Xcursii prin Țara Sfântă: Hula

Se afișează postările cu eticheta Hula. Afișați toate postările

26 august 2018

Povestea "aerului rău", cea mai cruntă boală din Țara Sfântă și a omului de știința care a biruit-o

Povestea surprinzătoare a eradicării malariei în Israel
Astăzi descoperim "aerul rău" care a bântuit Țara Sfântă timp de secole, decimând populația și împiedicând dezvoltarea regiunii. Terenurile mlăștinoase cele mai infestate de malarie, patria bivolilor de apă, au fost vândute de otomani evreilor din Diaspora care au început să se întoarcă în mod organizat în țara strămoșilor pe la mijlocul secolului XIX. Interesant de observat și paralela dintre harta distribuției malariei și planul de partiție propus în 1947.

După o scurtă discuție despre malaria în mlaștinile Haderei, localitatea în care locuiesc de peste trei decenii, descoperim personajul principal, un microbiolog educat în America care în premieră mondială a biruit malaria printr-un plan bazat pe știință, cercetare, educația populației și multă perseverență administrativă. Unii susțin că fără contribuția decisivă a acestuia, însuși existența statului Israel în ziua de azi ar putea fi pusă la îndoială.

În încheiere câteva cuvinte despre malaria în România...

Țara Sfântă - bântuită de "aer rău" timp de secole

În secolele trecute și la începutul secolului XX, Israelul era printre zonele cele mai infestate de malarie din lume, mii de locuitori murind anual. Malaria (mala aria, aer rău în italiană medievală) era cauza principală care împiedica dezvoltarea Țării Sfinte, populaָția redusă și ravagiile bolii fiind documentate în mod repetat în secolele XIX și XX:

Dr. Thomas Chaplin scria în 1864 în revista medicala Lancet că Ierusalimul este unul dintre cele mai nesănătoase orașe, aproape un sfert din populație (orientali, europeni, imigranți și autohtoni) îmbolnăvindu-se de febră (respectiv, malarie).

Mark Twain

Mark Twain a relatat pe larg în 1876 despre vizita sa aici și deplângea țara înapoiată, părăsită, fără așezări și lipsită de populație.

Ghidul de călătorie al lui Thomas Cook din 1876 prevenea turiștii de "o dezamăgire totală la vederea Ierusalimului, care era mult mai mic decât și-ar fi putut închipui oricine, zidurile orașului putând fi străbătute pe jos într-o oră".
"După 18 secole de războaie și paragină, acesta este un tărâm al ruinelor. Pentru mile și mile, nu sunt semne de viață sau de așezări locuite în Iudeea".

"Pentru fiecare așezare locuită există 10 sate părăsite și nelocuite" (The Present Condition of Palestine - by Lieutenant CR Conder în Palestine Exploration Fund Quarterly Statement - 1879).

Poarta Damasc - Zidurile Ierusalimului 1857

Poarta Irod în zidurile Ierusalimului, anii 1870

Drumul spre Ierusalim, sf. sec. XIX

Rugăciuni la "Zidul Evreilor", sau "Zidul Plângerii", anii 1870

Zona de litoral a Mării Mediterane și cea de interior de-a lungul faliei Sirio-Africane, unde curge și râul Iordan, erau mlăștinoase și infestate cel mai masiv de malarie. Aceste zone sunt colorate în albastru închis pe harta atașată (vezi și geografia regiunii).

Deoarece între 50-100% din locuitorii acestor zone contractau malarie, acestea erau ocolite, puțin populate și practic lăsate în paragină. Multe din aceste terenuri din zonele mlăștinoase considerate nelocuibile au fost vândute, uneori pe bani grei, evreilor sioniști care căutau să revină în țara strămoșilor de-a lungul deceniilor începând de prin anii '1840.

Clic aici pt. restul articolului »

19 decembrie 2014

Muntele Tabor şi lacul Hula

De această dată, urcăm pe muntele Tabor în căutarea frumoasei flori galbene Sternbergia clusiana Amaryllidaceae după o scurtă introducere istorică a ceea ce este cunoscut și ca "Muntele Schimbării la Față" de către credincioșii creștini.

Apoi coborâm în Valea Hula, un paradis al celor 500 milioane de păsări migratoare care traversează Israelul de două ori pe an în zborul lor dintre Europa/Asia și Africa.

Muntele Tabor este situat în Galileea Inferioară, la 18 km vest de Marea Galileei (harta). Deşi are forma unei cupole ce se ridică abrupt din suprafeţele cu pante domoale, nu este o formaţiune vulcanică.

La poalele lui trece drumul spre Damasc, de-a-lungul istoriei muntele având o importanţă strategică. Aici a avut loc bătălia muntelui Tabor dintre israeliţi şi canaaniţi din secolul 12 î.e.n., iar în anul 1899 la poalele lui s-a luptat Napoleon cu mamelucii.

Conform credinţei creştine, aici a avut loc transfigurarea Domnului, muntele fiind cunoscut de credincioși drept Muntele Schimbării la Față. Inițial câțiva munți diferiți în zonă erau identificați drept locul Transfigurării, până ce patriarhul Chiril al Ierusalimului a scris în anul 348 că muntele Tabor ar fi de fapt muntele cel mai potrivit, fiind mai apropiat de locurile unde a trăit Isus.

Pe acest munte au fost clădite de-a lungul secolelor câteva biserici bizantine fortificate, distruse până la urmă în urma invaziei musulmane din secolul VII. Cruciații au reușit să recucerească zona în secolul XI întemeind Regatul Cruciat al Ierusalimului, și au reconstruit o noua biserică aici, dar după retragerea lor din țară două secole mai târziu, aceasta a fost din nou distrusă.

Între anii 1919 şi 1924, după retragerea otomanilor din țară și intrarea englezilor pe urma primului război mondial, s-a construit impunătoarea biserică franciscană (romano-catolică) a Schimbării la Față sau a Transfigurării pe vârful muntelui.

Tot aici se afla mânăstirea și biserica ortodoxă, mai modestă în exterior, dar cu picturi frumoase în interior, construite începând cu anul 1862 de doi călugări români: Irinarh Roseti de la mânăstirea Neamț și ucenicul său Nectarie Banul, cu fonduri din România. Aceasta este considerată prima construcție bisericească română în Țara Sfântă, care a trecut apoi în custodia Patriarhiei Ierusalimului ortodoxe grecești.

Ţinta inițială a plimbării de azi este frumoasa floare galbenă de Sternbergia clusiana Amaryllidaceae, care înfloreşte în perioada aceasta, pe unul din versanţii muntelui.

Urcăm cu maşina pe serpentine ceva mai mult de jumătatea distanţei până la vârf, parcam, apoi ne angajăm pe o potecă de vreo 6 km care înconjoară muntele. Primele flori prinse în obiectiv sunt cochetele ciclamene (Cyclamen persicum Myrsinaceae).