31 decembrie 2018


Pisică vs. gândac


Puiul de pisica a descoperit o nouă jucărie în grădină. Am surprins aici 20 de minute din această activitate intensă 😝

(Xcursii prin Țara Sfântă pe Facebook)

Celor îngrijorați, victima a supraviețuit...

28 decembrie 2018


Care zăpadă? De Crăciun grădina înverzește/înflorește!

Scurtă plimbare prin grădină în ajun de Crăciun, în care vedem câțiva dintre pomii fructiferi, florile si zarzavaturile care cresc exuberant iarna și mai abitir spre primăvară, în perioada ploilor anuale. Loquatul sau moșmonul japonez care îl am acum în grădină face fructe foarte diferite la gust de moșmoanele pe care le mâncam ca și copil în România.

Vom discuta și despre variația fenomenală a precipitațiilor în Israel de-a lungul unui distanțe de numai 100-200 km. În plus, distribuția precipitațiilor de-a lungul anului în Israel este foarte diferită fața de România, chiar și în zonele în care plouă în medie mai mult decât în Moldova sau în Muntenia, ceea ce influențează foarte mult vegetația.


Ies să fotografiez grădina în ajun de Crăciun. Aici, la latitudinea 32° N, iernile sunt plăcute, ianuarie fiind luna cea mai răcoroasă cu temperaturile atingând 16-20°C ziua și 11-15° noaptea.

Precum am arătat într-o postare anterioară, există diferențe mari între cantitatea de ploaie din Israel astfel că în nord plouă peste 600 mm/an,  în câmpia litoralului (inclusiv Hadera) ~550 mm (la fel ca la Iași și București), dar spre sud cantitatea scade vertiginos ajungând la 200 mm în capitala deșertului Negev (orașul Beer Sheva la numai 150 km sud de Hadera) și în continuare mai la sud, la Eilat numai 25 mm/an, ca în Sahara.

Diferența cea mai mare însă fața de România constă în distribuția ploilor de-a lungul anului, deoarece în România ploua mai tot anul (100-150 zile ploioase pe an) pe când în zonele cu precipitații asemănătoare în Israel TOATE precipitațiile sunt concentrate în intervalul octombrie-martie (în cele ~65 de zile ploioase).

De fapt toate precipitațiile anuale de aici cad din mijlocul lui octombrie până în martie (anotimpul ploilor), în restul anului fiind secetă absolută, astfel că majoritatea plantelor trebuie irigate pentru a supraviețui sezonului uscat.

În prim plan în rondul cu flori - un gutui. Pe fundal de la stânga: un clementin, doi portocali (primul chiar în spatele gutuiului) iar în spate dreapta după portocal este un lămâi
Pomii fructiferi de la stânga: al 2-lea clementin, mango (pomul viguros verde), un mic arbust de pitanga in semidreapta față și în spatele lui rodia, dreapta extremă în față se văd câteva crengi de prun, mai în spate un măslin firav și și mai în spate loquatul.
Revenind la grădină, loquatul (Eriobotrya japonica) sau moșmonul japonez tocmai începe să înflorească, albinele ajutându-l cu polenizarea.

8 decembrie 2018


Botanică în Parcul Ha'Sharon din apropierea Haderei

Astăzi ne plimbăm prin Parcul Național natural Ha'Sharon din imediata apropiere a Haderei și descoperim câteva din plantele de aici. Aflăm și care este legătura dintre roșcovi și caratele diamantului, precum și diferența față de karatele aurului. La sfârșitul excursiei ajungem la una din bălțile de iarnă despre care vom afla mai multe lucruri interesante în postarea următoare.


Am participat la această plimbare, o adevărată simfonie a florilor, în aerul îmbălsămat al primăverii anului trecut. Parcul național natural Ha'Sharon din imediata apropiere a Haderei se întinde pe o suprafață de 600 de hectare și constituie un minunat loc de agrement în sânul naturii, pentru orășeni. Este o rămășiță a pădurii de stejar ce se întindea în toată jumătatea de nord a țării, azi reprezentând "plămânii verzi" care împiedică urbanizarea continuă între orașele Hadera și Natania.


