27 aprilie 2014


Vestul Galileei [IV]: Parcul arheologic de instalaţii şi aparate agricole antice din kibuţul Kabri


Vizităm parcul arheologic (harta) recent deschis în kibuţ-ul Kabri. 

Ca fapt divers, spre deosebire de moşav unde fiecare membru deţine(a) teren proprietate particulară putând însă folosi resurse proprietate comună (de exemplu unelte), în cadrul kibuţ-ului totul (teren, unelte, etc.) este (era) proprietate colectivă a membrilor săi.

Măslinul, care creşte spontan în regiune, a fost folosit ca sursă de ulei încă în epoca calcolitica (mileniul 4 î.e.n).  
Uleiul de măsline amintit şi în biblie, era folosit nu numai ca aliment, dar şi pentru iluminat, producerea de parfumuri, cosmetice şi practici religioase. Uleiul de măsline era adus ca ofrandă în templu, folosit pentru purificare şi sanctificare. Regii şi preoţii erau unşi cu ulei. 

Pentru a obţine uleiul, fructele de măsline erau zdrobite apoi stoarse. Vedem un zdrobitor cu o roată de piatră care zdrobea măslinele învârtindu-se într-un vas de piatră. În vas erau 1-3 roti, care puteau fi învârtite printr-un un ax vertical, pus în mişcare de oameni sau de catre un măgar.


Storcătoarele cele mai vechi erau plăci de piatră cu un şanţ, peste care se punea sacul cu măslinele zdrobite, iar peste sac se aşezau bolovani grei. 



Cu timpul s-au construit storcătoare mai sofisticate, bazate pe legea pârghiilor, ca cea descoperită la Beit Maresha. O bară de lemn presa măslinele zdrobite, fiind coborât cu ajutorul unor greutăţi de piatră, legate de ea prin frânghii. Pietrele se puteau ridica pe bară acţionând nişte cilindri de lemn pe care se înfăşurau frânghiile. 





Într-un alt tip de storcător greutatea era ridicată pe bară cu ajutorul unui şurub. 


Vedem câteva tipuri de aparate manuale cu care erau măcinate cerealele din antichitate.

În aparatul din stânga, cel mai vechi, piatra fusiformă se mişca cu mâinile într-o mişcare de dute-vino, deobicei stând în genunchi, fiind folosit şi astăzi în unele ţări nedezvoltate.

În aparatul din mijloc piatra de deasupra poate fi pusă în mişcare cu o pârghie, iar la aparatul din dreapta (probabil introdus de către romani) se imprima o mişcare circulară în jurul unui ax. 


Viticultura şi producţia de vin este practicată în zonă încă în epoca timpurie a bronzului, aproximativ cu 3000 de ani î.e.n. Strugurii şi vinul erau o parte importantă a "coşniţei de alimente". Biblia se referă la instalaţiile de produs vin. Instalaţia cea mai simplă era săpată în stâncă şi conţinea un planşeu de călcat strugurii, iar mustul se aduna şi apoi fermenta într-o cuvă săpată mai jos. 




Mai târziu s-a adăugat şi o presă macanică pentru a creşte cantitatea de must extrasă. 

În ultima imagine se vede o instalaţie adusă în parc din muntele Gilboa. Cele două orificii se pare că foloseau pentru fixarea unor snopi de nuiele, pentru a reţine resturile de struguri. Cuva se pare că e prea mică şi probabil mustul era scos, fermentaţia având loc în altă parte. Din punct de vedere tehnic a fost destul de dificil să se taie instalaţia de 34 tone din stâncă (s-au folosit lame cu diamante) şi să fie transportată în parc.



Sfârşitul părţii a IV-a

Restul excursiei:
  1. Pădurea Hanita şi reîmpădurirea masivă a Israelului după căderea Imperiului Otoman
  2. Sculptură naivă la kibuţul Eilon
  3. Moşav-ul Beţet cu studioul-galerie Delart
  4. Kibuţul Kabri - parcul arheologic de agricultură antică




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumesc pentru comentariu. Incerc sa raspund pe cat imi permite timpul.