroristi, le calculeaza traiectoria iar daca acestea se indreapta spre zone locuite, sunt lansate rachete contra rachetelor pentru a le distruge. Software-ul acestor sisteme este imbunatatit in mod continuu, astfel incat recent s-a ajuns la o eficacitate de peste 90%.

    Acest sistem, inaugurat pentru prima data in mod operational in 2012, a avut un efect extraordinar de linistire a populatiei care se simte mai aparata si desigur a crescut nu numai moralul civililor dar a scazut avantajul psihologic conferit celor care lanseaza aceste rachete.

    In plus, datorita scaderii victimelor israeliene, sistemul da posibilititatea liderilor Israelului sa ia hotarari intr-o atmosfera mai putin tensionata, ceea ce in mod paradoxal poate sa scada si victimile de partea araba, deoarece replica poate sa fie mai tarzie sau mai putin dura.

    Acest sistem reprezinta un avans tehnologic care parea inimaginabil acum cativa ani, adica eliminarea rachetelor in timpul zborului, inainte de a ajunge la tinta lor, un fel de "razboiul stelelor".(vezi mai multe: wikipediacnn, interceptare, video promotional a sistemului).
    De fapt nu este un secret ca sisteme si mai avansate, bazate pe raze laser o sa devina operationale in curand (wikipedia si video).

17 iunie 2014


"Happy" in Israel, Bucuresti si... tarile arabe - cu comentariile de rigoare :)

"Happy", clip-ul muzical lui Pharrell a evoluat intr-un fenomen mondial, grupuri din toata lumea inregistrandu-se dansand pe fondul muzical pe youtube. 

Atasez clipuri din Israel, Bucuresti si... din tari musulmane, cu cateva comentarii de rigoare :) Spre sfarsit puteti citi despre reactia autoritatilor din Iran, iar ultimul clip este compilat din 157 de tari! 



Beit Shemesh, Israel, intr-o comunitate cu multi evrei religiosi (vezi si versiunea hilara fotomontata cu ultra-ortodocsi):



Tel Aviv 1:


13 iunie 2014

12 iunie 2014


Israelul în filme de acum un secol (1911-1918)


Primul film (care este si cel mai "nou", cca. 1918) a fost filmat de un amator și prezintă viața de zi cu zi în Orașul Vechi al Ierusalimului. În secvențe se poate observa moscheea Cupolei Stâncii (cunoscuta eronat si ca moscheea Omar). Aceasta a fost clădită la sfârșitul secolului al 7-lea, la numai 50 de ani de la întemeierea Islamului, pe amplasamentul vechilor temple evreiești. Cel de al 2-lea Templu fusese distrus de către romani în secolul 1 (anul 70 e.n) în cadrul înfrângerii uneia din răscoalele evreilor împotriva stăpânirii romane.

Apoi participam la rugăciunile de la Zidul Plângerii (sau Zidul de Apus). Acesta este vestigiul zidului antic care înconjura partea de vest a curții celui de al 2-lea Templu, unele din pietrele masive din compozitia sa cantarind aproape 600 de tone. După distrugerea templului, acest zid este considerat principalul loc sacru al Iudaismului.

Interesant ca deși au fost mai multe tentative de reconstruirea celui de al 3-lea Templu începând de pe vremea romanilor și pana la perioada moderna, acestea nu s-au materializat.

Sunt filmate piața, strada Jaffa, poarta Damascului (inclusiv niște găini străvechi) apoi lăcașuri sfinte evreiești precum mormintele lui David, Rașela, Avşalom si bazinul izvorului Şiloah (despre Citadela Izvorului Shiloah am relatat aici, iar despre perioada sfarsitului ocupatiei otomane am amintit aici).

Filmul a fost descoperit în colectia privata a unei familii de evrei din Amsterdam. Nu este clar dacă tatăl a colectat bucatile de film, sau le-a filmat chiar el pentru a încuraja turismul evreiesc la Ierusalim după începerea ocupației britanice. Este posibil ca unele cadre sa fi fost filmate după sfârșitul perioadei otomane. In film se pot observa magazinele noi din strada Jaffa ale lui Shlomo Cohen & Sons și A. Y. Lederberg.

Filmul a fost prelucrat și publicat de Iacob Gross, autorul cartii "Ierusalim, 1918". Banda sonora a fost adaptata din "Spiritul desertului" de Nahum Heyman.

Fotografie din film - Zidul Plângerii:


In continuare am introdus o secvență (în ivrit) despre Ierusalim din 1913 (10 min).

Am fost surprins de defilările sutelor de elevi la școala Ha'Ezra (min. 6:17)... cât de cochet îmbrăcate erau elevele cu pălărioare, elevii cu sepci, de fapt mai toti sunt imbracati atât de diferit de orientalii din primul film :)


Secvența de mai sus este de fapt preluata dintr-un film mai lung despre viata evreilor în Palestina (Ţara lui Israel sau Ţara Sfânta) în perioada stăpânirii otomane, care a imortalizat pionierii si imigrantii, Ierusalimul si Tel Aviv-ul. Filmul a fost prezentat în mai multe oraşe din Europa printre care şi la Congresul Sionist din 1913 la Viena.

Toate copiile filmul au fost considerate pierdute după începutul primului război mondial până ce negativele originale au fost descoperite în 1997 în arhivele cinematecii franceze.

Filmul (60 min) a fost deci reconstruit după surse originale din arhive aflate în Israel şi Polonia în colaborare cu Arhiva filmului Israelului - Cinemateca Ierusalim:


Urmatorul este cel mai vechi dintre filme (1911), fiind intitulat "Primul film din Palestina" (20 min, incomplet):


Interesant când iți dai seama ca niciunul din cei filmați, nici măcar copiii, nu mai sunt în viata!

In încheiere, un clip muzical (putin mai modern) cu secvențe de la începuturile Tel Aviv-ului:

Vezi si alte fotografii / filme de perioada: aici si aici.



11 iunie 2014


Festivalul "Lumina Ierusalimului" 11-19 iunie 2014


Festivalul "Lumina in Ierusalim" (editia a 6-a) se desfasoara incepand de ieri seara in orasul vechi. Programul si cele 4 trasee recomandate se pot gasi pe site-ul oficial (engleza). 

Artistii locali si internationali vor atrage din nou fara indoiala sute de mii de vizitatori in cele 8 nopti de desfasurare. Accesul este gratuit. Link FB.

Postez video-uri si peste 100 de poze din anii trecuti (de pe net), cuvintele fiind de prisos :) 

 



25 mai 2014


Peisajele cele mai fascinante din Israel (I)

Deșertul Negev, împărăția ibexului:


Nimic nu se compară cu plutitul în Marea Moartă , nimic!



Plaja Tel Aviv-ului - 33° pe 30 octombrie 2013



Grădinile Bahailor din Haifa:



Moșav-ul Nahalal (moșav = tip de sat găsit numai în Israel, o întovărăşire agricolă întemeiată de pionierii secolului trecut - 1921 -):