Dimineaţa aflăm că avionul va decola cu întârziere aşa că vom avea câteva ore de vizitat Marseille (harta) care nu era cuprins în itinerar.
Este al doilea mare oraş din Franţa după Paris cu 850.000 locuitori (zona metropolitană are o populaţie de 1.6 milioane).
Marseille este cel mai mare port al Franţei la marea Mediterană şi capitala provinciei Provence. Ca tonaj-marfă se afla pe primul loc în Franţa şi al cincilea în Europa.
Oraşul este un centru industrial şi comercial major cu o reţea excelentă de transporturi şi al doilea mare centru de cercetare ştiinţifică din Franţa cu 3000 de cercetători.
Este vizitat de 4 milioane de turişti pe an.
Cu numele Massalia, a fost prima aşezare permanentă a grecilor antici pe teritoriul de azi al Franţei, devenind un important port comercial.
Sub stăpânirea romană s-a numit Massilia.
În anul 1720 Marea Ciumă din Marseille a făcut 100.000 de victime din oraş şi împrejurimi.
Imnul naţional francez La Marseillaise, provine din cântecul celor 500 de voluntari din Marseille, în marşul lor din 1792 spre Paris, pentru apărarea revoluţiei.
Ca port la Mediterană, Marseille a fost întotdeauna un oraş cosmopolit, fiind o importantă poartă de intrare în Franţa şi atrăgând mulţi imigranţi.
Un coleg de excursie, căpitan de vas pensionar, ne povesteşte că oraşul şi-a schimbat mult aspectul în ultimele decenii.
"-În trecut imigranţii se asimilau mai mult sau mai puţin, oraşul păstrându-şi caracterul francez. Azi, arată ca un port african."
Imigranţii provin din: Africa de Nord (marea majoritate), Italia, Corsica, Armenia, Turcia, insulele Comore, China, Vietnam.
Musulmanii reprezintă aproximativ 30-40% din populaţie, dar aceştia vor deveni majoritari în viitorul apropiat datorită imigrării şi natalităţii crescute, precum şi din cauza migraţiei populaţiei autohtone spre alte zone mai prielnice.
Marseille a fost numit capitală culturală europeană pentru anul 2013 dar esta însă poreclit şi "capitala europeană a crimei", fiind şi unul din oraşele cele mai sărace din Franţa. Cartiere întregi cu imigranţi (majoritar musulmani) rămân nepatrulate de poliţie (no-go zones), aceştia ne-având nici autorizaţia, nici capacitatea de a intră în aceste zone unde drogurile, gangurile armate, prostituţia, violul, violenţa şi mizeria sunt răspândite.
În 2012 o treime din omuciderile din Franţa s-au petrecut în Marseille şi furtul violent este frecvent. Adolescenţi, mame nemăritate şi chiar şi copii sunt angrenaţi într-un cerc vicios care sfindeaza legea şi poliţia. Ne limităm deci la zonele "bune", turistice.
Începem plimbarea pe un bulevard cu o statuie de elefant şi pe una dintre clădiri o pictură murală reprezantand un bulevard aproape identic cu cel pe care ne aflăm.
Ne învârtim puţin într-o mică piaţă de zarzavaturi din jur, unde vedem multe feţe orientale.
Plecăm spre Camargue (harta), zonă situată în delta Ronului între braţele Ronul mic, Ronul mare şi marea Mediterană.
O mare parte a deltei a fost drenată şi cultivată, printre altele cu orez, dar 820 kmp. sunt declaraţi parc naţional.
Cam o treime din suprafaţă este ocupată de lacuri şi mocirle.
S-au indentificat peste 400 specii de păsări, mai ales călătoare, printre care flamingo.
Vestiţii cai de Camargue sunt crescuţi în semi-sălbăticie, iar taurii crescuţi în condiţii asemănătoare au căutare în luptele de tauri din Spania.
Aici trăieşte şi cel mai feroce ţânţar din Franţa.
Plantele sunt adaptate la condiţii saline, apa de mare pătrunzând în deltă prin canale.
În perioada vizitei noastre păsările călătoare deja au plecat aşa că nu vedem mare lucru în afară de bălţi, canale, nişte păsări răzleţe, câteva flori din familia Asteraceae, Limonium (Plumbaginaceae), un fel de pipirig Juncus (Juncaceae) şi un răcuşor.
Pornim într-o lungă călătorie (harta) spre oraşul Carcassonne din departamentul Aude, la 80 km de Toulouse.
Vizităm oraşul fortificat, în afara zidurilor întinzându-se Oraşul de Jos, mai mare.
Construit de către vizigoţi pe nişte fortificaţii romane, pe drumul ce lega Marea Mediterană de Oceanul Atlantic, guvernul francez a hotărât demolarea lor în urma degradării lor avansate.
În urma protestelor populaţiei, fortificaţiile au fost complet restaurate în 1853 de architectul Eugène Viollet-le-Duc, azi oraşul făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO şi fiind un important obiectiv turistic.
Oraşul este luat în 725 de către saraceni, care stăpânesc un timp sudul Franţei de astăzi.
Carcassonne a devenit faimos în timpul cruciadei papale Albigensiene din 1209, când oraşul stăpânit de către catarii ocitani s-a predat trupelor papale. Catarii erau o sectă care credea că există doi dumnezei: cel bun (Dumnezeu) şi cel rău (Satan).
În continuare Carcassonne va fi în stăpânirea regilor francezi care extind fortificaţiile, considerate inexpugnabile. Oraşul este înconjurat de două ziduri concentrice cu metereze, fortificaţii şi 53 de turnuri.
Unul din turnuri era sediul inchiziţiei catolice din secolul 13, astăzi adăpostind muzeul torturii.
Castelul din interiorul oraşului are sanţ de apărare şi pod mobil.
Intrăm în interiorul oraşului prin La Porte Narbonesse pe o străduţă şi fiind ora prânzului luăm masa la un restaurant.
Coborâm (harta) spre pârâul Autoir, cu ape repezi şi cascade.
După ce fotografiez o campanulă, intrăm în pitorescul sat cu acelasi nume, situat între Figeac şi Gramat.
Dimineaţa începem vizita în Rocamadour situat pe povârnişul abrupt a cheii râului Alzou afluent a lui Dordogne. Localitatea este renumită pentru monumentele sale istorice şi mai ales pentru sanctuarul ei Sfânta Fecioară Maria, care a atras de-a-lungul secolelor pelerini din toată lumea.
Numele de Rocamadour vine de la sfântul Amadour (Amator), episcop între anii 388-418, care a construit două biserici, a creştinat păgânii rămaşi în eparhia lui, a adus în ţară relicvele sfântului Cyricus martirizat în anul 304 în Tarsus şi conform legendei ar fi sculptat din lemn Madona Neagră din localitate.
Construcţiile se întind pe trei nivele: jos este oraşul, deasupra clădiri monarhale şi biserici de pelerinaj, iar pe culme se află castelul construit în evul mediu ca să apere sanctuarele.
Pe o vreme neguroasă urcăm treptele până la nivelul sanctuarelor, unde fotografiez o parte din clădiri.
