Namibia VII: Muntele Ars, Twyfelfontein (fântâna îndoielnică), Damara Living Museum, Pădurea Pietrificată şi orăşelul Khorixas ~ Xcursii prin Țara Sfântă

19 iunie 2016

Namibia VII: Muntele Ars, Twyfelfontein (fântâna îndoielnică), Damara Living Museum, Pădurea Pietrificată şi orăşelul Khorixas

Dimineaţa călătorim cu autobuzul la Muntele Ars, format din şisturi create prin depunerea materialului organic din nişte lacuri, amestecat cu nisip după secarea lor şi copt la peste 1000 grade celsius, de către lava bazaltică ridicată după fragmentarea supercontinentului Gondwana în urmă cu 125 milioane ani.

Şisturile au o culoare negricioasă, fierul şi manganul oxidat conferind nuanţe de crem, marou, purpuriu, vizibile mai ales în zori şi în amurg.

Trecem printre prisme de dolerit denumite Tuburi de Orgă, formate în urma răcirii lavei bazaltice.

În această zonă sterpă, pozez o commiphora şi o welwitschia care au reuşit să răzbată prin pietriş.

După o scurtă călătorie ajungem la Twyfelfontein (ceea ce în afrikaans înseamnă fântâna îndoielnică, exprimând nesiguranţa prezenţei apei). Aici, într-o vale străjuită de coaste de gresie, se afla un izvor.

Această zonă aridă a fost locuită de peste 6000 de ani, la început de vânători-culegători apoi de păstori Khoi-Khoi. În ultimii 1000 de ani stâncile au fost împodobite cu 2000 - 2500 gravuri şi picturi, servind ca loc de cult pentru aceste populaţii.

Ridicându-se printre bolovani în peisajul sterp, Helichrysum-roseo-niveum Asteraceae îşi expune surprinzătoarea frumuseţe.

Urcăm printre stânci şi fotografiem imaginile de animale şi urme de picior.

În continuare ne oprim la Damara Living Museum. Damara împreună cu boşimanii constituie una din naţiunile cele mai vechi din Namibia. Cultura lor originală provine din preocupările lor de vânători-culegători şi păstori. Având o structură socială laxă, nu s-au putut apăra de colonizatori, cultura lor fiind neglijată. Muzeul este o încercare de reconstituire a culturii lor muribunde, asigurând în acelaş timp un venit pentru comunitatea care a construit muzeul.

Prima surpriză este ghida noastră vorbitoare de engleză, care ne întâmpină la intrare cu sânii goi.

Ne oprim la o colibă unde sunt expuse medicamentele tradiţionale provenite din natură (minerale, plante, animale). De exemplu balega de elefant înmuiată în apă se aplică local pe articulaţiile dureroase, iar excrementele de hyrax sunt folosite la ameliorarea durerilor de urechi.

Mai vedem confecţionarea podoabelor, tratarea pieilor de animale, un joc cu pietricele care se introduc în nişte găurele din pământ (pe care nu l-am înţeles).
Doi tineri ne demonstrează aprinderea focului prin învârtirea rapidă a unui băţ într-o bucată de lemn.

Vizita se încheie cu cântece şi dansuri tradiţionale.

După o scurtă călătorie ajungem la monumentul naţional: Pădurea Pietrificată. De fapt nu este vorba de o pădure, ci de trunchiuri enorme fosilizate vechi de 280 milioane ani, care au fost cărate de inundaţiile enorme de la sfârşitul uneia dintre glaciaţiuni. Apele au îngropat trunchiurile cu mâl şi nisip. În condiţiile anaerobe sub presiuni enorme, de-a-lungul milioanelor de ani, materialul organic a fost înlocuit cu cristale de cuarţ, păstrând structura trunchiului. De fapt, siliciul este tetravalent ca şi carbonul. Bioxidul de carbon fiind volatil s-a degajat în cursul reacţiilor chimice care au avut loc, iar bioxidul de siliciu cristalin l-a înlocuit. În urma eroziunii solului, trunchiurile au fost expuse şi descoperite de doi fermieri în anul 1940.

Remarcăm două trunchiuri uriaşe de 45 m lungime, aparţinând familiei Cordaites, un strămoş al coniferelor.

Pe sol se găsesc împrăştiate o sumedenie de bucăţi de lemn pietrificate.

O şopârlă ne priveşte cu curiozitate.

Ghidul local damara ne demonstrează limbajul click.

În drum spre lodge-ul unde o să înoptam, ne oprim în orăşelul Khorixas, cu o populaţie de 6000 locuitori, în majoritate damara. Este o localitate subdezvoltată cu un şomaj în jur de 70%, majoritatea tinerilor părăsind-o în căutare de oportunităţi în alte părţi. Am văzut două femei tinere cu sânii dezveliţi, dar restul erau îmbrăcate.

Fotografiez cuiburi ale păsării ţesătoare solitare

Plecând mai departe pozez nişte cuiburi de termite şi o pasăre moţată care se plimba printre ierburile uscate.

Pe măsură ce călătorim spre nord, savana este mai bogată în vegetaţie.
Zărim o girafă cu puiul ei.

Ajungem la Toko Lodge cu un părculeţ bine întreţinut, piscină şi un loc de hrănire a păsărilor africane Hornbill (fam Buceratidae), cu ciocul puternic şi încovoiat ca un corn.