28 decembrie 2018


Care zăpadă? De Crăciun grădina înverzește/înflorește!

Scurtă plimbare prin grădină în ajun de Crăciun, în care vedem câțiva dintre pomii fructiferi, florile si zarzavaturile care cresc exuberant iarna și mai abitir spre primăvară, în perioada ploilor anuale. Loquatul sau moșmonul japonez care îl am acum în grădină face fructe foarte diferite la gust de moșmoanele pe care le mâncam ca și copil în România.

Vom discuta și despre variația fenomenală a precipitațiilor în Israel de-a lungul unui distanțe de numai 100-200 km. În plus, distribuția precipitațiilor de-a lungul anului în Israel este foarte diferită fața de România, chiar și în zonele în care plouă în medie mai mult decât în Moldova sau în Muntenia, ceea ce influențează foarte mult vegetația.


Ies să fotografiez grădina în ajun de Crăciun. Aici, la latitudinea 32° N, iernile sunt plăcute, ianuarie fiind luna cea mai răcoroasă cu temperaturile atingând 16-20°C ziua și 11-15° noaptea.

Precum am arătat într-o postare anterioară, există diferențe mari între cantitatea de ploaie din Israel astfel că în nord plouă peste 600 mm/an,  în câmpia litoralului (inclusiv Hadera) ~550 mm (la fel ca la Iași și București), dar spre sud cantitatea scade vertiginos ajungând la 200 mm în capitala deșertului Negev (orașul Beer Sheva la numai 150 km sud de Hadera) și în continuare mai la sud, la Eilat numai 25 mm/an, ca în Sahara.

Diferența cea mai mare însă fața de România constă în distribuția ploilor de-a lungul anului, deoarece în România ploua mai tot anul (100-150 zile ploioase pe an) pe când în zonele cu precipitații asemănătoare în Israel TOATE precipitațiile sunt concentrate în intervalul octombrie-martie (în cele ~65 de zile ploioase).

De fapt toate precipitațiile anuale de aici cad din mijlocul lui octombrie până în martie (anotimpul ploilor), în restul anului fiind secetă absolută, astfel că majoritatea plantelor trebuie irigate pentru a supraviețui sezonului uscat.

În prim plan în rondul cu flori - un gutui. Pe fundal de la stânga: un clementin, doi portocali (primul chiar în spatele gutuiului) iar în spate dreapta după portocal este un lămâi
Pomii fructiferi de la stânga: al 2-lea clementin, mango (pomul viguros verde), un mic arbust de pitanga in semidreapta față și în spatele lui rodia, dreapta extremă în față se văd câteva crengi de prun, mai în spate un măslin firav și și mai în spate loquatul.
Revenind la grădină, loquatul (Eriobotrya japonica) sau moșmonul japonez tocmai începe să înflorească, albinele ajutându-l cu polenizarea.
Loquatul (Eriobotrya japonica) sau moșmonul japonez


Pomul este originar din China iar viitoarele fructe de mărimea unor prune mici vor avea câte 3-5 sâmburi mari și pulpa subțire cu gust dulce-acrișor și o aromă specifică...



În copilărie în jud. Hunedoara aveam în grădină un moșmon, iar moșmoanele (fructele) se coceau târziu spre iarnă, după primul îngheț (decembrie) și aveau un gust foarte diferit de loquat sau moșmonul japonez. Moșmonul din România este deci o altă plantă (Mespilus germanica), tot din familia Rosaceae, care crește în sud-estul Europei și sud-vestul Asiei (referințe1, 2 și video):

Moșmon din România (Mespilus germanica)
Clementinele sunt pe sfârșite și au început să cadă... Fiecare dintre cei doi pomi din grădină produce zeci de kilograme de rod într-o perioadă de două-trei luni. Deși dăm plase întregi prietenilor, cunoscuților și vecinilor, ne e greu să le dovedim.




Portocalele și lămâile se pârguiesc; deja am cules câteva din recolta 2018:



Singurul pom care trădează toamna târzie și venirea așa-zisei ierni este persimonul (Diospyros kaki), care este deja aproape golaș. Pomul este originar din estul Asiei, extinzându-se în China, Japonia și, din secolul 19 în California, sudul Europei și Brazilia. Fructele sale sunt cunoscute și ca "Sharon fruit" după câmpia Sharon a Israelului sau "kaki".



Rodul bogat de anul ăsta a fost cules mai devreme, în toamnă.


Fructul imatur este tare și conține mult tanin mai ales în coajă care îl face astringent și amar dar, pe măsură ce se coace, persimonul se înmoaie iar cantitatea de tanin scade. Una din variantele sale israeliene nu are sâmburi și conține puțin tanin. Există și o variantă japoneză "Fuyu" care nu conține deloc tanin, nici măcar când fructul este încă tare, dar se considera că aroma ar fi mai puțin complexă din această cauză.

