1 octombrie 2013


Sudul Franţei [III]: Vaucluse (Apt, Bonnieux, Roussillon, Fontaine-de-Vaucluse)

De dimineaţă pornim cu autobuzul (harta) în departamentul Vaucluse, spre parcul natural Luberon, masiv muntos format din trei şiruri cu altitudinea maximă de 1256 m. Oraşele şi satele pitoreşti, viaţa confortabilă, bogăţia de produse agricole, traseele de drumeţii, atrag vara un aflux masiv de turişti francezi, englezi şi americani. În zona există o mare diversitate de plante, animale si insecte. 

Ne oprim în oraşul principal din masivul Luberon - Apt cu 11.000 locuitori, aşezat pe malul stâng al râului Calavon. A fost oraşul principal al unui trib galic, distrus şi reconstruit de către romani. Episcopatul din oraş a funcţionat din secolul 4 până în secolul 18. Fotografiez o stradă cu vedere spre biserica Sainte-Anne, fostă catedrală, a cărei construcţie a început în secolul 11 şi a fost completată în secolul 17. 


Apt este centrul regional al comerţului cu vin, miere, trufe şi fructe (majoritatea zaharisite manual sau industrial). 

Urcăm pe un drumeag străjuit de arbori şi de pereţi albi de roci calcaroase. Fotografiez o floare roşie neidentificată, trecem pe lângă o peşteră (în zona s-au găsit urme de aşezări ale omului primitiv). 









Facem un scurt popas la umbra copacilor, fotografiez fructele unei plante din familia Aracaceae, apoi pereţi stâncoşi care atrag alpiniştii în perioada estivală.






Toamna a început să-şi picteze culorile pe frunze.



Mai pozez o floare, violetă din familia Geraniaceae, seminţele de curpen cu podoabele lor pufoase, cocheta părăluţă, o floare galbena din genul Launaea Asteraceae şi nişte flori violete neidentificate probabil de cultură. 






După o scurtă călătorie ajungem la satul de munte Bonnieux, cu 1.400 locuitori. 

Pozez frumoasele flori galbene din genul Sternbergia, Amaryllidaceae ce cresc pe marginea drumului, o floare violetă neidentificată, şi una cu inflorescenţa galbenă din familia Asteraceae. 



Fotografiez case din sat, frumoasele culori de toamnă a frunzelor de viţă sălbatică, priveliştile văii Calavon şi o floare galbenă din familia Cruciferae. 














Luăm masa de prânz la un restaurant local, apoi călătorim la Roussillon, sat cu 1300 locuitori. Satul este aşezat pe o coamă cu bogate depozite de ocru, pigment aflat în solul din jur, culoarea lui variind între galben, cărămiziu şi roşu. Componentul major al pigmentului este oxidul de fier (limonit). Fiind un pigment netoxic, se foloseşte la fabricarea unor vopsele de ulei care se usucă repede şi acoperă bine suprafeţele vopsite. 

Ocrul este unul din mineralele cele mai răspândite de pe pământ fiind folosit de către civilizaţii diferite: triburi africane, australiene, americane, oameni preistorici, popoare antice, pictorii renaşterii, etc. 

În anul 1870, Savantul francez Jean-Etienne Astier din Roussillion a pus la punct o metodă de a produce pigmentul pe scară industrială. Solul conţinând ocru era extras din cariere deschise sau mine. Prin spălare şi apoi decantare în bazine, se separa ocrul (10-20%) de nisip (80-90%). Ocrul rezultat era uscat, zdrobit, cernut şi separat după culori şi calitate. 

Pigmenţii de ocru din Roussillion erau exportaţi în toată lumea, până când pieţe majore au fost pierdute datorită revoluţiei ruse şi războiului civil spaniol. De asemenea a apărut competiţia cu vopselele de ocru moderne ce se fac cu oxid de fier sintetic. 

Treptat, minele din Roussillion s-au închis şi după 1980 turismul a înlocuit industria ocrului ca sursă de venit. În Cipru şi în alte câteva locuri se mai continuă extragerea ocrului natural. 

De cum ajungem în Roussillion, solul, casele, toate sunt în nuanţele ocrului. 








Vizităm o parte din fostele cariere şi ne impresionează varietatea nuanţelor şi a formelor scoase la lumină în urma exploatării solului ocrifer. 






















Continuăm călătoria la Fountaine-de-Vaucluse, unde se află izvorul de origine a râului Sorgue. Aflat la poalele munţilor Vaucluse, la picioarele unei stânci abrupte de 230 m înălţime, cu un flux anual de 630 milioane metri cubi, este izvorul cu cel mai mare debit din Franţa şi al cincilea din lume. 

În jurul izvorului s-au găsit urme neolitice, iar din două peşteri de unde iese izvorul, scufundătorii au recuperat 1600 monede datând din secolele 1 î.e.n. până în secolul 5 e.n. Se pare că izvorul a fost obiect de cult în antichitate. 

Urcăm în amonte pe malul Sorgue-lui, trecem pe lângă o roată de moară, dar izvorul principal nu curge din cauza perioadei secetoase de dinainte. 






Mai jos însă, apa ţâşneşte în numeroase locuri printre bolovani şi după cum se poate vedea debitul final al râului este apreciabil, permiţând antrenamentul caiaciştilor.







Sfârşitul părţii a III-a

Restul excursiei:
  1. Provence (Baux, Saint-Rémy)
  2. Avignon, Arles
  3. Vaucluse (Apt, Bonnieux, Roussillon, Fontaine)
  4. Prin munţi - Carpentras, cheile râurilor Ardèche şi Tarn, Sainte-Enimie, Casa Vulturilor, Chaos de Montpellier-le-Vieux
  5. Figeac, peşterile Pech Merle şi Lascaux, Saint-Cirq-Lapopie, râurile Lot şi Dordogne
  6. Rocamadour şi peştera Gouffre de Padirac
  7. Autoir, Carennac
  8. Carcassonne, Nîmes
  9. Parcul naţional Camargue, Cassis
  10. Marseille