12 februarie 2017


Deșertul Negev apusean: beduini, ruine otomane și britanice și căile ferate din primului război mondial; unitatea de comando Shaked


Plimbare prin deșertul Negev, înverzit parțial după ploi. Vom face cunoștință cu beduinii, apoi cercetăm vegetația de-a lungul râurilor (seci!) Patish și Ofakim.

Discutăm puțină istorie pe marginea ruinelor otomane (fântâna Ofakim, cetățuia Patish) și cele englezești (fântâna Hellmuth) apoi despre luptele din primul război mondial lângă șinele căilor ferate otomane și britanice iar la sfârșit poposim la monumentul în cinstea unității de comando Shaked.

Negevul (pronunțat Neghevul) este partea de sud a Israelului, reprezentând mai mult de jumătate din suprafața țării. Are forma unui triunghi cu vârful spre sud, capitala regiunii fiind orașul Beersheba. Media precipitațiilor anuale a acestei regiuni scade treptat de la 300 mm/an la granița nordică, până la 25 mm/an la extremitatea sudică (orașul Eilat). Pe lângă orașul Beersheba media precipitațiilor anuale ajunge la 200 mm/an, aceasta constituind granița "oficială" a deșertului.



Deși partea nordică este semiaridă, astăzi aceasta reprezintă zona agricolă cea mai importantă a țării. Irigațiile au început în anul 1964, prin inaugurarea unui sistem hidrotehnic (transportorul național al apei), lung de 130 km, care aducea apă din marea Galileei. De-a-lungul deceniilor suprafețele agricole s-au extins mult.

Astăzi apa pentru irigații provine în cea mai mare parte din apă de canal recondiționată, a cărei calitate se apropie de cea a apei de băut. Se mai utilizează apa de mare desalinizată, iar în cantități mici și apa locală de profunzime, care este sălcie. Conductele acestor trei feluri de apă sunt vopsite în culori distincte.

Plecăm dis-de-dimineață cu autobuzul. Traversând Negevul de nord se văd livezile și ogoarele înverzite după ploile firave din luna decembrie.