În lunile cu vegetație bogată și înflorire (iarna și primăvara), primăria organizează vizitarea gratuită a parcului de două ori pe săptămână, sub îndrumarea unor ghizi. Participăm la excursia de la sfârșitul lunii februarie. Ne întâlnim în stația de cale ferată și trecem prin pădurea de eucalipți plantată la începutul secolului trecut în încercarea de a seca mlaștinile aducătoare de malarie (metodă care nu s-a dovedit eficientă - citește aici despre eradicarea malariei).

5 noiembrie 2018


Hadera - filmuleț promoțional


Spotul video:



Vezi și:

Hadera (I) - Parcul Întemeietorilor
Rodii (2018)

26 august 2018


Povestea "aerului rău", cea mai cruntă boală din Țara Sfântă și a omului de știința care a biruit-o

Povestea surprinzătoare a eradicării malariei în Israel
Astăzi descoperim "aerul rău" care a bântuit Țara Sfântă timp de secole, decimând populația și împiedicând dezvoltarea regiunii. Terenurile mlăștinoase cele mai infestate de malarie, patria bivolilor de apă, au fost vândute de otomani evreilor din Diaspora care au început să se întoarcă în mod organizat în țara strămoșilor pe la mijlocul secolului XIX. Interesant de observat și paralela dintre harta distribuției malariei și planul de partiție propus în 1947.

După o scurtă discuție despre malaria în mlaștinile Haderei, localitatea în care locuiesc de peste trei decenii, descoperim personajul principal, un microbiolog educat în America care în premieră mondială a biruit malaria printr-un plan bazat pe știință, cercetare, educația populației și multă perseverență administrativă. Unii susțin că fără contribuția decisivă a acestuia, însuși existența statului Israel în ziua de azi ar putea fi pusă la îndoială.

În încheiere câteva cuvinte despre malaria în România...

Țara Sfântă - bântuită de "aer rău" timp de secole

În secolele trecute și la începutul secolului XX, Israelul era printre zonele cele mai infestate de malarie din lume, mii de locuitori murind anual. Malaria (mala aria, aer rău în italiană medievală) era cauza principală care împiedica dezvoltarea Țării Sfinte, populaָția redusă și ravagiile bolii fiind documentate în mod repetat în secolele XIX și XX:


  • Dr. Thomas Chaplin scria în 1864 în revista medicala Lancet că Ierusalimul este unul dintre cele mai nesănătoase orașe, aproape un sfert din populație (orientali, europeni, imigranți și autohtoni) îmbolnăvindu-se de febră (respectiv, malarie). 


Mark Twain
  • Mark Twain a relatat pe larg în 1876 despre vizita sa aici și deplângea țara înapoiată, părăsită, fără așezări și lipsită de populație.
  • Ghidul de călătorie al lui Thomas Cook din 1876 prevenea turiștii de "o dezamăgire totală la vederea Ierusalimului, care era mult mai mic decât și-ar fi putut închipui oricine, zidurile orașului putând fi străbătute pe jos într-o oră".
    "După 18 secole de războaie și paragină, acesta este un tărâm al ruinelor. Pentru mile și mile, nu sunt semne de viață sau de așezări locuite în Iudeea".
  • "Pentru fiecare așezare locuită există 10 sate părăsite și nelocuite" (The Present Condition of Palestine - by Lieutenant CR Conder în Palestine Exploration Fund Quarterly Statement - 1879).

Poarta Damasc - Zidurile Ierusalimului 1857
Poarta Irod în zidurile Ierusalimului, anii 1870
Drumul spre Ierusalim, sf. sec. XIX
Rugăciuni la "Zidul Evreilor", sau "Zidul Plângerii", anii 1870


Zona de litoral a Mării Mediterane și cea de interior de-a lungul faliei Sirio-Africane, unde curge și râul Iordan, erau mlăștinoase și infestate cel mai masiv de malarie. Aceste zone sunt colorate în albastru închis pe harta atașată (vezi și geografia regiunii).

Deoarece între 50-100% din locuitorii acestor zone contractau malarie, acestea erau ocolite, puțin populate și practic lăsate în paragină. Multe din aceste terenuri din zonele mlăștinoase considerate nelocuibile au fost vândute, uneori pe bani grei, evreilor sioniști care căutau să revină în țara strămoșilor de-a lungul deceniilor începând de prin anii '1840.