Persimoanele israeliene au un conținut deosebit de ridicat de zahăr (22-25%), ceea ce îl face apreciat, fiind exportate zeci de mii de tone, inclusiv în România. De fapt și Loquatul sau moșmoanele japoneze erau exportate destul de mult ca și fruct exotic, dar mâna de lucru fiind destul de scumpă aici, concura defavorabil cu produsele mai ieftine din Turcia, Spania etc. Israelienii caută în schimb să iasă pe piață cu produse agricole deosebite sau inovatoare la care concurența este mai mică și care aduc un câștig mai bun.

Eu culeg persimonul când este încă tare și astringent. Pentru a-i extrage astringența îl scufund în apă pentru 2-3 zile schimbând apa de două ori pe zi (în total este nevoie de 5-6 ape). După aceea se poate mânca tare (eu îl prefer așa) sau se poate lăsa să se coacă și să se îndulcească (majoritatea îl preferă când este copt, moale și foarte dulce).

Interesant că și măslinele trebuie să treacă printr-o procedură asemănătoare pentru a le extrage gustul amar. După ce le culeg verzi, le zdrobesc puțin pentru a le leza coaja și le scufund în apă timp de șapte zile (cu schimbatul zilnic al apei). După aceea se pun în saramură cu mirodenii precum lămâie, usturoi, piper, ardei iute etc., după gust.

Fiind vorba de murat, o altă plantă pe care o creștem în grădină și o folosim crudă în salate dar pe care o și murăm este Iarba grasă (Portulaca oleracea), care crește ușor și în mediu cu puțină apă. Aceasta va apare în grădină în următoarele două luni, are frunze cărnoase iar dacă este culeasă fragedă se poate mânca cu tulpină cu tot.  Portulaca folosește o minunată formă alternativă de fotosinteză care o ajută să conserve apa în perioade de secetă. Planta ține atunci stomatele deschise numai noaptea pentru a scade pierderea apei în timpul arșiței și acumulează CO2 noaptea în acești acizi organici (acid oxalic si malic) ceea ce îi conferă un gust acrișor și miros specific mai ales dacă este culeasă dimineața. În timpul zilei planta poate să închidă porii (stomatele) dar transforma acizii acumulați peste noapte înapoi în CO2 care apoi urmează cursul normal al fotosintezei fără să trebuiască să absoarbă dioxidul direct din atmosferă. Iarba grasă conține mai multe vitamine, minerale și antioxidante dar și cel mai mult Omega-3 dintre vegetalele cu frunze însă gustul nu este agreat de toată lumea.

Această forma de fotosinteză alternativă (CAM = Crassulacean acid metabolism) este folosită în procentaj variabil de plante care pot fi expuse la lipsa de apă precum epifitele (orhidee, bromelide), litofite (plante care trăiesc pe pietre/stânci) dar mai ales de xerofite (plante adaptate la secetă precum aproape toți cactușii care au obligatoriu acest mecanism dar și în aloe și agave) precum și în unele plante în mod neașteptat precum ferigi sau hidrofite (plante din zone cu multă apă, inclusiv mangrove) sau chiar de câteva plante din mediu acvatic (care folosesc CAM din cauza penuriei de CO2 ziua când există competiție aprigă cu celelate plante subacvatice)


C3 carbon fixation care este cea mai răspândită metodă de fotosinteză prin care CO2 este transformat în glucoză de către plante.  O a doua metodă alternativă de fotosinteză dezvoltată de alte plante fiind mai eficientă în condiții de lipsă de CO2, nitrogen. apă si la temperaturi înalte este C4 carbon fixation care folosește CO2 și piruvat pentru a produce Oxaloacetat care se transformă în maleat (4 carboni) și astfel înmagazinează eficient CO2-ul. Maleatul este descompus apoi în CO2 si piruvat, care poate reîncepe ciclul. Deși C4 carbon fixation folosește mai multă energie decat metoda C3, se eficientizează tot ciclul care este mai puțin eficient în anumite condiții în formatul C3, ceea ce conferă acestor plante avantaj în anumite condiții. Plante C4 reprezintă numai 5% din biomasa plantelor planetară dar acestea sunt foarte eficiente și incorporează 30% din carbonul terestru mai ales în climatul cald și cu puțin CO2 din pădurile tropicale.

Printre plantele cele mai cunoscute care folosesc metoda C4 este porumbul și trestia de zahăr de exemplu.

Spre deosebire de persimon, gutuiul își păstrează frunzele verzi până aproape de primăvară, când va înmuguri. Anul acesta am cules peste 20 kg de gutui.


