Um El Fahem (harta) înseamna mama cărbunelui in arabă şi întradevăr în prima parte a excursiei am văzut un teren de depozitare a cărbunelui de lemn, fabricarea sa în zonă fiind tradiţională.
În 1948 Um El Fahem avea 2.000 de locuitori, apoi în urma sosirii refugiaţilor de război, a ajuns la 5.000 (1949). Astăzi este un oraş cu 50.000 de rezidenţi dar care şi-a păstrat mult din caracterul sătesc.
Locuitorii, arabi cetăţeni israelieni, în mare majoritate musulmani, beneficiază de dreptul de a vota şi de a fi aleşi (ca orice cetăţean israelian). În prezent 12 arabi sunt alesi în parlament (Knesset), în 5 partide diferite.
Majoritatea musulmanilor nu fac armată, dar minorităţi din unele secte musulmane ca druzi, cerchezi şi beduini, precum şi creştini, voluntariază în armată, unii chiar în cariere lungi de profesionişti.
Cei 3 ani de armată ("numai" 2 ani pentru fete) sunt obligatorii numai pentru evrei (evreii ultra-ortodocşi scutiţi până recent de armată, urmând a fi şi ei înrolaţi treptat, în viitor). În aceşti ani se primeşte doar o mică soldă, dar soldaţii de carieră pot câştiga salarii şi beneficii respectabile.
Populaţia oraşului se împarte în patru clanuri principale, numele familiei fiecărui locuitor indicând clanul de care aparţine. În centru, cele patru clanuri au patru moschei.
Cu toate că se vad mici "blocuri" cu mai multe apartamente, în astfel de clădiri locuiesc de fapt membrii unei singure familii. Tata are obligaţia morală să construiască un apartament fiecărui fiu; pentru fete problema revine cuscrilor.
Pozez bogata înflorire a lui Reseda alopecuros Resedaceae apoi turnul moscheii sufi de pe dealul Alexander.
Sufismul este o credinţă islamică mistică, în care credincioşii încearcă să găsească adevărul dreptăţii divine prin experinţa personală faţă de D-zeu. Adepţii sufismului au fost persecutaţi în anumite ţări islamice, sau atacaţi de unii musulmani aparţinând unor curente mai puritane.
Pe vârful dealului de află "mormântul unui şeic". Deşi religia musulmană (ca şi cea iudaică) interzice cultul morţilor, s-a încetăţenit vizitarea mormântului unor personalităţi, deşi de multe ori nu se ştie precis cine este îngropat acolo.
Se pare că în acest mormânt ar zace un reprezentant a lui Alexandru Macedon, de unde ar putea provine şi numele dealului (Alexander) care nu este un nume arab. Conform credinţei din popor, vizita la mormântul lui ar aduce
ploaia.
Alături se află o moschee fără cupolă şi fără minaret. De fapt, religia nu prescrie aceste detalii arhitectonice. Domul foloseşte pentru răcorirea interiorului moscheii, aerul cald ridicându-se în cupolă, care ajută şi la iluminat prin geamurile anexate.
Minaretul este construit pentru ca muezinul să cheme credincioşii la rugăciune. Astăzi există aer condiţionat în moschee şi difuzoare care se aud până departe. Totuşi, administraţia moscheii poate decide să construiască şi un minaret.
Fotografiez frumoasele vile etajate ridicate pe deal. Din statisticile oficiale, 40% din populaţia arabă israeliană trăieşte sub limita sărăciei relative, această fiind definită printr-un venit lunar sub $800 pentru neînsuraţi, $1300 pentru un cuplu sau $2500 pentru o familie cu trei copii.
În realitate, foarte mulţi meseriaşi arabi declară în mod oficial doar o mică parte a venitului, restul tranzacţiilor făcându-se, la "negru", după tradiţia otomană înrădăcinată dealtfel şi în Balcani, inclusiv în România. Până şi impozitul la primărie este plătit numai de o minoritate.
Pe de altă parte, puterea de cumpărare a locuitorilor este mai mare, aceştia având posibilitatea de a cumpără multe mărfuri ieftine aduse din Autonomia Palestiniană în târgul din localitatea Barta'a din apropiere.
În plus, beneficiază (ca toţi cetăţenii Israelului indiferent de religie) de aceleaşi drepturi , inclusiv dreptul la ajutor social care în ultimii 20 de ani se acordă independent de serviciul militar.
În Um El Fahem se înregistrează şi progrese: s-a deschis o galerie de artă, liceul are un nivel foarte bun, venind elevi şi din alte localităţi arabe, turiştii au început să descopere oraşul. Odată cu ridicarea nivelului de trai, a scăzut şi natalitatea de la 7-8 copii la 3-4.
Ne continuăm drumul şi de sus vedem o parte a Autonomiei Palestiniene, în dreapta desluşindu-se în zare oraşul Jenin (fostă tabară de refugiaţi) .
Fotografiez micuţul iris Moraea mediterranea Iridaceae care înfloreşte doar spre prânz şi înalta Onopordum cynarocephalum Asteraceae, rudă sălbatică a anghinarei.
Trecem nu departe de gardul despărţitor de Autonomie, pe un drumeag străjuit de frumoasele nalbe (Alcea setosa Malvaceae).
Planta cu florile albastre din familia Boraginaceae, nu am identificat-o
Morcovul sălbatic Daucus carota Apiaceae, se foloseşte de aceiaşi stratagemă.
Mai fotografiez: frumoasa albăstriţă (Centaurea cyanoides Asteraceae), floarea în formă de arici a lui Echinops Asteraceae, o rămurică cu migdale şi macul roşu.
Inflorescenţa de Campanula stellaris Campanulaceae formează un mic bucheţel, umbeliferul Tordylium trachycarpum are petalele de la periferie mai mari, iar floarea galbenă Pallenis spinosa Asteraceae creşte la "subţioara" ramurilor.
Pozez florile violacee încreţite a lui Cistus creticus Cistaceae
În vale vedem un mic grup de case care aparţin tot de Um El Fahem.
Gladiola sălbatică Gladiolus italicus Iridaceae şi-a primit numele de la latinul gladius care înseamnă sabie.
Ricinul (Ricinus communis Euphorbiaceae) se pare că este cea mai otrăvitoare plantă din lume. Astăzi se încearcă să se producă din ulei combustibil biodiesel.
Fotografiez nalba Malva nicaeensis Malvaceae ce creşte pe toate maidanele şi închei cu rochiţa rândunicii (Convolvulus Convolvulaceae).
Sfârşitul părţii a II-a. Prima parte: Vadi Ara în "triunghiul" arab de nord.
Sau citeşte despre vizita anterioară în triunghiul arab de sud.
Sau citeşte despre vizita anterioară în triunghiul arab de sud.
Publicat pe Xcursii prin Țara Sfântă