Despre restul pomilor fructiferi pe care îi am în grădină: prunul, rodia, mango, și pitanga (Eugenia uniflora originară din Brazilia) cât și despre  busuioc, mentă, melisa, vița de vie și cum produc propriul vin voi povesti altă dată.

Dintre flori fotografiez trandafirul japonez:


Mușcate:

O floare care seamănă cu floarea soarelui, dar mai mică:


Solanum (care crește în formă de tufe mari):



... și o salvie întârziată, care și-a răspândit semințele dănd naștere la o adevărată pădure de plăntuțe tinere sub ea. Semințele au fost aduse de la o mânăstire din Moldova acum 20 de ani când ne-am mutat în această casă...



La fel și condurașii se înmulțesc de minune singuri:


Busuiocul continuă să înflorească:


Din grădina de zarzavaturi consumăm deja usturoi și ceapă verde. Pământul trebuie săpat, greblat și gunoit înainte de însămânțare și cum nu mai plouă din luna mai, pământul este tare și greu de săpat cu hârlețul. Așadar fac toate aceste activități numai după începerea ploilor de iarnă care anul acesta au întârziat până la mijlocul lui noiembrie, astfel că am plantat zarzavaturile mai târziu decât de obicei.

(pisica a răsărit între rândurile de usturoi fără sa o plantăm 😁)

Printre firele de usturoi și ceapă, se vede și mărarul, care deocamdată e mai mărunt.


Spanacul crește sub formă de vrejuri și răsare spontan din semințele de anul trecut.



Pătrunjelul a crescut din rădăcinile de anul trecut fiind deja foarte viguros.


Nu aveam de gând să cultiv cartofi deoarece aceștia au nevoie și de frig pentru a da o recoltă bună, iar în Israel nu sunt condiții climatice optime. Totuși, deoarece cinci cartofi din cămară ne-au încolțit, i-am plantat dar în continuare nu ne așteptăm la o recoltă prea bogată 😁 Cartofii de sămânță din Israel sunt importați din țări cu climă rece după ce au fost expuși frigului de acolo.


Mazărea, mărarul, loboda și salata, abia semănate acum 5-6 săptămâni, sunt încă mici:

Mazăre
Posibil ca acestea să fie singurele specimene de lobodă roșie si albă cultivate în Israel. Aici planta nu este cunoscută și nu se găsește la piață. În primii ani răsăreau puține din semințele pe care le împrăștiam pe pământ până ce am descoperit că acesta erau adunate una câte una de un soi de furnici mai mari. De atunci am grijă să acopăr semințele cu pământ cu ajutorul unei greble, rezultatele fiind mult mai bune.


Salată
Au mai rămas câțiva ardei iuți mititei în tufa din centrul grădinii.



În februarie urmează sa plantez și ardei grași și gogoșari.

Din experiența mea cu alte soiuri de zarzavat: am încercat o singură dată să cultiv fasole, dar nu a crescut prea bine. Roșiile necesită multă îngrijire (udat) și dau recoltă bună dar, în ultimii ani, la doar câteva săptămâni după ce au dat rod mi s-au mănat și am decis să nu le mai cultiv. Nici castraveții nu mi-au dat recoltă bună, motiv pentru care nu îi mai plantez.

Nu am reușit să cresc leuștean, bujori și vișini în grădină, probabil clima de aici nu le priește. Prunul dă recolte slabe probabil tot din cauza climei nepotrivite; ca multe plante din familia Rosaceae au nevoie de zile reci de iarnă. De aceea nici nu am încercat să cresc meri, apoi doi piersici mi s-au uscat la câțiva ani după plantare.

Este interesant de observat că vasta majoritate a localnicilor nu cultivă fructe sau legume în grădină. Grădinile de aici au un rol pur decorativ, fiind îngrijite de grădinari, ca și în majoritatea țărilor vestice și tot mai frecvent și în România ultimilor ani. În trecut se mai obișnuia să se planteze câte un mandarin, grapefruit, portocal sau lămâi în grădină, dar cei în vârstă nu mai au nici puterea să culeagă fructele, iar tinerii nu se mai ocupă cu așa ceva. Prin grădinile cu astfel de "relicve", se pot observa pomi sălbăticiți care supraviețuiesc fără a fi îngrijiți, tăiați sau stropiți dar totuși plini de fructe care rămân neculese...


Vezi grădina în diferitele sezoane:
Rodii 2018 (august)
A început sezonul citricelor... (noiembrie)
Au ajuns ploile: furtuna de intensitate rara cu grindina si inundatii temporare (noiembrie)
În sfârșit plouă! (decembrie)
Apa, dătătoare de viață... (februarie)
La cules de turnip de Purim? (martie)
A venit şi rândul morcovilor... (aprilie)
Prin grădină la recoltat de legume  (mai)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumesc pentru comentariu. Incerc sa raspund pe cat imi permite timpul.